Studiile au scos la iveală că mai ales englezoaicelor le place tele-munca

Din 24 iulie purtatul măștilor în magazine, la cumpărături va fi obligatorie în Marea Britanie. Boris Johnson a fost fotografiat purtând o mască ieftină, de 2 lire, în spațiul public londonez, nu doar în magazin. În opinia mea, măsura urmărește scoaterea englezilor din casă, în condițiile în care relaxarea lockdown-ului nu i-a mobilizat îndeajuns pe englezi să se întoarcă la consumul de dinainte de lockdown și la modul de viață pre-Covid. Premierul dorește ca angajatorii să își cheme angajații la birouri, la locurile de muncă. Pentru cei mai mulți, regula de aur este tele-munca. La birouri merg doar cei care nu pot lucra de acasă, din diverse motive. Orice întoarcere la locul de muncă se face în urma unei evaluări a riscului (risk assessment) și cu aprobarea superiorilor.

Acum o lună m-am dus la Ridges să cumpăr materiale pentru un nou gard. Am intrat în conversație cu un vânzător care mi-a spus că a crescut numărul celor care își fac extensii la case, pentru birouri și muncă la domiciliu. „Acum câteva zile, o familie a cumpărat materiale de 500 de lire pentru o extensie”, mi-a spus.

Nu frica de Covid îl motivează pe premierul Johnson să introducă obligativitatea purtării măștii în magazine. Se începe cu magazinele, dar dacă nu va crește consumul iar oamenii nu își vor părăsi buncărele, bârlogurile, măștile în spațiile publice închise vor cuceri și Regatul Unit. Studiile au scos la iveală că mai ales englezoaicelor le place tele-munca. Mă întreb de ce? Poate le place să-și țină bărbații în case, să întindă rufele la uscat la orice oră, să plimbe câinele în pauza de muncă. Stresul legat de muncă a scăzut cu 10-15% de când nu se mai calcă prin birouri, iar profesioniștii nu se mai întâlnesc decât virtual. S-a constatat că și colaborarea inter-profesională și inter-instituțională a crescut. Majoritatea englezilor sunt de părere că se colaborează mai bine și că există o apropiere inter-umană mai bună, de când nu se mai văd față către față, în carne și oase. Insularitatea și progresismul maselor fără însușiri, gata să îmbrățișeze cu rapiditate noua ordine socială, un nou mod de viață?! Plictiseala și oboseala neurotică a englezilor să fi fost atât de mare, încât orice e nou și vine cu avânt revoluționar peste ei, e acceptat ca o soluție evazionistă la vechea, obositoarea rutină? Poate nici sloganele ideologice de luptă cu Covid nu au fost bune. Sau dimpotrivă, au lucrat în mentalul colectiv atât de bine, încât oamenii nu mai vor să se întoarcă la viața și lumea pre-Covid. La instalarea lockdown-ului, premierul Johnson parcă lovea o minge invizibilă cu capul în poarta televizorului. Atât de convingător comanda: Stați în casă. Salvați vieți. Salvați NHS-ul. Peste tot, inclusiv de pe autobuze îți sărea în ochi mesajul. Apoi l-au schimbat: Controlați virusul. Fiți alerți. Culmea, relaxarea lockdown-ului nu a mai adus nicio lozincă. Poate asta e problema. Trebuie găsit un slogan care să le scoată din capetele cuminți pe celelalte două.