Kremlin: „Toată lumea vrea să evite o ciocnire directă între Rusia și NATO. Rusia va fi pregătită să dea cel mai decisiv răspuns țărilor care se vor implica în războiul din Ucraina”

Simona Pascale pictează, cu energie vulcanică, valoroase poeme colorate

Simona Pascale este absolventă a Universității de Artă „George Enescu” Iași, specializarea pictură, membru titular al U.A.P. România.
Înainte de a vedea câteva dintre lucrările sale, vă invit să îi cunoaștem gândurile:
Mă străbate o stare esențială de împlinire, dar prețul ei este chiar viața mea, lupta cu tot ce ține de o existența artistică. Demersul artistic devine o pagină de jurnal din dorința de a mă confesa, de a povesti, de a fi înconjurată de semenii iubitori de frumos.
Doresc să dăruiesc un gând țesut în poeme colorate.
O ipostaza oprită în timp pentru bucuria sufletului.

Până la a constata originalitatea lucrărilor sale, am observat, cu mare satisfacție, ineditul exprimării sale. Merită cu prisosință deci să o provocăm la rememorarea unor amintiri, ori a unor opinii pertinente și despre aspecte ale vieții umane.
În contuare, un scurt dialog:

– Cum a fost 2021 pentru dumneavoastră, pentru arta dumneavoastră ?
– Ca mulți artiști și eu am fost afectată de pandemie.
M-am oprit buimacă, trezită brusc de o realitate greu de imaginat până cu puțină vreme în urmă. M-am autoizolat în atelier, dar prin astfel de autoizolări trec în mod curent în atelierul meu de creație, sunt omul pe care nu-l deranjează dialogul cu el însuși. Am profitat de tot acest timp și am pus la punct multe proiecte ce urmează să intre în linie dreaptă anul acesta, prin două expoziții personale.  Anul 2021 a fost unul foarte creativ, am căutat mereu noi modalități de exprimare artistică.

– Ce așteptări aveți de la 2022, de la anii următori?
– Oamenii nu vor supraviețui fără artă, ea face oamenii mai luminoși și mai buni, iar lumea va deveni mai colorată daca vom trăi creativ. Noi trebuie să fim dincolo de virus, noi trebuie să cream și să străbatem dincolo de convențional.
– Mulțumesc frumos.

Pentru a avea o imagine completă despre invitata noastră specială de astăzi, să vedem care este și punctul de vedere autorizat al criticii de specialitate.
Am ales câteva rânduri semnate de Prof.univ.dr. Liviu Suhar:

„În creația sa, Simona Pascale se ghidează după un concept modern perfect integrat în spiritul timpului în care ne aflam. Problema esențială pe care Simona Pascale şi-o asumă pleacă de la observația simplă, la îndemâna fiecărui om. Ea şi-a pus întrebarea ca rezultat al practicii de pictor care în mod tradițional ştie că suportul pe care ideile şi visele sale se revarsă într-o ordine compozițională structurată folosindu-se de culori, este o pânză întinsă pe un şasiu, pregătită în prealabil, care în cele de urmă, îmbrăcată cu o ramă potrivită, îşi află locul pe un perete. Atunci s-a încheiat definitiv parcursul acelui demers creator.

Îmi imaginez că talentata artistă, inteligentă şi creativă, şi-a propus să elimine din etapele fenomenului tehnologic al traseului, un element banal-şasiul şi să transforme suprafața într-un câmp eliberat de rigori dimensionale aproape standardizate, pentru a oferi privitorului o şansă suplimentară de a se implica, la rândul său, într-un particular proces creativ. Pânzele de pictură au devenit prețioase eşantioane de materiale textile pe care pictorița designer textil, dând frâu imaginației, creează compoziții, metamorfozează şi transfigurează ideile sale, visele nespuse prin cuvinte, stări emotive, impresii fluide şi spontane culese în momentele de contemplare a spectacolului natural dintr-o grădină copleşită de abundența şi varietatea florilor din mediul imediat, mai simplu spus, din realitatea vieții sale.

Am considerat totdeauna că între artist, privit ca o entitate umană, şi creația sa există o contigență subliminală care parvine din subconştient. Arta sa este nuanțată prin măiestria generatoare (născătoare) de formele expresiei rezultate din complexitatea personalității sale. Fără să impună individualitatea caracterologică temperamentală morală artistul se va metamorfoza transfigurând prin limbajul potrivit folosit, în mesagerul celor mai subtile aspecte ale realității în operele sale. Relevante mi s-au părut privind imaginile, aspectele care pot părea contradictorii cu temperamentul şi firea autoarei. Timidă, discretă, aparent fragilă, emotivă aşa cum la prima întrevedere am “citit-o” prin unele lucrări am remarcat şi alte fațete relevante nebănuite ale personalității sale.

Un fel de energie vulcanică răzbate din compozițiile sale. În general construieşte imaginile cu un fel de aplomb spontan şi un apetit dezlănțuit pentru o paletă coloristică autoritar controlată cu contraste accentuate sau temperate; delicate sau sonore, pentru a coordona orchestrația ansamblului suprafeței între câmpuri largi, neutre şi zone tensionate. Deşi impresia de spontaneitate şi prospețime privitorul o va percepe aflându-se în fața oricărei lucrări, din spatele elaborării nu transpare travaliul şi energiile consumate cu pasiune în zilele şi nopțile uneori nedormite, pentru realizarea lor.

Tonalitățile din registrul cromatic ce sugerează sonoritățile grave de violoncel amestecate cu complementaritatea unor tonuri uşoare, suave, sunt dozate prin subtile nuanțări ale valorilor în sprijinul cărora arabescuri grafice dansează pe suprafețe insinuant, ca nişte aluzii provocatoare pentru cel aflat în fața lucrării, spre a-şi imagina  că această suprafață pictată poate la fel de bine să decoreze un perete în ambientul intim cât şi trupul armonios, al iubitei, soției şi de ce nu al oricărei femei.

Revelațiile cromatice descifrate în arta Simonei Pascale nu se înscriu numaidecât unei “grile” standardizate cum, frecvent remarcăm în domeniile artelor vestimentar-textile. Ea face “pictură” prin fiecare lucrare fără a se repeta, folosind alt fel de materiale decât cele despre care privitorul ştie că sunt practicate. Conceptual între picturile sale nu sunt diferențe indiferent de materiale suport. Arta sa coagulează un teritoriu imagistic ca rezultantă a finalului unui demers creativ care excită imaginația privitorului în sensul proiecției virtuale a unei secvențe în care metaforic frumusețea unui corp feminin, etalon universal al armoniei, va fi supraevaluată şi idealizată.

O privire generală asupra istoriei vestimentației de-a lungul timpului din culturile lumii, poate fi un exercițiu estetic, conceptual la care să ne permitem o raportare a creației acestei artiste. Fără a interpreta doar speculativ această raportare, apreciem faptul că autoarea alătură funcției pragmatice a obiectului vestimentar pe cea de noblețe şi eleganță expresiv plastică, pictural compozițională pe care o subliniază cu ostentație neutralizată în detrimentul celei dintâi.

Ceea ce îndeobşte numim veşmânt, haina, acoperământ al trupului omenesc, pe lângă destinația şi scopul în care a fost creată în funcție de o multitudine de factori determinați de importanța lor în societate, elementele estetice care includ creativitatea, imaginația, susținute prin cele cromatice şi decorative, grafice, semantice, simbolice, emblematice, au fost alăturate ca un înrudit angrenaj care încheagă rotund ideea funcțională cu cea de frumusețe.

Dacă vom coborî cu investigația noastră în istorie şi ne vom referi la stiluri şi relația cu ierarhiile socio-umane până la ceea ce înseamnă vârfurile puterii, vom putea imaginativ să concluzionăm  că arta Simonei Pascale se află pe un palier situat la altitudinea societății, în vecinătatea a ceea ce putem considera a fi în mediul elevat, delimitat, al eleganței, accesibil doar unei anumite categorii de persoane, evident feminine care oricând se poate pune în situațiile protocolare şi speciale.

Aceste calități îşi au originea în faptul că “obiectele sale de artă”, fie vestimentație finalizată sau doar mostre decorate, pentru a fi ulterior umanizate prin funcția acoperitoare, dar mai ales, subtilă  de punere în expresia valorii esteticii a unui trup, sunt unicate. Nu se repetă niciodată o compoziție ci doar sunt interpretate, diversificate şi asociate elementele ce alcătuiesc un repertoriu expresiv plastic după ceea ce sintetic numim “chipul şi asemănarea”  virtualului corp ce ar urma să fie înnobilat prin învelişul creat cu talent, sensibilitate, pasiune şi imensă bucurie de această artistă.

Am privit imaginile şi m-am străduit să le definesc căutând sintagme potrivite pentru a le identifica şi diferenția. Desigur acele grupuri de cuvinte ce exprimă un titlu, pentru mine ar fi fost subiective, pentru că epitetele ce îmi veneau în minte nu reflectau decât impresiile personale.

Pentru vizitatori, binevenite sunt cele stabilite de autoarea însuşi pentru a provoca fantezia şi bineînțeles, a deschide un câmp de înțelegere a celor reprezentate. Titlurile autoarei însă, m-au surprins plăcut pentru că am aflat încă un aspect care confirmă cele spuse la început despre relația profundă între tipologia entității persoanei, sensibilitate, caracter, temperament şi operă.

Mă refer în mod particular la aspectele poetico-romantice ale titlurilor lucrărilor care accentuează pentru privitor un anume fel de a descoperi o cale convingătoare a hermeneuticii fiecărei imagini.

Titluri ca: “Biografia unei clipe”, “Ceva de spus”, “Parfum de femeie”, “Vis de vară”, “Univers feminin”, “Ascultă Bach”, “În mintea mea”, “Fereastra sufletului”, “Uitare de sine”, “Oraşul iubirii”, şi altele, nu fac decât să adeverească statutul artei despre care însăşi autoarea lucrărilor susține că exprimă gândirea sa de creatoare, a cărei personalitate se defineşte prin romantism”.

Aici se termină cuvintele criticului de artă.

Concluzia este că am cunoscut mai bine un valoros creator, un pictor ce ne oferă, cu generozitate, visurile sale policrome.

Invitata noastră a declarat la început: “Doresc să dăruiesc un gând țesut în poeme colorate”. Să recunoaștem că a reușit să ne ofere mai multe gânduri, nu numai unul singur, în superbe poeme colorate.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog