Mi-am pus un pahar de vin… și așa de mult mi-aș dori să am pe cineva cu care să-l povestesc.
Nici o zi nu e la fel. Ca peste tot, și ca în viața fiecăruia, am zile și zile. Zile bune, zile rele, zile lungi, zile obositoare și zile care sunt pline de împliniri.
Când am plecat din România știam că nu va fi ușor. Știam și totuși am zis: La dracu, o fac! Și am făcut-o. Ușor nu a fost, nici nemaipomenit de greu de nu a fost. Ce e mai greu urmează. Motto-ul unei anumite unităti speciale din armata americană este „Singura zi ușoară a fost ieri”. Și, Doamne, câtă dreptate au!
Unul din lucrurile de care se plâng toți cei ce sunt plecați, indiferent că au făcut-o de mult sau mai de curând, este lipsa celor ca ei cu care să discute.
Nu e ușor să lași în urmă ce ai creat și să o iei de la capăt. Într-o lume în care totul e nou și necunoscut și în care, uneori, chiar pare că toți sunt împotriva-ți.
Nu e întotdeauna așa. De cele mai multe ori durează o veșnicie să îți dai seama cum funcționează lucrurile și unde sunt șuruburile și oamenii cărora să le ceri ajutorul. Și, când crezi că ai reușit, îți dai seama că oricum nu ai făcut nimic. Nu ai rezolvat decât o mică parte din problemele tale și mâine oricum trebuie să o iei de la capăt.
Și atunci îți pui un pahar de vin în paharul pe care l-ai luat special cu tine, că să ai și tu ceva ce să îți aducă aminte de ai tăi și de cei cu care ieșeai la povești ca să pui țara la cale.
Și da, acesta este momentul în care îți dai seama că, cei cu care povesteai vinul cel bun nu mai sunt cu tine și îți aduci aminte că „Singura zi ușoară a fost ieri” și îți zici că, doară de aia ai plecat la drum – deci luptă.
Aveți grijă de voi și de cei ce vă sunt alături! (Florin Pîcă, Germania)
Lasă un răspuns