Streaptease în compartiment

Coadă la Ci-co

Coadă imensă, uşor dezordonată, la Ci-co. Aşezat turceşte lîngă peretele cofetăriei, un lungan spălăcit vinde sticle din navetele tîrîte pînă aici, cu cîrligul, de o tînără buboasă şi sfrijită. Lumea, cu mic, cu mare, cu sacoşe, pungi de plastic, sticle de lapte şi sticle de bere, se înghesuie în jurul lui. Cei mai mulţi iau sticlele cu totul, întinzînd blonziului sacoşele cu gurile larg deschise. Ultima sticlă e comandată totodeauna, desfăcută pentru ca titularul s-o deşerte în el dînd capul pe spate şi ţinînd picioarele răscrăcărate. Desfăcătorul, pe care tînărul vînzător îl mînuie cu dexteritate, e magnetizat, ca să nu cadă monedele pe jos. Alţii, copiii îndeosebi, toarnă Ci-co din sticlele cofetăriei în recipientele aduse de acasă: sticle de lapte şi de bere, ibrice, căldări.

*

În compartiment

La nici o jumătate de oră de la plecarea trenului, în compartiment poţi sta doar dacă te dezbraci și rămîi în pielea goală. Unul dintre călători – un bărbat care şi-a scos haina primul, rămînînd într-o cămaşă strîmb încheiată la mîneci – explică tacticos că aburul destinat întregului vagon s-a concentrat într-un singur compartiment: cel de faţă. Rămase astfel fără cota la care au dreptul, celelalte compartimente seamănă cu nişte camere frigorifice.
Nu se poate face nimic.

Cineva propune deschiderea ferestrei. Se năpusteşte de afară, o dată cu fulgii viscoliţi, un aer atît de rece, încît toţi din compartiment prind să strănute, unii disperaţi, deoarece n-au batiste pe care să le ducă la gură, după cum sună Sfatul medicului.

Nici deschiderea uşii nu ajută la nimic.
Cei de la fereastră s-ar simţi un pic mai bine.
Cei de lîngă uşă însă ar muri de frig.

Se optează pînă la urmă pentru soluţia dezbrăcatului. Bărbaţii îşi scot pantalonii. Femeile îşi dau jos bluzele şi fustele, rămînînd în sutiene şi bikini. O tînără care nu poartă sutien, dînd curs modei de ultimă oră, îşi acoperă sînii cu mînuţele.

Printr-un acord tacit al tuturor, se trage perdeaua dinspre culoar şi se închide uşa pe dinăuntru.
Pe culoar, doi muncitori navetişti se hîrjonesc, apucîndu-se unul pe altul de gît şi trîntindu-se cu capul de peretele vagonului.
Cel buşit cu putere, atît de puternic încît zguduie peretele vagonului, nu mai poate de rîs şi, năpustindu-se asupra celuilalt îl buşeşte, la rîndu-i, de perete.

*

Cocoţaţi

Stradă cu vile în marginea oraşului. Tăcere înaltă, tulburată de maşini. Scîrţîie monoton, adormitor, un scrînciob, galben. Un tătic îşi dă fetiţa în scrînciob cu o aplicaţie deosebită. Un grup de fete de liceu, acum întoarse de la cules de porumb la şcoală, stau pe bancă şi beau Fructa. Beau şi rîd, fără nici o legătură cu respectiva Răcoritoare, produs al comerțului nostru socialist.

*

Cu nădragi de năvălitori tătari

De la subsol vin bufnituri ritmice de tobă, spintecate de vaierele unei trompete. Discoteca, prin care Teatrul îşi asigură cu chiu cu vai salariile pentru actori, e în toi. Sub copertină, între terasa barului (se scot ceva bani şi din chirie) şi intrarea în clădire, adastă puşti vădind fără echivoc semnele crizei de pubertate. Băieţii umblă cu blugii în vine. Largi ca nişte nădragi de năvălitori tătari, rupţi dinadins pe la pulpe şi tiviţi cu sîrmă. Poartă şepci de jockey. Fetele poartă fustiţe scurte şi maiouri transparente, lăsînd să se vadă, între bluză şi fustă, buricul gol.

Trec pensionari trăgînd sacoşe pe rotile. Pisici tărcate se mai gîndesc dacă să iasă de sub maşinile parcate neregulamentar. Lîngă Casa de Amanet, un bătrînel ţepos, cu un aer de ins nebărbierit din neglijenţă studiată, îşi expune poziţia faţă de principalele evenimente politice interne şi externe.