Sora mea din Thailanda

N-a auzit în viaţa ei de România, cum nici eu n-am auzit de Trinidad-Tobago, decît cînd e pe acolo vreun scandal cu halirea unui turist alb rătăcit într-un trib care n-a descoperit încă fierul. În străinătate, cînd nu ştii ce să răspunzi, zîmbeşti. Simţind că n-a fost convingătoare, tipa mă ia de umeri. Prieteneşte. Sau, mai ştii?! poate ca un avans erotic. Oricum, cine n-are habar despre ce-i vorba, ar putea crede că sîntem amîndoi din acelaşi sat, ba chiar şi de pe aceeaşi uliţă, şi că ne-am întîlnit întîmplător tocmai la Berlin.

După momentul surîsului, juna ajunge la concluzia că trebuie să-mi dea o mînă de ajutor:

Îmi alege bricheta cea mai făţoasă, verifică flacăra cîtorva, îmi ia banii, îmi dă marfa. Zîmbindu-mi fără oprire, ca un robinet defect, din care curge o şuviţă de apă. Ajuns afară, descopăr secretul acestei amabilităţi excepţionale:
Mi-a luat dublu decît preţul real, şi nu mi-a dat chitanţă.

La Geneva, păşesc într-un Change, să schimb euro în moneda naţională. La Casierie un latino-american vesel, lucru mai puţin obişnuit de dimineaţă în Elveţia. După ce-i dau paşaportul, se apucă de tot felul de comicării. Se face că-l scapă, mi-l întinde şi apoi îl trage înapoi. Că se poartă astfel cu mine nu-i de mirare. Mă simte ca fiind de-al lui. Un amărît ca şi el. Nu riscă nimic. Ştie că nu-l voi lua de sus, că nu voi face scandal. De mirare e reacţia mea. Zîmbesc cu gura pînă la urechi în loc să-l pun la punct.

În trenul Geneva-Zurich urc la etajul vagonului de clasa a doua. Prin deschiderea uşii cu bufnitură, îşi face apariţia un vînzător ambulant de băuturi şi gustări pentru călătorii cu trenul. E un filipinez mic de statură şi negricios. Împinge căruţul ca pe un vagonet de mină în pragul restructurării. Pînă la Zurich reuşeşte să treacă încolo şi încoace de mai multe ori prin dreptul meu. De fiecare dată se opreşte şi, tot numai un zîmbet familiar, îmi oferă fel de fel de fleacuri. Nu încape vorbă că-i un proaspăt emigrant. Vorbeşte un amestec de franceză, germană, engleză, condimentat cu picături de esperanto.
Cînd îmi dă sticla de oranjadă, se face c-o scapă jos. O prinde însă din zbor, rîzînd, cu gura pînă la urechi.
Rîd şi eu.
Ca între noi, emigranţii!

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Pagini: 1 2

5 comentarii pentru articolul „Sora mea din Thailanda”