Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a fost validat. Turul doi are loc în 8 decembrie cu candidații Călin Georgescu și Elena Lasconi
Și în filme, nu numai în viață, Președintele american e dependent de armata de consilieri
1. Actualitatea lui Arghezi. Tableta O polemică de civilizație din Bilete de Papagal, 28 octombrie 1928, atacă numirile politice la conducerea unor instituții culturale de stat precum Casa Școalelor. Publicistul n-are mirări în chestiunea asta. El știe o regulă, o lege, o axiomă, chiar a României interbelice și – am zice noi – eterne:
„Cum oamenii politici stabilesc valoarea specialiștilor, numiți de ei, în proporție cu saliva entuziast cheltuită în linsoare, un ins independent este contraindicat.”
Valabil și azi.
2. Am terminat sezonul 2 din Designated survivor, serial cu debutul în 21 septembrie 2016, avîndu-l pe Kiefer Sutherland (celebru Jack Bauer din serialul 24) în rolul președintelui american Thomas Kirkman. Din cîte am citit, sezonul trei e incert. Producătorii se plîng de finanțare, în condițiile unui rating care n-a spart bolțile mediatice. Eu m-am mirat nu de întreruperea serialului, ci de posibilitatea unui al doilea sezon. Față de primul, al doilea arată clar că producătorii au făcut orice pentru a ține în viață un serial imposibil din start:
Un președinte american cinstit, bun la suflet, în conflict cu politicianismul mizer.
Ca și primul, al doilea sezon e ceea ce se cheamă o ilustrare artistică a unei realități politice. La vremea denunțării proletcultismului, s-a făcut caz de boala unor prozatori și dramaturgi de a ilustra domenii de specialitate. Mihail Davidoglu în Minerii se preocupă atît de mult de aducerea pe scenă a unei lumi din Valea Jiului, încît spectatorul ar fi avut nevoie, dat la intrarea în teatru, de un dicționar de termeni tehnici din minerit. La fel și serialul Designated survivor. Oamenii de la Casa Albă nu există. Nici un personaj din jurul președintelui nu e prins într-o capcană a cărnii, a sentimentelor, a psihologicului. Înalții funcționari sînt simple fișe vorbitoare ale postului. Nu iubesc (dacă o fac reduc totul la satisfacerea hormonilor – juristei îi pică în pat cîte un mascul la țanc, tocmai cînd da pe de lături de pofte), nu urăsc, nu se lucrează, nu suferă. Singurul cît de cît umanizat e președintele. Numai că el e umanizat așa cum se întîmplase în Cumpăna luminilor, romanul proletcultist al lui Nicolae Jianu, cu un personaj partinic ofticos, gata să moară pe șantier, inspirînd mai mult milă decît îndrăgire. Președintele nu urăște, nu încearcă momente de minimă ticăloșie, inevitabilă la acest nivel. Din cînd în cînd producătorii țin să ne reamintească faptul că președintele are copii; copii rămași fără mamă. Pînă și aceștia sînt de treabă, pîinea lui Dumnezeu, cel mare intră la două universități de prestigiu, cea mică se bate la școală pentru protejarea celor nevolnici.
Simțind criza de dramatism din primul sezon, în al doilea producătorii îl supun pe bietul președinte la încercări inimaginabile. Scurgerile din computere îi lovesc locul în sondaje, cabinetul, nitam-nisam, oricum inexistent în film, se apucă să-l demită pe motive de tulburări mintale, deși apariția pe internet a părerilor intime ale psihiatrului, angajat de președinte după moartea nevestei, vizează depresii normale la un om căruia îi murise nevasta tînără într-un accident tragic, fostul președinte îl lucrează, Congresul îl boicotează. Am urmărit serialul pînă la capăt interesat de lumea de la Casa Albă și de ceea ce mai toți numesc birocrația de la Casa Albă. Cele două sezoane mi-au confirmat adevăruri desprinse din alte filme cu aceeași temă:
- Președintele e prizonierul armatei de consilieri. Ca și în alte producții, deciziile sînt luate sub influența consilierilor, fie că aceștia îl conving să facă ceva, fie că-i pun la dispoziție documente astfel meșterite încît să ia doar o anume decizie.
- Ca și în alte producții, lucrăturile cele mai jegoase sînt posibile în Birocrația de la Washington. Nimic nu e ocolit în materie de ticăloșie. De la folosirea presei pînă la trădarea cît ai clipi.
- Confruntările internaționale iau forma unor cotonogeli între oameni, dependente în rezultatele lor de forța militară a entităților pe care le conduc.
3. Caut și găsesc într-unul din foldere citatul din Stenograma Ședinței Consiliului de miniștri din 27 noiembrie 1941, în care Mareșalul explică de ce nu vrea să intervină la judecător într-un caz discutat la reuniune. Am nevoie de citat pentru a demonstra că independența judecătorilor aparține normelor sfinte chiar și în regimurile de autoritate. Îl reproduc și aici:
„Nu mă amestec în Justiţie pentru nimic în lume, deşi sînt de multe ori amărît de sentinţele date. Am fost uneori alarmat, am vrut să iau măsuri, dar am avut tăria să mă abţin. N-am luat măsuri nici contra justiţiei militare, unde eram mai în drept s-o fac. Am spus: unde merg, dacă pedepsesc pe judecători? Niciun judecător nu va mai judeca…”
Comentarii
Maaare maestru….
Dati mi voie sa VA recommend ceva distractive film cu presedinte.
Fail Safe sau ceva de genul asta.
Asta daca binenteles ii suportati pe Harvey Keitel,Clooney, Richard Dreyfuss.si filmele alb negru…Filmul o sa va destinda.
Apoi Inca unul dar fara presedinti
Z…Yves Montand …regie. Gilo Pontecorvo.
Vizionare placuta.
Ne am inteles,da?
Z
”Despre diplomaţia românească din vara anului 1940 ne vorbeşte în memoriile sale ministrul de Externe al Italiei,
contele Galeazzo Ciano, ginerele lui Mussolini:„Îi primesc pe români. Josnicia lor este revoltătoare. Nu deschid gura
decât pentru a arunca asupra noastră o cascadă de complimente libidinoase. Merg până la a vorbi cu dispreţ
de «Dictatul de la Versailles»!”.”…. citat preluat din Historia (‘Hitler: cu romanii nu se poate face nimic’)
Si o mica observatie. Avionul doborat de rusi in Cuba nu-i zice U4, cum ati spus dumneavoastra .Era un U2, varianta F.
Maestre, apropo de comparatia dumneavoastra Kenedy-Biden si in general comparatia USA- URSS-CUBA cu USA-Rusia- Ucraina. Da putem compara , dar nu e acelasi lucru. In primul rand,diferenta e ca atunci cand americanii s-au revoltat si au impus blocada in 62 rusii au decis SA NEGOCIEZE. Prin urmare , Rusia a retras armele ce ii deranjau pe americani, americanii nu au mai invadat Cuba, plus alte negocieri ( Turcia). Acum , situatia e alta. Rusii s-au revoltat de amenintarea posibilei, eventualei prezente americane in coasta lor, au masat trupe la granita, au cerut negocieri , DAR USA a REFUZAT NEGOCIEREA, a refuzat orice concesie. Prin urmare Rusia a invadat , pentru ca atunci cand negocierile esueaza raman armele. Si , in al 2 lea rand, in 62 URSS nu si dorea razboi( cu toate ca Fidel ar fi dorit chiar sa si sacrifice tara pt idealul comunismului). ACUM USA SI A DORIT razboiul. Ba chiar l a incurajat. As putea spune chiar ca Rusia a cazut intr o capcana.
@de fapt chiar ati spus 🙂
atunci cind spui ca ‘nu-ti doresti Noua Lume, insa fara tine ea nu se va manifesta’, e clar ca ceea ce urmeaza este ceea ce se si vede.
adica Nasterea Noii Lumi, dorita de americani, in care si rusii sint pe post de moasa, …ca Noua Lume are mai multe moase.
rusii pe semne ca nu si doresc sa fie asta, insa…n-au nimic impotriva. nu prea suna a capcana…
@
pe Vremurile astea vei mai fi credibil daca si numai daca dai de inteles ca stii exacvt cu ce se mananca Vremurile. chit ca e vorba despre rusi, chit ca e vorba despre Americani, sau, evident, Chinezi.
pe Masa exista Noua Lume si…’dorinta unora de a ramane ceea ce sint pe ‘Vremea Noii Lumi’ ‘, despre care si ei stiu prea bine ca se va manifesta implacabil.
„DAR USA a REFUZAT NEGOCIEREA, a refuzat orice concesie. Prin urmare Rusia a invadat”
–
Si cu Crimeea cum a fost, tot asa, de la negocieri esuate sau le-a trebuit ceva?
Ucraina ce ar fi trebuit sa faca in momentul invaziei de acum, sa se predea, asa-i? Bun, traiasca bunicuta rusie ca e fata cinstita.
cum adica sa nu se amestece in Justitie, un ‘conducator’?!:))
reglarea Sistemului de Balante e…chiar treaba ‘conducatorului’, deci bineinteles ca se amesteca in definirea ecuatiei de miscare a Sistemului de Balante care vizeaza, evident, si Justitia!
–
odata gasita rinduiala potrivita, Sistemul de Balante n are decit sa se…miste! :))), ca daca face asta inseamna ca e viu!:))),
si pregatit sa echilibreze orice dinamici:)
–
de fapt asta si e diferenta fundamentala intre un ‘om politic’ ajuns in frunte pe calea Acumularii si unul ajuns pe calea Daruiri,
primul va interveni in actul de justitie, fiind in mod nativ impotent in a seta Sistemul de Balante, pe cind ‘conducatorul’ isi vara nasul in toate cotloanele Balantelor Sistemului, pentru a regla ecuatii de miscare 🙂
‘omul politic’ e rezultatul ‘luptei pentru putere’,
‘conducatorul’ e o putere, nu mai e nevoie de nicio lupta, ca el e direct putere :))
in lumea ‘oamenilor politici’ mereu vor fi cistigatori, deci mereu vor fi unii care vor pierde, cu ‘conducatorul’ treaba e ca daca un taler e pe pierdere, Sistemul de Balante ia de unde e in plus si pune unde e lipsa :)), sa se restabileasca echilibrul.
Nu se va restabili!, e clar, ca asa e Lumea :), insa tendinta asta! va fi, deci cizelarea neamului din anotimp in anotimp, din generatie in generatie…de tipul asta va fi: intru echilibrare… 🙂
prin urmare Sistem de Balante viabil exista daca si numai daca el e legat ombilical de Datini, Traditii si Obiceiuri, ca sa aiba cu ce sa se hraneasca Talerele…, adica doar insamantind dorinta de intelepciune se va trezi Ogorul Patriei cu cite un Intelept rasarit…din cind in cind:))), ca sa mai unga Reazemele… 🙂 :)))
„Cum oamenii politici stabilesc valoarea specialiștilor, numiți de ei, în proporție cu saliva entuziast cheltuită în linsoare, un ins independent este contraindicat.”
–
saliva entuziast cheltuita in linsoare e cea care l a construit, prin Acumulare, pe ‘omul politic’, care, astfel, devine reprezentantul limbilor entuziaste, asta spre fundamentala diferenta fata de ‘conducator’, care e nascut prin Daruire 🙂 :))
ce sa faca un ‘conducator’ cu limbile care saliveaza balos, catand linsoarea care le hraneste neputintele?!