Nicușor Dan este noul președinte al României. El a obținut 53,6% din voturi
>
Sistemul cu două necunoscute
Folosim destul de des expresii de genul „cifrele sunt grăitoare” sau „cifrele spun tot”, și toate au un tâlc nu foarte greu de pătruns, fiindcă cifrele țin de modalitatea noastră de a înțelege lumea înconjurătoare. Limbajul matematic se clădește pe ele inclusiv atunci când le ascunde sub litere, dar și dacă nu se întâmplă asta ele tot un fel de litere rămân, numai că ridică dificultăți majore de lectură pentru o mare parte din populație. Dacă adăugăm la asta și reciproca, respectiv capacitatea scăzută a bunilor cititori de cifre de a opera cu litere (altele decât celebrele necunoscute), rămân destul de puțini pacienți cu aptitudini egale și într-o parte și în cealaltă. Există și un motiv pentru care lucrurile stau așa în mai toate societățile civilizate de fenotipul educațional modern, în care logica e surghiunită în diverse colțuri ale universului de discurs. Faptul că noi avem o situație specială nu schimbă foarte mult datele problemei. Un sistem de ecuații electorale are o natură exactă (matematică) și una moale (sociologică). Cea exactă ajută doar la cuantificarea voințelor – acolo unde există democrație –, pe când cea sociologică se întinde în mult mai multe direcții, sporind exponențial dificultatea înțelegerii problemei.
Să ne uităm puțin la sistemul nostru. Au fost 11 necunoscute, dintre care x, y, z și t au însumat 8.965.183 de ștampile, iar celelalte șapte doar 464.629, adică 4,92%. Presupunând că punem într-un coș ștampilele pentru y, z și restul de șapte necunoscute, obținem 4.337.265. În celălalt coș ne rămân 5.092.547 (x + t). Diferența este 755.282. Pentru echilibrarea balanței ar trebui ca 1/3 din t să schimbe coșul. Dar dacă tot luăm în calcul scenarii de migrație putem să ne gândim că e la fel de ușor ca una din zece ștampile ale celor 8 necunoscute din primul coș care nu sunt z să schimbe și ele coșul, ceea ce ridică din nou diferența la aproximativ 300.000. Conform ultimului recensământ, în România sunt 11 județe cu populație sub acest prag. Desigur, circuitul ștampilelor în natura socială e diferit, dar există metode de ponderare care le permit ctitorilor avizați să valideze inegalitatea x > y.
Istoria arată o mobilizare mai generoasă după reducerea la două necunoscute. Cum ștampilele sunt o marfă perisabilă și totodată reproducătoare, e greu să anticipăm cifrele sistemului redus la două necunoscute. Bunul-simț ar spune că mobilizarea nu poate schimba mare lucru, pentru că ambele tabere o pot trâmbița în egală măsură. Oficial sunt înscriși pe listele permanente 17.988.031 de cetățeni. Asta ne-ar duce la o populație de peste 20 de milioane, cifră deloc credibilă. Cel mai probabil o sporire cu 10% a numărului de ștampile în sistemul redus la două necunoscute ar însemna o participare de peste 70% în cifre reale. Greu de crezut, dar putem studia puțin ipoteza. Dacă are loc o mobilizare în proporții egale (nu procentual pe coșuri, ci împărțind la doi sporul de 950.000 de ștampile), o să avem în coșul x (+t) 5,6 milioane de ștampile, iar în celălalt… 4,8 milioane. Scor 54-46, într-un caz fericit. Luând în calcul și datele sociologice furnizate de ultimele probleme electorale, devine destul de clar că varianta y > x e nu doar puțin probabilă, ci de-a dreptul imposibilă, dat fiind că necunoscuta y nu are cum să ia o valoare mai mare decât cea maximă menționată mai sus.
O astfel de informație ar trebui să le spună multe strategilor cu acces la pârghii sociale și politice. Și asta e greu de crezut (și o să ne dăm seama foarte repede că nu s-a întâmplat în momentul în care tabăra necunoscutei y scoate trâmbițele), așa că rămânem cu două variante. Fie x > y, fie… ștergem ecuația. Necazul e că ștergerea ecuației nu schimbă datele problemei, ci arată că ești incapabil să le înțelegi. Și atunci n-ar trebui să-i mai faci „proști” și „inculți” pe cei care pariază pe x, mai ales că pe tine nu deșteptăciunea și cultura te-au făcut să pariezi pe y, ci un set de rațiuni greu de așezat într-o atitudine înțeleaptă. Cei care au pariat pe x ar putea avea rațiuni mult mai solide, clădite pe diferite doze de foame și de frig, iar când astea ți se par mai puțin justificate decât ale tale e cazul să-ți reanalizezi convingerile privitoare la propria raționalitate.
Comentarii
Cartimetrica ne arată că prima derivată de la mă tem e matematica , nu cum bate vântul.
Cum ai putea să convingi pe cineva convins de la natură?
Pana la urma totul se reduce la „postulatul lui Stalin”. Restul e spectacol pentru gugustiuci. Ah, inca ceva. Nu e greu sa-i prostesti pe oameni, greu e sa-i convingi ca au fost prostiti. A se vedea victoria „zdrobitoare” a „suveranistilor” de ieri. Muahahaha!!!