Sudanul de Sud, cel mai tânăr stat al Planetei

Ca și în cazul oamenilor, viața fiecărui stat este unică, fiind marcată de evenimente extrem de diferite. Unele state sunt pline de amintirea vărsărilor de sânge, revoluțiilor și tulburărilor, trăind cu anumite mustrări de conștiință, de cele mai multe ori auto-induse sau, chiar mai grav, impuse, în timp ce altele sunt suficient de norocoase pentru a se bucura de pace și de perioade lungi de stabilitate. Noi țări „iau naștere” în mijlocul unor mari tulburări, altele, mai puțin norocoase, „mor” atunci când nu se mai pot auto-susține, iar uneori, chiar fuzionează între ele pentru a forma o uniune. Fie că s-au format prin revoluții violente, autonomie politică triumfătoare sau prin dizolvarea unui stat-mamă mai mare, cele mai recente națiuni ale lumii și poveștile lor de origine sunt extrem de fascinante.

Cea mai nouă țară din lume, denumită Sudanul de Sud, și-a câștigat independența de două ori. Prima dată a fost în anul 1956, când a obținut autonomia față de Anglia și Egipt. Totuși, această primă experiență de independență a fost una de scurtă durată, deoarece nordul musulman al noii țări a intrat în conflict cu populația creștină din sud. Regiunea Autonomă a Sudanului de Sud a fost formată în anul 1972, dar un al doilea război civil a izbucnit la mijlocul anilor 1980, ceea ce a dus la și mai multă vărsăre de sânge și la întrebări legate de chestiunea autonomiei statale. În anul 2005 a fost încheiat, în cele din urmă, un acord de pace, care stipula că, după șase ani de autonomie, cetățenii vor vota un referendum privind independența. În anul 2011, 99% dintre cetățenii din Sudanul de Sud au votat în favoarea independenței.

Populația Sudanului de Sud este formată predominant din africani care, în cea mai mare parte, sunt creștini sau urmează religiile tradiționale africane. Cel mai mare grup etnic este cel al Dinka, care reprezintă aproximativ două cincimi din populație, urmat de cel al Nuer, care reprezintă aproximativ o cincime. Printre alte grupuri se numără: Zande, Bari, Shilluk și Anywa (Anwak). Există și o mică populație arabă în Sudanul de Sud. Dinka sunt, în principal, crescători de vite și pot fi găsiți în mare parte din țară, în timp ce Shilluk sunt fermieri mai sedentarizați iar Anywa, sunt concentrați în est, dar pot fi găsiți și în alte părți ale Sudanului de Sud. Nuer sunt concentrați în centrul-nord-est al țării, în timp ce Bari trăiesc mai la sud, nu departe de granița cu Uganda. Zande trăiesc în sud-vest, aproape de granița cu Republica Democrată Congo. Din păcate, cei mai mulți oameni din țară locuiesc în zonele rurale și trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Acești bieți oropsiți ai sorții (considerați așa de unii, deoarece poate că aceștia nu cunosc o altfel de lume nici măcar din auzite) locuiesc în case cu acoperiș de paie situate în zone care au condiții sanitare precare. Optzeci la sută din populație nu are acces la nicio instalație sanitară.

În Sudanul de Sud, bogăția se măsoară prin numărul de vite pe care le deține fiecare familie. De asemenea, se obișnuiește ca un bărbat să plătească prin vite o taxă viitorilor socri, pentru a avea ocazia de a se căsători cu fiica acestora. Uneori se ajunge la adevărate licitații, cu sute de vite, în cazul în care există mai mulți bărbați care concurează pentru marele premiu, și anume o soție. Nu trebuie uitat un lucru extrem de interesant, în acest stat oamenii vorbesc peste 60 de limbi indigene datorită diversității grupurilor lor etnice. Atâtea diferențe și totuși au ales să se unească și să fie independenți, pe când societăți aparent uniformizate sunt din ce în ce mai „fisurate”. Cândva, deviza era: „unitate în diversitate”, acum s-a ajuns la dezbinare în uniformizare, cel puțin din punctul meu de vedere.

Foto Arienne King