„Statele Unite sunt în pragul dezintegrării… Singurul viitor posibil este Războiul Civil”

Text de Adrian Pătrușcă. Publicat în Evenimentul zilei (6.11.2020)

Ziaristul american Rod Dreher denunță fracturile care sfârtecă națiunea americană, afirmând că SUA au intrat în epoca „post-adevărului”, care precede o societate totalitară.
Un senzațional interviu acordat de cunoscutul ziarist conservator cotidianului francez Le Figaro, pe care l-am tradus pentru cititorii Evenimentului zilei.

În acest moment, Statele Unite nu cunosc cu certitudine numele noului lor președinte, iar imaginea pe care lumea întreagă o avea despre democrația americană s-a degradat. Ce sentiment vă inspiră această situație?
Anul 2020 a fost apocaliptic pentru America, dat fiind că vulnerabilitățile noastre naționale au fost scoase la lumina zilei. Alegerile prezidențiale în curs nu sunt decât un nou episod al acestui fenomen. Națiunea noastră este pe cale de a se dezintegra. Uităm că, orice s-ar întâmpla, formăm un singur popor. Această mișcare se pregătește de ani buni, însă astăzi este atât de manifestă încât nu mai este posibil să își faci iluzii.

Deși rezultatele definitive ale alegerilor nu sunt cunoscute încă, o tendință se observă: Donald Trump, în ciuda a ceea ce mulți anunțau, a obținut un scor mult mai mare decât în 2016 în rândul femeilor, al americanilor de culoare, al hispanicilor. Cum explicați aceasta?
Trebuie să așteptăm datele complete pentru a trage concluziile definitive, însă ceea ce pot spune este că fixul intelectual al majorității ziaristelor și elitelor, pretinzând să dicteze care trebuie să fie convingerile politice ale persoanelor de culoare este complet depășită.

Atmosferă de intimidare, amintind de totalitarism

Elitele americane sunt prizoniere într-o bulă epistemologică. Acești oameni nu își înțeleg propria țară, se tem de ea și o detestă în același timp.
Este interesant de remarcat că, pentru a doua oară consecutiv, sondajele s-au înșelat grav. De ce? Pur și simplu, pentru că cetățenii americani nu îndrăznesc să mărturisească institutelor de sondare că doresc să voteze cu Trump. Se tem să le dea acestor necunoscuți informații compromițătoare. Ei au văzut cum funcționează Stânga în universități, în presă și în companii și știu că dacă ies de pe culoarul trasat de ideologia „politicilor identitare” de stânga, știu că pot suferi repercusiuni, inclusiv să-și piardă slujba.

Stânga a creat peste tot în țară o atmosferă de intimidare – care amintește de totalitarism – în numele purității și al „dreptății sociale”. Acești periculoși Robespierre merită palma pe care o reprezintă, în multe privințe, aceste alegeri, care sunt departe de a confirma „valul albastru” pe care îl sperau.

 În ce măsură mișcarea Black Lives Matter și consecințele sale asupra societății americane au cântărit asupra alegerilor?
Cred că această mișcare a contat foarte mult. Mai întâi, pentru că în mintea americanilor este asociată cu jafurile și tulburările care au răvășit țara. Oamenii nu îndrăznesc să o spună cu glas tare, pentru a nu fi considerați rasiști, însă este ceea ce gândesc în forul lor interior și ceea ce au exprimat la urne.

Teroare ideologică

Apoi, Black Lives Matter a făcut să se ridice o nouă teroare ideologică în toate instituțiile controlate de stânga, în special presa și universitățile. Dacă nu ești de acord cu afirmațiile lor, chiar și cu cele mai extremiste, înseamnă că ești rasist.
Este un fel de vânătoare de țapi ispășitori, iar oamenii nu îndrăznesc să se ridice împotriva acestei mișcări. Însă, în intimitatea secției de vot, au putut în sfârșit să se exprime.
A doua zi după alegeri, am văzut pe Twitter unii dintre partizanii cei mai înflăcărați ai Black Lives Matter denunțând scrutinul ca pe dovada că America este cu adevărat rasistă.
Sper să fim din ce în ce mai numeroși cei care ne opunem terorii ideologice pe care o răspândesc și care este pe punctul de a sfâșia țara.

Ați publicat un nou eseu intitulat „Live Not by Lies”. Aceste alegeri și încurcătura privind rezultatele, contestate în unele state de echipa lui Trump, consfințesc intrarea Americii în epoca post-adevărului?
Depinde de ce înțelegeți prin „post-adevăr”. Noaptea dinaintea alegerilor, fiul meu, care este la universitate, îmi spunea că ar trebui să-l recitim pe Jean Baudrillard pentru a înțelege epoca în care trăim. Probabil are dreptate.
Cred într-adevăr că Statele Unite s-au adâncit în „post-adevăr” din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, pentru că dezbinările noastre nu sunt doar politice, ele privesc și miturile noastre fondatoare – „adevărul poetic” al destinului nostru național, sensul colectiv pe care îl aducem istoriei noastre, așa cum o face fiecare națiune pentru a-și cimenta unitatea.
Am văzut apărând la stânga, în cursul ultimilor ani, un puternic discurs alternativ care face din țara noastă o creație demonică, o adunătură de rasiști și de ticăloși. Acest discurs triumfă la vârful instituțiilor noastre și a cucerit elitele noastre.
Aceste alegeri au arătat din nou prăpastia care desparte lumea în care trăiesc presa și clasele conducătoare și cea a restului americanilor.
Când copiii noștri învață la școală, sau prin cultura de masă, că bătrânele adevăruri poetice, mitologice, despre Statele Unite, sunt în realitate niște minciuni, și că singurul adevăr este că țara noastră este un infern, atunci singurul viitor care ne așteaptă este o formă sau alta de război civil.
În acest sens, țara noastră trăiește într-o epocă de „post-adevăr”: nu mai împărtășim un discurs comun despre ceea ce înseamnă America.

Frica de a spune adevărul

Apoi, și mai îngrijorător, așa cum Hannah Arendt ne avertiza în „Originile totalitarismului”, o societate pre-totalitară se poate recunoaște după oamenii care nu mai cred în existența adevărurilor obiective – o societate în care oamenii consideră niște minciuni drept adevăruri dat fiind că acestea servesc intereselor lor.
Cu siguranță, trăim într-o astfel de societate astăzi.
Dar este acest lucru valabil doar pentru America sau privește întregul Occident, prăbușit în decadența postmodernă.
În fine, într-un sens mai limitat, ne aflăm într-o epocă a „post-adevărului” în măsura în care devenim incapabili să spunem adevărul din frică să nu atragem fulgerele și pedepsele clasei dominante.
În Franța, de exemplu, se întâmplă același lucru în legătură cu Islamul. Știți foarte bine cum funcționează. Pe termen lung, oamenii obșnuiți se satură de minciunile oficiale, și chiar dacă le lipsește curajul de a trăi public în adevăr, cel votează conform conștiinței lor în cabina de vot.