Sovieticii Ilf și Petrov s-au gîndit la Retrocedările postdecembriste

Scandalul zis și al Fermei Regale Băneasa conține la loc de frunte, chestiunea moștenirii lăsate de Carol al II-lea.
Nu numai la BAR, dar și în alte locuri cu arhive, au putut fi și mai pot fi întîlniți cetățeni interesați de un document.

Pricina Fenomenului stă într-o realitate:
Balamucul din domeniul arhivelor anterioare venirii comunismului.

Nimeni nu s-a gândit în România că vor veni comuniștii care vor confisca totul, după care vor veni capitaliștii, care vor retroceda celor confiscați totul.
Nimeni în România, țin să precizez.

În Rusia, a fost cineva care s-a gîndit la asta.
Nu un ins real, ci un personaj de ficțiune.
Varfolomei Korobeinikov, fost funcționar la primăria Stargorod din romanul lui Ilf și Petrov Douăsprezece scaune.

În căutarea unuia dintre cele Douăsprezece scaune, Ostap Bender merge acasă la fostul șef al Arhivei.
Aici, Marele Maestru al Combinațiilor dă peste o întreagă arhivă:

„Aprinse o lumînare și-l duse pe Ostap în odaia de alături. Acolo, în afară de patul pe care pesemne că dormea stăpînul casei, se mai aflau un birou cu o serie de registre de contabilitate îngrămădite deasupra și un dulap cu rafturi deschise. De marginea rafturilor erau prinse litere de tipar: A, B, C și-așa mai departe pînă la litera de ariergardă Z, iar pe rafturi – maldăre de ordine de repartiție, legate de curînd cu sfoară.
– Oho! exclamă Ostap entuziasmat. Arhivă completă, la domiciliu”.

Fostul șef al Arhivei explică astfel preocuparea sa pentru strîngerea și păstrarea documentelor, vizînd în cazul de față, mobila confiscată de la bogătașii de pe vremea țarului, și dată Gospodăriilor Comunale:

„ Absolut completă, răspunse cu un aer modest arhivarul. Eu, înțelegi, pentru orice eventualitate… Gospodăria comunală n-are nevoie de ea, iar mie, la bătrînețe, ar putea să-mi prindă bine… Știi doar că trăim ca pe un vulcan… Ehe, multe se mai pot întîmpla!… Și-atunci, o să se repeadă oamenii să-și caute mobila, dar ia-o de unde nu e, și iată unde e! Aici e! În dulap. Și cine a păstrat-o, cine a păzit-o? Korobeinikov! Și atunci, domnii proprietari o să-i mulțumească bătrînului și o să-l ajute cu bani, în ultimii ani ai vieții… De altminteri, nici n-am pretenția la cine știe ce. Dacă o să-mi dea zece ruble de fiecare ordin de repartiție, o să zic bogdaproste… Altfel, du-te de caută acul în carul cu fîn. Fără mine n-o să poată da de urmă la nimic!”

Romanul satiric Douăsprezece scaune a apărut în 1928.
Ca și Ostap Bender, Varfolomei Korobeinikov e o născocire a celor doi autori: Ilia Ilf și Evgheni Petrov.
Fostul șef al Arhivei ia în calcul revenirea capitalismului în Rusia.

Vor fi luat în calcul asta și cei doi autori?
Greu de răspuns.
Speranța în revenirea capitalismului e una dintre temele satirice ale prozei lui Ilf și Petrov.

Dacă ar fi trăit și dacă ar fi fost români s-ar fi bătut Ilia Ilf și Evgheni Petrov cu pumnul în piept că ei au profețit Retrocedarea!
Și că au găsit și soluția pentru a o face mai lesnicioasă.