Sinuciderea statului american de drept

În prima joi din decembrie am scris textul Sinuciderea statului american de drept, fără să  intuiesc că peste o zi statul român de drept va  fi asasinat cu  implicarea  fățișă a strigoiului yankeu… Așa că mai întâi vă ofer spre lectură întâiul eseu, urmând ca vineri să-l  încercați și pe-al doilea.

*

Săptămâna trecută,  statul american de drept a fost găsit spânzurat de lustra din Biroul Oval. În jurul gâtului avea legată ca un laț chiar cureaua  de la nădragii prezidențiali. De pe măsuța din încăpere, criminaliștii veniți rapid la fața locului au ridicat două bilețele și mai multe obiecte. Pe primul petic de hârtie, răposatul își lua adio de la cetățenii cărora le spălase creierul cu sloganuri stupide, de-o demagogie scandaloasă, nu înainte de a striga iarăși propagandistic: „America first again!”.

Pe al doilea, considerat o probă utilă și concludentă în anchetă, nefericitul scrisese cu un ușor tremur: „Astăzi, am semnat o graţiere pentru fiul meu Hunter. Încă de la preluarea mandatului, am spus că nu voi interveni în luarea deciziilor de către Departamentul de Justiţie şi m-am ţinut de cuvânt, chiar şi atunci când l-am văzut pe fiul meu fiind urmărit selectiv şi pe nedrept. În lipsa unor factori agravanţi, oamenii nu sunt aproape niciodată aduşi în faţa justiţiei doar pentru că au completat un formular de armă. Este clar că Hunter a fost tratat diferit. Nicio persoană rezonabilă care analizează faptele din cazurile lui Hunter nu poate ajunge la altă concluzie decât aceea că Hunter a fost ales pur şi simplu pentru că este fiul meu – şi asta este greşit. De-a lungul carierei mele, am urmat un principiu simplu: spuneţi adevărul poporului american ! Ei vor fi corecţi. Iată adevărul: cred în sistemul de justiţie, dar, pe măsură ce m-am gândit, mi-am dat seama că politica brută a contaminat acest proces şi a condus la o eroare judiciară – şi odată ce am luat această decizie în weekend, nu mai avea niciun rost să o amân. Sper că poporul american va înţelege de ce un tată şi un preşedinte au luat această decizie”[1].

(O precizare, beneficiarul dreptului la fericire prin grația părintelui său își recunoscuse recent vinovăția în dosarul în care era inculpat pentru fraudă, evaziune fiscală, deținere ilegală de arme și consum de droguri, sentința de condamnare urmând a fi pronunțată până la sfârșitul anului, când îndureratul tată își încheia  mandatul la Casa Albă. Riscul  beizadelei  dependentă de produse hauicinogene nu era de neglijat, pedeapsa în cazul celor trei capete de acuzare putând ajunge până la 25 de ani de închisoare, statul fiind evazionat cu 1,4 milioane de dolari.)

La scurt timp după publicarea funestului bilețel, reacțiile s-au rostogolit cu viteza luminii. Steven Cheung, de pildă, în calitata sa de purtător de cuvânt trumpist, a ricanat vehement: „Vânătoarea de vrăjitoare eșuată împotriva președintelui Trump a dovedit că Departamentul de Justiție controlat de democrați și alți procurori radicali, se face vinovat de folosirea ca armă a sistemului de justiție. Acest sistem de justiție trebuie să fie regândit, astfel încât toți americanii să beneficieze de un proces echitabil, ceea ce președintele Trump va face când se va întoarce la Casa Albă cu un mandat copleșitor din partea poporului american”[2]. Situat pe aceeași parte a baricadei, congresmanul republican James Comer e categoric: „A mințit de la început până la sfârșit în legătură cu activitățile  de trafic de influență ale familiei sale. Nu numai că a susținut în mod fals că nu s-a întâlnit niciodată cu asociații de afaceri străini ai fiului său și că fiul său nu a făcut nimic rău, dar a mințit și când a spus că nu-l va ierta pe Hunter Biden”[3].

„De la războiul ilegal împotriva președintelui Trump și până la grațierea lui Hunter Biden de acum, abuzul de putere fără precedent al lui Joe Biden a murdărit onoarea președinției SUA”[4], a ținut să-și exprime poziția House Oversight  and Accountability Committee, iar senatorul democrat  Chuck Grassley și-a  pus cenușă în cap: „Sunt șocat că președintele Biden și-a iertat fiul Hunter, deoarece a spus de multe ori că nu ar fi făcut-o și l-am crezut. Să-mi fie rușine!”[5]. Pe un ton concesiv, colegul  său de partid, Jared Golden nu și-a ascuns dezamăgirea: „Ca tată, înțeleg dorința de a face tot ce poți pentru a-ți ajuta și a-ți proteja copiii, dar mă tem că o astfel de grațiere radicală pentru un membru apropiat al familiei creează un precedent nefericit care subminează încrederea în instituția  preşedintelui”[6].

Consternarea a cuprins gloata yankeilor, îndeosebi după ce un martor, a cărui identitate rămâne, momentan, protejată, a mărturisit, spun sursele consultate, că sinucigașul se comporta ciudat în ultimele luni, părea absent și nu mai răspundea la apelurile telefonice ale  prietenilor. Cică se izolase și  într-o noapte, a înghițit un pumn de barbiturice, tulburat peste măsură  de semnarea  unei depeșe sfidătoare la adresa comunității internaționale. Ei bine, atunci iscălise un mesaj prin care „Statele Unite resping în mod categoric decizia Curţii (Penale Internaţionale, CPI) de a emite mandate de arestare împotriva unor înalţi responsabili israelieni. Rămânem profund preocupaţi de graba procurorului de a cere mandate de arestare şi de erorile tulburătoare în procesul care a dus la această decizie. CPI nu este competentă juridic în acest caz. Curtea Penală Internaţională a acţionat în modul cel mai absurd şi mai iresponsabil cu putinţă. Este timpul ca Senatul american să acţioneze şi să sancţioneze acest organism iresponsabil”[7]. Între arestabili se află Benjamin Netanyahu (premierul Israelului), ex-ministrul său al apărării și Mohammed Deif (liderul aripii armate a Hamas). Ciudat, la emiterea mandatului de  priponire în lipsă pentru V.V. Putin, nu a existat niciun protest, niciun comunicat prin care  să se dezică de juzii de la Haga !!?

Alt martor cheie, descoperit ulterior, a relatat, sub  rezerva anonimatului, că îl cunoaște de-o viață pe defunct și că nu și-a închipuit niciodată că el  va recurge la un asemenea act disperat. Ceva s-a produs în toamnă, când un glonț i-a șuierat pe la ureche, la un miting. Cineva l-a țintit  prin lunetă și doar pronia cerească l-a salvat! Întâmplarea l-a transformat complet, accentuându-i violența și narcisismul mesianic. Dar spaima i s-a strecurat în oase, și încrederea în  sine, în inexpugnabilitatea  sa s-a spart în mii de cioburi!

Din fericire, gestul suicidar nu s-a consumat și medicii au reușit  să-l salveze, noroc ce l-a ocolit a doua oară.

La catafalcul dispărutului s-au strâns oficiali din lumea largă (cu excepția rusului, a chinezului și a aliaților lor), care au prezentat  condoleanțe familiei îndoliate. România a fost reprezentată  de o delegație avându-l în frunte pe Klaus Iohannis, care, în semn de omagiu, a purtat pe cap, pe tot parcursul procesiunii, șapca primită  cadou de la sinucigaș. Dumnezeu să-i  ierte păcatele, de o putea, că tare multe sunt!

EPILOG

Sigur, îmi asum erezia pângăririi  memoriei proaspăt plecatului dincolo, n-am încotro, n-am nimerit alt final!

Demult tare, la Ghelari, ar fi trăit un bărbat care se transforma  în strigoi, așa încât  speriase întregul sat, inclusiv pe nevastă-sa, care i-a intentat proces  de  divorț. În sala de ședințe, la termenul sorocit, „după ce judecătorul a făcut apelul împricinaţilor şi martorilor, l-a întrebat pe pârât, adică pe Domoschin: «E adevărat că te faci priculici, acuzat Domoschin?». «Numai  bunul Dumnezeu știe când se face omul priculici, domnule  judecător, că omul vede numai negru în faţă, apoi nu mai ştie nimic.» «Martora Safta lui Micu să ne spună dacă l-a văzut pe Domoschin priculici.» «L-am văzut, domnule judecător, însă când am văzut că se face câine, am fugit de parcă eram o fată de şaisprezece ani!» «Acuzatoarea Sofia, soția lui Domoschin, să ne spună dacă l-a văzut pe bărbatul ei făcându-se priculici!» «Nu l-am văzut, domnule judecător, dar m-am convins că are coadă, c-am pus mâna pe ea.» «Şi cum era coada?», o întreabă din nou judecătorul. «Nu cumva era scula din faţă?!». «Ca de capră, domnule judecător!», îi răspunde Sofia.

După o mică înțelegere cu judecătorul de instrucție, Domoschin este invitat în camera de alături, iar judecătorul îi spune lui Domoschin să-şi dea cioarecii jos, să vadă dacă are coadă.

Domoschin, care intuise că judecătorul va vrea să vadă dacă are coadă cum spunea nevasta-sa, și-o legase din nou cu sfoară în jurul şoldurilor şi şi-a sfârtecat izmenele în spate, să-i fie mai ușor la solicitarea judelui. Aşa că şi-a lăsat cioarecii pe genunchi și cu mâinile şi-a dat înlături izmenele la spate, lăsând să se vadă coada, fără însă ca judecătorii să observe că ea era legată.

După aceste identificări la faţa locului, judecătorul a pronunțat divorțul, la cererea soției, urmând ca cele coroane, drept cheltuieli de judecată, să fie schitute de Sofia, fosta soţie a lui Domoschin, care a cerut desfacerea  căsătoriei”[8].

Ce legătură are una cu alta? Cum ce legătură? Păi,  nu aidoma ne-a  mințit în formă continuată și SUA că-s un stat de drept și  ne-au îngenuncheat  pe coji de nucă ori de câte ori îi nesocoteam ordinele? Naivii de noi, cum naiba de n-am observat  că împăunarea cu pricina era asemenea cozii legate a moșului Domoschin? O făcătură, adică ! Și, pornind de la povestioara populară, n-ar strica să ne separăm în fapt, o perioadă, de coada „Unchiului Sam”, că de divorț nu poate fi vorba! Deocamdată!

P.S.:  Culmea nerușinării, niște acoliți ai sinucigașului,  foști ambasadori pe la București, și-au  exprimat  iarăși stercorala îngrijorare cu privire la soarta României, amenințată georgescian de extremism, despotism,  rusificare.  Ba au năvălit și-n Piața  Universității,  cu o turmă de trepanați,  între care și Oana și Manole, bieții histrioni și marionete de paradă stradală ! Nu foarte demult guvernator de facto al scutlâcului, Mark Gitenstein (acum ambasador la UE) și-a pierdut  tihna de când cu „interferența  străină în alegerile valahe”, bleah!  Ah, unde ești tu, Țepeș, Doamne, ca să le bagi mințile în cap papițoilor ăștia?

În loc să se dea de ceasul  morții că statul lor de drept și-a făcut harakiri, pe ei îi aia grija de noi! Să nu știe, oare, că proștii pier de grija altora ? Dacă nu, le-o  spun eu!

A, am  uitat să le amintesc că, recent, un important oligarh în afacerile cu medicamente din țara lor  a fost  împușcat pe stradă, în New York, ziua în amiaza mare! Mda,  „Tărâmul Făgăduinței” rămâne pe veci patria lui Colt,  așa că mai slăbiți-ne cu demagogia voastră slinoasă! Chiar că mă îngrijorează nesimțirea, tupeul nemăsurat cu  care ne tratați,  sângeroșilor pistolari !

[1] Profimediaimages.ro

[2] Adrian Novac, De de decizia lui Biden de a-l grația pe fiul său a bulversat America  și îi  face praf moștenirea politică.

[3] Adrian Novac, De de decizia lui Biden de a-l grația pe fiul său a bulversat America  și îi  face praf moștenirea politică.

[4] Adrian Novac, De de decizia lui Biden de a-l grația pe fiul său a bulversat America  și îi  face praf moștenirea politică.

[5] Adrian Novac, De de decizia lui Biden de a-l grația pe fiul său a bulversat America  și îi  face praf moștenirea politică.

[6] Adrian Novac, De de decizia lui Biden de a-l grația pe fiul său a bulversat America  și îi  face praf moștenirea politică.

[7] Meilă Emilia Alexandra, SUA nu vor să accepte sub nicio formă mandatul de arestare pe numele lui Benjamin Netanyahu

[8] Ion Malea Olar, Oameni din lumea satului meu, Ghelari