Spectacolul măștilor. Campanie costisitoare despre simularea grijii

(Text de Cora Muntean)

„Speranța de viață a crescut”, exclamă cu bucurie statisticile, deși formula corectă ar trebui să fie „speranța de viață sănătoasă”, că viu ești și pe aparate sau când zaci ca o legumă în pat și doar ochii în cap ți se mai mișcă.
Așa este și cu măștile. „Poartă mască, arată că îți pasă!”. Desigur, dragă guvern, presă miluită și profitori. Port, chiar orice fel de mască, important este să-mi stea țeapănă pe nas și pe gură.

Fotografia de mai jos am făcut-o într-un magazin, nu într-o piață unde se face contrabandă. După cum se poate citi pe etichetă, „nu este adecvată în scopuri medicale sau ca echipament de protecție”, deci o ții pe nas și gură doar pentru a putea intra acolo unde nu este permis fără și pentru a nu fi lapidat de fanaticii măștii. Bine, politicienii o pot folosi și la adunările publice, scrie că rezistă la pete, deci dacă unul ia o roșie stricată direct în față, e ca și cum nu ar fi luat-o, că masca rămâne intactă. Mi-e foarte clar că această campanie este mai mult despre bani și despre simularea grijii.

Mai devreme, într-o stație de autobuz, era o familie. Defavorizată. Mama și patru copii, dintre care doi mari, de trebuiau să poarte masca. Femeia ținea masca sub bărbie, că vorbea cu pruncii ăia mici, neastâmpărați, și nu ar fi înțeles ordinele ei, în plus, eram în aer liber și nu mai era nimeni în jur. Masca era ponosită rău. Intru mai întâi în vorbă cu copilașii, drăguți foc, și așa ajung să povestesc cu mama. O întreb de mască. Biata, și-a tras-o imediat pe gură, a crezut că sunt de la miliția măștilor. O îndemn să stea liniștită și îmi povestește că umblă cu masca asta de mult timp, că a primit-o de la primărie. Copiii mai mari, de un bun simț cum rar întâlnești (băiatul s-a ridicat de pe bancă în momentul în care a vrut să vorbească) îmi spun că și ei au, dar sunt mai noi, că au primit de la o doamnă „de treabă” căreia i-au măturat frunzele în curte. Fata completează: „Da, să nu râdă alții de noi, că nu avem măști curate”. O întreb pe femeie dacă nu au primit câte 50 de măști, că așa trebuia. Parcă aș fi întrebat-o dacă a primit cadou o mașină, așa s-a uitat la mine. „Nimeni de la noi nu a primit, și suntem mulți amărâți acolo unde stăm”.

E foarte adevărat că nimeni pe lume nu s-a mai interesat de alea 115 milioane de măști pentru defavorizați. Firma a zis că a împărțit deja 50 de milioane și urma și restul. Unde le-a împărțit, cine știe de ele, mister.

Dar să revenim la eficiență. Specialiști de top, precum profesorul Adrian Streinu Cercel, care a anunțat că virusul umblă pe stradă și se deplasează cu 7,3 metri pe secundă, spun că masca este panaceu. Nu spun că o mască bună, nouă, care să respecte standardele, nu, ei spun o mască. Chiar și aia pe care scrie clar că nu protejează, chiar și alea murdare, toate sunt bune.

În magazine este plin de măști. De toate proveniențele și, acum, la prețuri bune, chiar și un leu. Multe făcute, probabil, în locuri insalubre, de niște muncitori care se spală pe mâini o dată pe zi, care suflă pe ele. Nimeni nu controlează calitatea lor, pentru că nimeni nu este interesat de eficiența lor, important este să se vândă.

Dacă vrem cu adevărat să arătăm că ne pasă, ar fi bine să nu facem încă o treabă de mântuială.
Eu port mască, acolo unde se impune, și la fiecare fac testul cu bricheta. Dacă nu trece testul, nu o port.

masca