Slugăreala personajelor comice

Personaje. Cicikov din Suflete moarte de Gogol, Gulliver din Călătoriile lui Gulliver de Swift, Ostap Bender din Viţelul de aur şi Douăsprezece scaune de Ilf şi Petrov, James Golspie din Fundătura îngerilor de Priestley, Gargantua din Gargantua şi Pantagruel de Rabelais, Paul Pannyfeather din Declin şi prăbuşire de E. Waugh, Švejk din Peripeţiile bravului soldat Švejk de J. Hašek, Yankeul din Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain, Juliette din Juliette din ţara bărbaţilor de Jean Giraudoux – vedete strălucitoare ale literaturii universale – nu sînt, în fapt, decît nişte biete personaje pe care autorii lor le sacrifică fără milă pentru a-i împlini ambiţiile lor satirice. Trăsăturile proeminente ale acestor personaje (falsa modestie, la Cicikov, plăcerea marilor combinaţii, la Ostap Bender, flecăreala lui Švejk, pragmatismul Yankeului) sînt daruri cu care i-au pricopsit creatorii pentru a-i putea folosi mai bine ca mijloace în vederea unui scop.

Deşi celebri în toată lumea, cunoscuţi de întregi generaţii de cititori, aceşti eroi se supun, umili, poruncilor autorilor.
Toate aceste personaje, de exemplu, călătoresc. Dar nu de plăcere, ci pentru ca, prin intermediul lor, autorul să poată surprinde, cu ochi comic, cît mai multe medii şi indivizi. Graţie incursiunii lui Cicikov în căutarea „sufletelor moarte”, Gogol ne poate înfăţişa o secţiune genială prin societatea vremii sale. Fiecare popas al eroului e pretextul aducerii în prim-plan al unui personaj comic. Fiecare bărbat vizitat de Juliette e pentru Giraudoux prilejul unor scînteietoare ironii. Pentru ca Swift să-şi poată expune lumile sale turmentate, născocite cu intenţii satirice, bietul Gulliver trebuie să treacă printr-o sumedenie de peripeţii, între care naufragiile sînt cele mai uşoare. Mai mult, bunul său simţ, de cetăţean al Angliei, e exploatat de Swift pentru a putea stîrni rîsul cititorilor. De altfel mînuirea în scopuri personale a unor trăsături ale eroului poate fi întîlnită la toţi autorii de utopii negative. În Un yankeu la curtea regelui Arthur de Mark Twain, personajul principal, yankeul din Hartford, statul Connecticut, ajunge prin timp în secolul al VI-lea, la curtea regelui Arthur. Pragmatismul americanului e aplicat de Mark Twain la lumea feudală pentru a putea crea situaţii comice. Yankeul îi face pe cavaleri oameni-sandwich şi-i pune să facă reclamă la săpunul Persimore şi pasta de dinţi Peterson.

Slugărind din greu la creatorii lor, personajele literaturii satirice nu se pot dezvălui în toată complexitatea lor. Ele sînt şi rămîn personaje sacrificate.
Un autor satiric, Evelin Waugh, recunoaşte, în Declin şi prăbuşire, că eroul său, Paul Pannyfeather, e un simplu mijloc pentru împlinirea ambiţiilor sale:

„Din perspectiva acestei povestiri, a doua dispariţie a lui Paul este absolut necesară deoarece, după cum, probabil, cititorul a şi observat, Paul Pannyfeather n-are stofă de erou, şi singurul interes ce-l prezintă vine din neobişnuitul şir de întîmplări la care umbra lui este martoră”.

Personajele de prim rang ale literaturii satirice amintesc, prin faimă, vedetele show-bizzului de azi.
Ca şi multe vedete, ele nu sînt altceva decît rezultatul ascultării oarbe de un Stăpîn.

La vedete, acesta e Managerul.
La personajele comice, acesta e Autorul.

*

Idei care mi-au venit pe loc. Ca și Parlamentul, Consiliul Superior al Magistraturii e însă o instituție delicată a statului de drept. Delicată, pentru că, alcătuită din membri aleși în chip democratic și nu desemnați prin ucaz, CSM poate număra și personaje controversate. Peste tot în lume, nu numai în țările în tranziție, instituțiile a căror componență depinde exclusiv de vot sunt vulnerabile în planul imaginii. Pentru că, peste tot în lume, vei găsi în Parlament, în Consilii de tot felul, personaje compromise sau zurlii, lesne expuse umorului ieftin din presă, mai ales dacă ne gândim că instituții precum Parlamentul, CSM, nu pot oferi publicitate de stat. În țările cu democrație consolidată, această stare de lucruri nu implică nici un risc. Riscul – și nu unul neînsemnat – apare in țări precum Romania, unde criza educației civice, ciulamaua din capul cetățeanului simplu, manelizat pană în măduva oaselor, au creat patul germinativ excelent pentru ca instituții precum CSM să fie puse la îndoială în însăși existența lor. ” (Ion Cristoiu, Un gest de bărbat de stat? Jurnalul național, 13 ianuarie 2006)