Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Starea administrației publice este, astăzi, la fel de proastă ca și în perioada interbelică

De ceva timp mă țin să notez cîte ceva pentru cărțile cumpărate sau primite în ultima vreme. Le-am pus pe toate alături de birou, într-un soi de schelărie improvizată. Fiind duminică, zi plină de însemnări de lectură în cazul meu, iau prima carte din așezarea în teanc. Se numește Sociologia proastei guvernări interbelice și a apărut la Rao sub semnătura lui Bogdan Bucur. E un cărțoi de 700 de pagini. Pe copertă, o imagine care spune totul despre esența cărții:
Doi cai conduși de un țăran cu pălărie, în genul lui Moromete în interpretarea lui Victor Rebenciuc, trag o mașină rămasă în pană.

Lucrarea, pentru că lucrare e, beneficiază de Cuvînt – înainte de Ioan Aurel Pop, și Cuvînt- înapoi ( genială născocire, pentru postfață!) de Hans – Christian Maner. Prezentarea autorului îmi semnalează că a iscălit Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, o lucrare ce mi-a atras atenția anul trecut, pentru că a fost publicată cu prilejul Centenarului. Din Concluziile lui Bogdan Bucur rețin considerațiile profunde, valabile și azi, despre slăciunea mortală a României interbelice:

„Totuși, marea problemă a rămas, dintotdeauna, aceeași: funcționarea precară a statului și recrutarea coruptă a personalului plătit din fonduri publice. În absolut toate epocile istorice, angajările în aparatul de stat au constituit o modalitate preferată de a satisface diverse complicități personale sau de a recompensa clientela politică, în general, incompetentă profesional și coruptă. Din nefericire, niciodată în istoria României nu au existat proceduri de selecție suficient de puternice – care să fie aplicate efectiv și în mod universal –, astfel încît mecanismele de recrutare a salariaților statului să nu fie înfrînte de dorința oamenilor politici de a-și angaja cunoscuții și apropiații. La momentul la care eu termin de corectat această carte (septembrie 2019), toată lumea pare de acord, în spațiul public, că statul trebuie resetat, în condițiile în care, după cîte rezultă din declarațiile oficialilor, aproape 70% dintre salariați sînt absolvenți la fără frecvență ai unor universități private. Cu alte cuvinte, aparatul de stat, de la toate nivelurile, este constituit din persoane care se află, structural, în zona analfabetismului funcțional și a incompetenței profesionale evidente. Presa relatează, încontinuu, despre asemenea situații care sînt scandaloase la modul absolut. Situația funcționarilor publici a fost, însă, similară și în perioada interbelică, întrucît recrutarea acestora s-a făcut, dintotdeauna, în România, prin nesocotirea interesului public. Așadar, indiferent de calitatea membrilor guvernului – în Regatul României, aceștia erau absolvenți ai unor prestigioase universități occidentale –, starea administrației publice este, astăzi, la fel de proastă ca atunci. Căci, ceea ce contează, cu adevărat, mai mult decît calitatea miniștrilor, sînt procedurile performante de funcționare ale instituțiilor publice și mecanismele corecte de selecție a funcționarilor publici.”

Fie și prin această concluzie nemiloasă despre nevoia de resetare a statului cartea lui Bogdan Bucur ar trebui cumpărată de Ludovic Orban și, după lectură, pusă la loc de cinste pe rafturile cu cărți promise din biroul de încă premier.

*

Tudor Arghezi despre un adevăr valabil și azi pentru români:

„În vremile îndelungate de mulţumire, de viaţă mediocră şi de trîndăvie, se iveşte cîte o împrejurare neaşteptată, care te face să citeşti pînă-n fundul sufletului nostru. Şi te-apucă atunci o disperare de orb, să vezi cît rămîne de făcut, cît nu s-a făcut de către nimeni, şi ţi se pare că e nevoie de o jertfă generală, de-o luptă pe toată viaţa, cu toate puterile întunericului şi-ale vrăjmăşiei, pentru educarea din nou, între nădejde infinită şi între îndrăzneală generoasă, poporul nostru inteligent şi abandonat.” (Tudor Arghezi, Ofițerimea, în Facla, 3 noiembrie 1912).

*

Nae Ionescu în 1928, polemizînd cu Iorga în chestiunea legalismului practicat de Iuliu Maniu, face public un adevăr valabil și azi:

„Primul cuvînt cu care a fost salutat domnitorul Cuza, la alegerea lui, a fost: «fă ca legea să înlocuiască arbitrariul». Dar această urare nu s-a împlinit nici astăzi, după 80 de ani. Lipsa de legalitate este principala cauză pentru care capitalul străin nu se aventurează în ţara noastră. Căci burgheziei îi trebuiesc raporturi stabile pentru ca să poată întreprinde, iar această stabilitate nu poate fi asigurată decît de respectul legilor; cari ele formează scheletul oricărui stat modern.” (Nae Ionescu, Despre o „ideologie medievală”, Cuvîntul, 14 august 1928).

*

Preocuparea exagerată pentru imagine, parte din obsesia publicității ca mijloc politic, e observată și denunțată de Stelian Popescu în articolul Inutil și neserios din Universul 28 aprilie 1934. Guvernarea e a lui Gheorghe Tătărescu, începută la 1 ianuarie 1934. Un moment de publicitate amuzantă e prefațat de Stelian Popescu printr-o comparare a vremurilor de acum cu cele în care se administra țara „fără să se recurgă la nici un artificiu și fără să dea loc nici unei exhibițiuni”:

„Astăzi, vorba frumoasă, dar goală şi punerea în scenă, însoţită de reclamă gălăgioasă, au luat locul seriozităţii de altă dată şi au dus la deznădejdea care ridică orice credit autorităţei, menită să garanteze siguranţa tuturor.

Se fac sforţări demne de o cauză mai bună, spre a găsi mijlocul să se arate un succes acolo unde nu este, devotament acolo unde el n-are nevoie să fie demonstrat, căci trebue să existe prin natura lucrurilor.

Cu astfel de metode, o guvernare se leagănă în iluzii şi, departe de a folosi cuiva, strică tuturora”

Stelian Popescu dă apoi un exemplu de politică exhibiționistă:
Ceremonia de prezentare a Proiectului de Cod Penal de către guvern, Majestății Sale, Carol al II-lea. Remarcînd că nu demult și în postdecembrism, s-a petrecut un fapt asemănător – promulgarea solemnă de către președinte a unei legi de construire a unei autostrăzi –, să-l cităm pe Stelian Popescu în întregime, permițăndu-mi să observ că gloriosul nostru înaintaș chiar n-avea umor:

„Un minister cu titular simpatic – dar atît – publică acum, după cum se poate vedea din reportajul din altă parte a ziarului, că pentru mîine, Sîmbătă, sînt chemaţi: întreg guvernul, toţi foştii miniştri de justiţie, magistraţii înaltei curţi de casaţie, ai parchetelor din întreaga ţară în robele lor de ceremonie, ca să ofere M. S. Regelui PROIECTUL CODULUI PENAL. Ce va mai fi însemnînd şi această exhibiţie, mintea mea nu poate cuprinde.

S-ar mai fi înţeles poate – deşi nici aceasta n-ar trebui să fie – ca să se procedeze la acest act, după ce codul penal ar fi fost discutat, votat de parlament şi ar fi căpătat asentimentul tuturor partidelor. Dar azi el este numai în PROIECT şi ca atare poate să aibă soarta tuturor proiectelor de pînă aci, cari, după ce au fost depuse pe biroul parlamentului şi chiar discutate o vreme oarecare, au fost retrase şi înlocuite cu altele. S-a întîmplat astfel cu trei proiecte de cod penal.

Cine poate garanta că şi proiectul, ce urmează să se depună acum, nu va avea aceeaşi soartă?
Cine poate garanta că titularul justiţiei de azi nu va pleca curînd, ca şi cei dinaintea lui?
Cine poate garanta că şi acest proiect nu va avea nevoe de modificări şi revizuiri ca şi cele din trecut?
Cine este naivul să creadă că în capul titularului de azi al justiţiei s-a coborît Minerva din Olimp şi a spus astfel ultimul cuvînt în materie de legiferare penală?
Și pentru ce să fie din nou expus Regele să poarte pe umerii Săi o răspundere de care nu este cu nimic dator?”

Stelian Popescu nu știe sau se preface că nu știe, de teama represaliilor?
Ceremonia se făcea de dragul lui Carol al II-lea. Ea făcea parte din deja înfloritul Cult al personalității lui Carol al II-lea.

Acest editorial a apărut în ediția print și online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

17 comentarii pentru articolul „Starea administrației publice este, astăzi, la fel de proastă ca și în perioada interbelică”

  • „N-am întâlnit nicăieri în lume o asemenea splendidă dezorganizare”.Berthelot .
    Problema porneste de la pregatire si selectie . Nastase a vrut sa faca un Institut de Administratie . Cand a venit Base , prima lui grija a fost sa-l desfiinteze .
    Selectia cadrelor e o catastrofa deja istorica . Pe vremea fanariotilor se ridicau in slujbe cei ce mituiau . De aceea administratorul se purta cum de fapt si era , ca reprezentantul unei administratii straine , ostile , de prada . Apoi , cel ce lua slujba era „boierit ” . Ca orice boier ce se respecta , ii era urata munca .
    Azi , la fel : functionarul e „caftanit ” – el nu trebuie sa munceasca , slujba e proprietatea lui si te trateaza dupa cum ii vine . Ca sa nu-ti fie ostil si sa-ti faca hatarul ,trebuie sa fii simtitor . Promovarea lui se face si azi pe bani , dar mai ales pe principiul clanului : fini , nasi , neveste , gineri , soacre , etc”. Deci cumatri . Dl Iliescu a formulat magistral : „Capitalism de cumetrie „. La fel , „administratia de cumetrie „

  • Standard&Poors:
    Creșterea pensiilor ar duce la scăderea ratingului de țară!?! Așa o fi oare, deși parcă nu-mi vine să cred?
    Dar, purtătorul de vorbe, Dancă, o spunea cu atâta patos, de parcă se bucura, alaturi de tagma penelistă!
    Ei bine, atunci mă/vă intreb dacă nu cumva e vorba de un BLAT, pur și simplu, intre agenția respectivă și guvernul Orban? M-am dus cu gândul prea departe, oare?
    Oi fi suferind de scenarită, mai știi, dar ceva mă face să mă gândesc la asta, ba, mai mult, sunt convins că vor fi scoase în față și alte „golăneli” (KWJ) ale fostului guvern pesedist!

  • dresul e cu minuni. minuni minuni!
    deci nu doar una, ca creca nu e de-ajuns.
    adica ro va fi cu minuni sau nu va fi deloc.

    • prin urmare in ‘dres’ se mai poate crede, cum sa nu se poata,
      dar indirect.
      adica mai inati crezi in minuni.
      dar minuni minuni! …sa invie mortii, gen.
      si dupa ce se-mplineste minunea, clar se trece la urmatorul nivel, care e crezutul in ‘dres’.

      • lumea poate fi schimbata, dar doar lucrind viitorul, ca pe un ogor. daca lumea se schimba azi, e pentru ca altii au lucrat o, mai inainte. poate chiar cu mii de ani inainte. viitorul se lucreaza gradinarind dorinte.
        tot asa se rinduieste si un neam, intotdeauna in viitor, realitatea fiind o simpla consecinta a viitorului gradinarit, adica realitatea se echilibreaza singura, daca viitorul e gradinarit cu bun-simt.

        lumea mare nu mai poate fi schimbata atunci cind dorintele de un anumit tip devin majoritare. oricum lumea n are unde sa se duca, altundeva decit ori la dreapta, ori la stinga.
        totusi, lumea a sarit pirleazul, dorintele de un anumit tip sint, deja, majoritare. globalizarea a…globalizat inclusiv dorinte, aducindu le la acelasi numitor, permitindu le, astfel, sa se unifice…
        prin urmare lumea tinde deja spre unul din sensurile alea, iar el e foarte clar definit. nu mai e nimic de facut.
        Omul se duce in directie opusa celei inspre care tinde implacabil lumea si omul. Si asta pentru ca semintele au cazut pe pietre si nu prea a prins radacini, daia s au si uscat…
        ce vremuri…

        • legea care gradinareste viitorul e bunul-simt.
          cind viitorul n a mai fost o dorinta, pentru ca prezentul a devenit mai important, legea a migrat si ea din viitor in prezent. dar bunul-simt tot in viitor a ramas. iata ceva ce nu poate fi schimbat in prezent, pentru in prezent a devenit un simplu efect: bunul-simt. bunul-simt care se exprima in realitate isi are cauza in viitor.
          legile imputineaza dorintele, iar legile care isi doresc sa imputineze dorintele se vor cizela in timp, poate mii de ani, devenind ele insele dorinta.
          cindva, adica pe vremurile astea, dorinta va fi scrisa n lege. si astfel s-a nascut legea-dorinta, adica ecuatia de miscare perpetua…

          • legea-dorinta e lege, mai inainte sa fie dorinta. deci nu mai e dorinta, ci lege. deci spre asta se indreapta lumea, spre lipsa dorintei, dar spre manifestarea legii, pe post de dorinta…

          • lumea nu mai poate fi schimbata, dar sa faci din Inima, Patrie, asta se poate, ca e fix procesul care l echilibreaza pe alalalt.

          • dar…din cite mi dau seama, o sa fie coada la facut din Inima, Patrie…
            astea sint Vremurile maestrilor.

          • ura a capatat si forma,
            s-a varsat, nascindu se in forma potrivita. vremurilor. mielul.
            mieii sint noii lupi, iar lupii sint noii miei.
            creca asta e desavarsirea urii…sau ceva de genul, ca prea e intoarsa pe dos, toata povestea…

  • Maestre, despre Vasile Lascar ai găsit ceva in cartea lui Bucur?
    Ăla, saracu’, voia să facă din administrație o a doua magistratură!
    De ce oare? Nu cumva dorea chiar implementarea unei legislații eficiente in cadrul serviciilor publice!
    Inclusiv niște pedepse exemplare pt funcționarii publici corupți, care în zilele noastre au devenit o „armată” de rang ll!
    Ca să fie bine, să nu fie rău!

    • Fereasca D-zeu sa avem azi o administratie oglinda a magistraturii actuale!

    • Și cine mă rog, să probeze și să decidă dacă sunt corupți? Presa cumpărată, nebunii de pe facebook, administrația statală…? Cine?
      În cazul ăsta desființăm Justiția și magistrații să taie lemne sau să-și facă firme de taxi!

      • Nu e nevoie sa desfiintam justitia. S-a desfiintat deja singura. Sistemul macabru din Romania, copie defecta dupa cel sovietic amestecat cu cel francez nu-si mai revine in veci. Poate daca am copia sistemul american sa mai avem o minima sansa. Altfel, ce om normal din tara asta mai are incredere in justitia mioritica?

      • Il avem pe unu Caramicu, care, dupa cum spune ar face „mare dreptaate” in tara asta! Daca nu, il aducem pe Vlad Tepes, dar il dotam cu țepe cu laser, poate or fi mai eficiente!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *