Și altă dată s-a practicat la noi votarea legilor cu toptanul

S-a făcut mare caz de sarsanaua de legi pe care Parlamentul le-a votat prin asumarea răspunderii. Dintr-un foc. Dincolo de esența lor antidemocratică, de reducere a procedurilor parlamentare la una singură – Lovitura -, legile au fost criticate și pentru programarea lor spre a fi trecute într-un timp scurt și fără îngăduința dezbaterilor.
Momentul a stârnit, printre altele, și cuvenitele nostalgii după epoca interbelică, în care – suspină intermitent proprietarii acestor nostalgii – așa ceva nu se putea întâmpla.
Cum, adică, nu se putea întâmpla?

În numărul de joi, 11 decembrie 1924, ziarul „România”, oficios al Partidului Național Român, formațiune de Opoziție, condusă de Iuliu Maniu, denunță Iureșul votării ante-vacanțiale.
Tipărit la rubrica Viața politică și subintitulat „Ce pregătește guvernul pentru Parlament”, articolul suna astfel:

„Nu-i vine nimănui să creadă că guvernul pregătește parlamentului încă o nouă surpriză.
Ba ca să vorbim mai precis, guvernul, de conivență cu biuroul Camerei, pregătește această surpriză.
E vorba de toptanul de legi pe care guvernul voiește să le voteze înainte de vacanță cu orice preț și prin orice mijloace.

În acest scop s-a stabilit ca parlamentul să fie închis Sîmbătă 20 Decembrie, și pînă atunci el intenționează să treacă: bugetul general, bugetele ministerelor, proiectul pentru introducerea măsurilor excepționale și acela pentru reglementarea portului și vînzării armelor. De asemenea guvernul mai intenționează să treacă un întreg pomelnic de credite și alte legi mai mărunte – că numai de 12 după cît ni se spune – și vrea cu orice preț ca cel puțin prin secții să treacă proiectul reformei administrative.
Pentru aceste motive, pentru ca iureșul votăreț înainte de vacanță să se poată îndeplini, guvernul a dat oarecari instrucțiuni, unele mai abuzive ca altele.

Astfel, s-au luat măsuri ca nici un majoritar să nu mai facă nici o comunicare, să renunțe la dezvoltarea de interpelări și la discuția legilor, iar candidații opoziției să fie convinși să renunțe la orice chestiuni altele, în afară de discuția legilor”.

Guvernul astfel muștruluit era Guvernul PNL, Ionel Brătianu (1922-1926).
Punerea pe masa Parlamentului a sacului e legi împreună cu indicația de a nu se deschide nici măcar deschis își are temeiul în avantajul unei majorități parlamentare zdrobitoare: 322 de mandate, față de 66 ale Opoziției.
Din câte se poate desluși, astfel de sfidări ale procedurilor și, prin asta ale democrației, sunt posibile când Opoziția parlamentară e slabă: numericește și politicește.

La fel se întâmplă și acum. Majoritatea deținută în Parlament de Coaliția zisă și Pro-europeană de beții antidemocratice.
Există, firește, un respect instinctiv al democrației la unele partide și la unele personalități.

Istoria ne dovedește însă că factorul care poate descuraja tentația autoritaristă e doar echilibrul Putere-Opoziție. Asemenea unui hopa-Mitică, Puterea revine imediat la aroganța autoritaristă, dacă Opoziția e prea slabă pentru a o putea ține în hotarele comportamentului democratic.

Mă amuză astfel lamentările și indignările presei noastre, pentru că, vezi Doamne! Puterea, atât de puternică, se comportă autoritarist.
E de vină și Opoziția, pentru că nu reușește s-o descurajeze.