Ștefan Gușe: Generalul care a spus rușilor: Nu!

Momente și evenimente comentate de mine. 28 martie 1994: Moartea Generalului Ștefan Gușe. Reacția politicienilor a fost sinistră. Reacția românilor simpli a fost superbă. Despre asta am scris în Evenimentul zilei din 31 martie 1994 sub titlul O emoție semnificativă:

Moartea generalului Ștefan Gușe m-a convins încă o dată de prăpastia care îi separă, la noi, pe politicieni de oamenii simpli. Politicienii au reacționat la sfîrșitul tragic al celui care a fost printre principalele personaje ale evenimentelor din decembrie 1989 în mod stupid. Puterea n-a catadicsit nici măcar să mimeze afectarea. Opoziția a refuzat să participe la momentul de reculegere cerut de unii parlamentari în Camera Deputaților. Gestul a fost prostesc. Atît din punctul de vedere al motivul invocat, cît și din cel al impresiei lăsate în rîndurile marelui public. S-a adus, astfel, drept argument că Ștefan Gușe a participat la reprimarea revoluției de la Timișoara. Invocarea nu numai nedreaptă, dar și inutilă, într-un context în care radicalitatea față de cei implicați în evenimentele din decembrie 1989 s-a mai îmblînzit. Cît despre impresia lăsată asupra marelui public n-are rost să mai vorbim.

Bunul-simț românesc spune clar că un asemenea gest nu poate fi făcut cînd e vorba de moartea unui om. Oamenii simpli au reacționat însă cu profundă emoție. Iată cîteva dintre telefoanele primite la redacție pe această temă: „Ștefan Gușe a fost singurul om care ne mai putea spune ceva de decembrie 1989. Odată cu el au murit toate speranțele noastre de a afla adevărul.“ (Ciprian Teacă – București); „Încă un om cade precum Ion Antonescu, dar ucis mult mai «galant» de «ciuma roșie».“ (Alex Diaconu – București); „Am trecut pe la catafalcul marelui oștean, general Gușe, așezat în Cimitirul Ghencea.“ (Dumitru Caraine – București). În comportamentul politicienilor și-au spus cuvîntul interesele meschine. Puterea, în frunte cu Ion Iliescu, nu i-a putut ierta generalului violentele sale declarații, din ultimul timp, în legătură cu evenimentele din decembrie 1989. Opoziția a văzut în moartea generalului Ștefan Gușe prilejul de a mai face nițică demagogie pe tema revoltei populare care a dus la căderea dictaturii. Cum se explică reacția oamenilor simpli? Alături de bine cunoscuta omenie românească, un rol important în profunda emoție stîrnită de moartea lui Ștefan Gușe l-a avut imaginea acestuia din urmă în conștiința publică.

Generalul a rămas pentru toți românii omul care a îndrăznit să spună nu rușilor, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Simpatia cu care a fost privit, pentru aceasta, fostul șef de stat-major al armatei își are o dublă explicație. E vorba în primul rînd de emoția pe care o provoacă în rîndurile tuturor românilor gesturile de bărbăție politică. Emoție cu atît mai mare în clipa cînd aceste gesturi vizează apărarea independenței și suveranității naționale. S-a spus despre români că sînt un popor bășcălios. Nu-i exclus să fie așa. Sigur este că acest spirit bășcălios dispare cînd e vorba de eroismul național. În materie de patriotism, de suveranitate și independență, românii dovedesc o gravitate mai puțin întîlnită la alte popoare. Simpatia stîrnită în rîndurile oamenilor simpli de gestul generalului Ștefan Gușe s-a creat însă și prin contrast cu antipatia secretă față de alți oameni politici implicați în evenimentele din decembrie 1989. Oameni politici suspectați că ar fi fost gata, în acele zile, să dea țara pe mîna rușilor de dragul unei fărîme de putere. Așa cum se vede și din unul din telefoanele transcrise de noi, emoția provocată de moartea generalului Gușe își are explicația și în obsesia românilor de a afla adevărul despre evenimentele din decembrie 1989. Cetățenii de rînd sînt convinși că generalul a luat cu el în mormînt multe dintre adevărurile despre unul din cele mai enigmatice evenimente ale istoriei noastre contemporane. Pentru toți cei implicați în momentele confuze din acele zile emoția stîrnită de moartea generalului Ștefan Gușe trebuie să fie un semnal îngrijorător.

În clipa în care se va afla adevărul adevărat despre evenimentele din decembrie 1989, cariera politică a multora va fi definitiv încheiată. Nu în ultimul rînd, reacția oamenilor simpli la sfîrșitul tragic al generalului își are explicația în uriașul prestigiu de care se bucură în rîndurile populației ofițerii Armatei române. Așa cum au arătat toate sondajele de opinie de pînă acum, pentru toți românii ofițerii rămîn puternice autorități morale. Această imagine a ofițerilor, a Armatei române trebuie să îndemne la o maximă prudență față de posibilele măsuri de democratizare a acestei instituții, multe dintre ele cerute de standardele europene. Din punct de vedere moral, poporul român rămîne un popor conservator. Iar una dintre redutele acestui conservatorism e reprezentată de imaginea Armatei ca instituție solidă, mai puțin supusă dinamicii din lumea exterioară.