Supunerea oarbă ca fel de a fi

O judecată într-un sat din Rusia țaristă

Un an mai tîrziu, în 1881, Cehov tipăreşte în revista Zritel, sub titlul Imagini rurale. Judecata, o altă schiţă definitorie pentru lumea vremii sale.
Casa băcanului Kuzma Egorov găzduieşte o judecată aparte.
Kuzma Egorov îşi ia fiul, Serapion, la întrebări despre nişte bani care i-au dispărut.
Participă la judecată, implicîndu-se activ, cîţiva dintre fruntaşii satului.

Din ţeserea măiastră a amănuntelor, scriitorul conturează o lume mizeră.
În încăpere „e o căldură înăbuşitoare“, „muştele şi blestemaţii de ţînţari mişună roi pe lîngă ochi şi urechi şi nu-ţi dau pace o clipă“.
Pe masa din încăpere se văd: „o farfurioară cu coji de nucă, un foarfece, un borcănaş cu alifie verde, sticle de votcă goale şi mai multe şepci“.

Fiul lui Kuzma Egorov, cel judecat, „face o slujbă la o frizerie din oraş“ şi „a venit acasă de sărbători“.
Unul dintre participanţi – dascălul Teofan Manafuilov – vede în slujba lui Serapion Kuzmici o „îndeletnicire onorabilă“.

Motivul?
„Fiindcă o faci într-un oraş-capitală de gubernie; tunzi şi razi oameni nobili, intelectuali. Nici generalii nu ocolesc meseria dumitale“.

Kuzma Egorov îl suspectează pe Serapion că i-a furat nişte bani.
Pînă la urmă se va dovedi că banii nu fuseseră furaţi de nimeni.
Dar chiar dacă i-ar fi furat fiul, normal ar fi fost ca el să fie dat pe mîna Autorităţilor.
Kuzma Egorov preferă însă să-l pedepsească pe Serapion Kuzmici administrîndu-i 21 de curele la fund.
Culmea e că la anchetă şi la pedeapsă participă înseşi Autorităţile, reprezentate de jandarmul Fortunatov, „sosit de la oraş şi care a tras la mătuşă-sa Anisia“.
„Casa lui Kuzma Egorov este vremelnic închiriată dispensarului şi în antreu aşteaptă bolnavii“.

După amănuntul cu jandarmul care participă la un abuz, iată un alt amănunt tipic pentru realităţile Rusiei lui Cehov:
„Chiar acum a fost adusă o femeie cu coasta ruptă… Stă întinsă, geme şi aşteaptă cu felcerul să se hotărască să-i acorde atenţia lui binevoitoare“.
O femeie cu coasta ruptă înseamnă, la standardele lumii civilizate, o urgenţă medicală.

În schiţă nu faptul că felcerul n-o ia în seamă, ocupat cum e cu judecarea suspectului, ne surprinde, ci faptul că nici femeia, nici cei care au adus-o, nu schiţează nici cel mai mic gest de revoltă că felcerul nu intervine.

Lucru explicabil în contextul lumii lui Cehov:
„Sub fereastră se îmbulzeşte lumea venită să asiste la chelfăneala pe care i-o va trage Kuzma Egorov fiului său…“.

De la un capăt la altul tot ce se întîmplă e un lung şir de absurdităţi:
De la ancheta ilegal dirijată într-un fel tocmai de Autorităţi, pînă la corecţia fizică administrată cuiva.
Nimeni dintre cei care asistă la întîmplare nu protestează.
Dimpotrivă, toţi urmăresc întreaga scenă încîntaţi.
Iar cînd Kuzma Egorov proclamă că fiul său trebuie bătut, reacţia asistenţei e şi mai dihai:
„Cîţiva gură-cască de afară se agaţă de pervazul ferestrei. Bolnavii se îmbulzesc la uşi şi lungesc gîturile, chiar şi femeia cu coasta ruptă a ridicat capul“.

După administrarea celor 21 de lovituri de curea în public, se descoperă că Serapion n-avea nici o vină.
Cum reacţionează tînărul supus unei scene nu numai umilitoare, dar şi nedrepte?
El îi spune tatălui:
„— Nu-i nimic. Nu-i întîia dată… Nu te necăji! Sînt totdeauna gata să îndur“.
Şi la îndemnul tatălui trage o duşcă – să-i treacă, „îşi ridică în sus nasul vînăt şi iese voiniceşte din casă“.

Pentru noi, cititorii de azi, ca şi în cazul celei din schiţa Pentru nişte mere, întîmplarea depăşeşte cu mult hotarele unei aberaţii.
Pentru eroii lui Cehov, e un lucru normal.
Mai mult decît o întreagă bibliotecă de studii şi articole, două schiţe de Cehov ne dezvăluie realitatea Rusiei ţariste.
Pentru că sînt scrise de un geniu!

Pagini: 1 2