Steiner și ultima armată a lui Hitler

Felix Martin Julius Steiner s-a născut la data de 23 mai 1896 în Stallupönen (acum Kaliningrad, Federația Rusă), Prusia Orientală. În anul 1914, în ajunul războiului, Steiner s-a înrolat în Armata Regală Prusacă drept cadet într-un regiment de infanterie. În timpul războiului, a fost grav rănit și a fost decorat cu celebra Cruce de Fier clasa I și  clasa a II-a. La sfârșitul războiului, a obținut gradul de Oberleutnant (cel mai înalt grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei). În anul 1919, Steiner s-a alăturat Freikorps (unități militare neregulate de voluntari germani și din alte țări europene), în orașul Memel (acum Klaipėda, capitală a județului Klaipėda din Lituania și singurul port al țării la Marea Baltică) din Prusia de Est și a fost încorporat în Reichswehr în 1921. În anul 1933, a părăsit Reichswehr-ul (forțele armate unificate ale Republicii de la Weimar între 1919 și 1935, subliniez faptul că aveau un caracter exclusiv defensiv, oarecum pacifist) după ce a obținut gradul de maior. Iar după acest moment, povestea începe cu adevărat.

Steiner s-a alăturat Partidului Nazist (am reușit să aflu și numărul de membru: 4.264.295) și Sturmabteilung, unde a început să lucreze la dezvoltarea de noi tehnici și tactici de antrenament. În anul 1935, s-a alăturat Schutzstaffel și a preluat comanda unui batalion de trupe SS-Verfügungstruppen, iar în decurs de un an a fost promovat la SS-Standartenführer, fiind la comanda Regimentului SS-Deutschland. La izbucnirea războiului, Steiner a fost SS-Oberführer la comanda regimentului Waffen-SS Deutschland. A condus bine acest regiment în timpul Invaziei Poloniei și a Bătăliei pentru Franța, drept urmare, a fost decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes, simplificat Ritterkreuz) la 15 august 1940. După campaniile de la începutul războiului, Steiner a fost ales de SS-Reichsführer Heinrich Himmler pentru a supraveghea crearea, iar mai apoi pentru a comanda noua divizie SS de voluntari, SS-Divizia Wiking. Wiking era formată din voluntari non-germani, iar la momentul creării sale era compusă în principal din olandezi, valoni (un popor romanic din Belgia, care locuiește în sudul și sud-estul țării. Pe lângă teritoriul belgian, comunități valone importante mai există în Franța, Statele Unite, Argentina, Brazilia) și scandinavi, inclusiv din regimentul danez Frikorps Danmark. În Divizia Wiking, Steiner a creat o formațiune capabilă din elemente disparate și a comandat-o bine, dând dovadă de competență în numeroasele bătălii din Est, din 1941 până la promovarea sa la comanda Corpului III (germanic) SS Panzer. Deși există mai multe incidente documentate de istorici în care divizia s-a implicat în masacre, dosarul oficial de luptă al Wiking nu conține nicio acuzație specifică de crime de război. Referitor la acest aspect, vă aduc în atenție o chestiune foarte interesantă. Steiner a spus despre Ordinul Comisarului: ,,Niciun comandant de unitate rațional nu ar putea respecta un astfel de ordin”. Ce reprezintă Ordinul Comisarului? Pe scurt, reprezintă o directivă pentru tratamentul comisarilor politici (în germană: Richtlinien für die Behandlung politischer Kommissare), cunoscut și ca Ordinul Comisarului (Kommissarbefehl). Ordinul a fost emis de către Adolf Hitler în martie 1941, în perioada de pregătire a Operațiunii Barbarossa. Acest ordin prevedea ca toți comisarii politici sovietici identificați în rândul prizonierilor să fie executați pe loc pentru rolul jucat în răspândirea comunismului și întărirea rolului Partidului Comunist în rândurile armatei. Toți acei prizonieri identificați ca fiind complet bolșevizați sau reprezentanți activi ai ideologiei bolșevice erau condamnați din start la moarte. Din punctul meu de vedere, Hitler acționa consecvent și conservator, conform propriilor sale principii. Nu trebuie să uităm de faptul că Hitler, în perioada Primului Război Mondial, era un mare adversar al comunismului și comuniștilor, ocupându-se cu depistarea și reclamarea comuniștilor din rândul armatei. Continuând paranteza, îmi amintesc și de faptul că Hitler a participat la înmormântarea lui Kurt Eisner, un jurnalist socialist și om de stat german care a organizat Revoluția Socialistă ce a răsturnat monarhia în Bavaria, în anul 1918. Kurt Eisner era și evreu, se ,,bate cap în cap” fapta cu ideologia. Poate că Hitler a participat și fiindcă era agent de informații pentru Reichswehr. Este interesant și că a purtat două brățări la înmormântarea lui Eisner: o banderolă neagră de doliu și o banderolă roșie a revoluției socialiste. Despre aceste chestiuni dubioase voi oferi mai multe detalii pe viitor.

Revenind, Steiner era de părere că ordinul era incompatibil cu doctrina militară și comportamentul soldățesc, considerând că aplicarea ordinului ar fi dus la prăbușirea disciplinei militare, fiind incompatibil cu atribuirea valorii morale a luptei. Pe scurt, Steiner a considerat că Ordinul comisarului trebuia ignorat, deoarece era în detrimentul bunei ordini și disciplinei. În aprilie 1943, Steiner a fost plasat la comanda nou formatului Corpul III Panzer SS. Unitatea a participat la acțiuni antipartizane în Iugoslavia. În noiembrie/decembrie 1943, corpul său a fost transferat pe Frontul de Est și a fost poziționat în sectorul nordic la Leningrad, în cadrul Grupului de Armate Nord. Doresc să subliniez fapul că acest Corp Panzer al lui Steiner a jucat un rol principal în timpul luptelor defensive de succes de la Narva. În timpul bătăliei de pe linia Tannenberg, forțele sale au reușit să reziste unei forțe sovietice superioare, germanii având doar 7 tancuri, restul fiind pierdute anterior. Unitatea lui Steiner s-a retras apoi împreună cu restul Grupului de Armate Nord în Peninsula Courland. În ianuarie 1945, Steiner, împreună cu Corpul III (germanic) SS Panzer, a fost transferat cu o navă din Courland Pocket pentru a ajuta la apărarea patriei germane. Corpul III (germanic) SS Panzer a fost repartizat Grupului de Armate Vistula și a fost pus sub conducerea noii Armate a 11-a SS Panzer, deși această armată exista exclusiv pe hârtie. Odată ce sovieticii au ajuns la râul Oder, Armata a Unsprezecea SS Panzer a devenit inactivă, iar Corpul III SS Panzer a fost reatribuit Armatei a Treia Panzer germană ca rezervă în timpul Operațiunii Sovietice de Ofensivă la Berlin. În timpul Bătăliei de la Halbe, prima bătălie majoră a ofensivei, generalul Gotthard Heinrici, comandantul Grupului de Armate Vistula, a transferat majoritatea diviziilor Corpului III SS Panzer către Armata a IX-a germană a generalului Theodor Busse. Steiner a fost unul dintre comandanții preferați ai lui Hitler, care îi admira atitudinea de ,,a face treabă” și faptul că își exprima loialitatea către Waffen SS, nu către Corpul ofițerilor prusieni. Totodată, Joseph Goebbels l-a lăudat pe Steiner: ,,Este energic și hotărât, Își îndeplinește misiunea cu multă vervă”. Până la 21 aprilie, Frontul 1 din Bielorusia al mareșalului sovietic Jukov a străpuns liniile germane de pe înălțimile Seelow. Hitler, ignorând faptele, a început să numească unitățile dezordonate care se aflau sub comanda lui Steiner Detașamentul de armată Steiner (Armeeabteilung Steiner). Un detașament de armată era ceva mai mult decât un corp de armată, dar mai puțin decât o armată. Hitler i-a ordonat lui Steiner să atace flancul nordic al uriașului salient (teritoriu discret care iese din porțiunea principală, mărginită de teritoriul străin pe trei laturi) creat de evadarea Frontului 1 din Belarus. Atacul lui Steiner urma să coincidă cu atacul Armatei a 9-a a generalului Busse, care ataca dinspre sud într-un atac de tip clește. Armata a 9-a fusese împinsă la sud de proeminența Frontului 1 Bielorus. Pentru a facilita acest atac, lui Steiner i-au fost alocate cele trei divizii ale Corpului de armată CI al Armatei a 9-a: Divizia 4 SS Panzergrenadier Polizei, Divizia 5 Jäger și Divizia 25 Panzergrenadier. Toate cele trei divizii se aflau la nord de canalul Finow, pe flancul nordic al salientului lui Jukov. Corpul LVI Panzer al lui Weidling, care se afla încă la est de Berlin, cu flancul nordic chiar sub Werneuchen, urma să participe de asemenea la atac. Cele trei divizii din Corpul de armată CI urmau să atace la sud de Eberswalde pe canalul Finow spre Corpul LVI Panzer. Cele trei divizii din Corpul de armată CI se aflau la doar 24 de kilometri la est de Berlin, iar atacul spre sud ar fi tăiat în două salientul Frontului I Bielorus. Steiner l-a sunat pe Heinrici și l-a informat că planul nu putea fi pus în aplicare deoarece Divizia 5 Jäger și Divizia 25 Panzergrenadier erau desfășurate defensiv și nu puteau fi redislocate până când Divizia 2 Navală nu ajungea de pe coastă pentru a le înlocui. Astfel, au rămas disponibile doar două batalioane ale Diviziei a 4-a SS Panzergrenadier, iar acestea nu aveau arme de luptă. Pe baza evaluării lui Steiner, Heinrici l-a sunat pe Hans Krebs, șeful Statului Major al Statului Major General german al Înaltului Comandament al Armatei (Oberkommando des Heeres sau OKH) și i-a spus că planul nu poate fi pus în aplicare. Heinrici a cerut să vorbească cu Hitler, dar i s-a spus că Hitler era prea ocupat pentru a-i răspunde la telefon. Poate că avea din nou o criză, cel puțin așa consider eu. Pe 22 aprilie 1945, la conferința de după-amiază, Hitler a aflat că Steiner nu avea de gând să atace și a căzut într-o furie lacrimogenă. Nimic nou. Hitler a declarat că războiul era pierdut, a dat vina pe generali și a anunțat că va rămâne la Berlin până la sfârșit și apoi se va sinucide. În aceeași zi, generalul Rudolf Holste a primit puținele forțe mobile pe care le comanda Steiner, pentru a putea participa la un nou plan de eliberare a Berlinului. Holste urma să atace dinspre nord, în timp ce generalul Walther Wenck a atacat dinspre vest, iar generalul Theodor Busse a atacat dinspre sud. Aceste atacuri nu au însemnat mare lucru, iar la 25 aprilie, forțele sovietice care atacau la nord și la sud de Berlin s-au unit la vest de oraș.

După capitulare, Steiner a fost încarcerat până în 1948. A fost acuzat la procesele de la Nürnberg, dar toate acuzațiile au fost retrase și a fost eliberat. Și-a dedicat ultimele decenii din viață scrierii memoriilor sale și a mai multor cărți despre război. A murit la data de 12 mai 1966. Din punctul meu de vedere, Steiner putea schimba istoria Germaniei. Dacă Steiner reușea să-i rețină pe sovietici, până la apariția americanilor, poate că Berlinul nu ar mai fi fost împărțit și cu sovieticii, iar Blocada Berlinului nu ar mai fi avut loc niciodată. Referitor la ultima idee, vom vedea mai multe pe viitor.

Videoclip: https://www.youtube.com/watch?v=rPCWO-wZaLo&t=6s

dived Berlin