Tăcerea presei a făcut un Președinte

În 1959, înainte ca J.F. Kennedy să-și depună candidatura la Președinție, o casnică, pe numele ei Florance M Kater, ajunge la concluzia că are datoria sfântă de a stopa ascensiunea tânărului politician, dat fiind că fusese martora aventurilor sexuale ale căsătoritului. În casa sa din Georgetown, doamna Kater ținea cu chirie pe o anume Pamela Turnure, o jună bine făcută, de 21 de ani. Grație acestor note definitorii, Pamela a devenit pe loc secretara senatorului JFK. Viitorul Președinte venea noaptea la amantă și pleca pe la trei dimineața. Florance M. Kater era o catolică irlandeză austeră. Știind că JFK s-a înscris în cursa pentru nominalizarea de către Democrați, ea și-a propus să-l blocheze, considerând – și de pe drept cuvânt, zicem noi – că un candidat pentru Casa Albă trebuie să aibă o ținută ireproșabilă.

Pamela Turnure avea dormitorul la etajul 1 al casei Kater. În noaptea de 11 iulie 1958, Florance M. Kater și soțul ei, Leonard, reușesc să-l pozeze pe Kennedy în timp ce acesta o ștergea motănește. Enervat, JFK îi abordează în plină stradă pe Florance și pe bărbatu-său și-i amenință că-i lasă pe drumuri dacă nu-l lasă în pace. Mai mult, viitorul președinte își pune avocatul s-o contacteze pe Florance M. Kater și să-i ofere bani în schimbul tăcerii. Deși avocatul lui Kennedy, James McInerney, se întâlnește de șapte ori cu femeia revoltată, aceasta nu se lasă mituită. Și mai convinsă că JFK n-are ce căuta la Casa Albă, după tentativa de mituire, în mai 1959, Florance M. Kater trimite fotografia, împreună cu o minuțioasă relatare a tentativei de a i se închide gura, la 50 de redactori șefi, editorialiști și politicieni.

Pe măsură ce JFK se apropia de nominalizarea din partea democraților, irlandeza catolică devenea tot mai activă. Redacțiile sunt inundate de scrisorile prin care ea îl denunță pe Kennedy drept un fustangiu. Mai mult Florance M. Kater apare la un miting al candidatului ținut la Maryland, ridicând deasupra capului o poză mărită a viitorului Președinte ieșind în zori de la amantă. La reuniune se găseau numeroși jurnaliști, care reflectau campania lui Kennedy. Nimeni n-a catadicsit s-o întrebe pe doamnă de ce protestează. Și asta din simplul motiv că toți jurnaliștii știau de relația senatorului cu tânăra amploiată.

Un ziar – Washington Star – binevoiește să reproducă imaginea protestatarei, însoțită de o explicație prin care respectiva era considerată nițel scrântită. Redactorul-șef al ziarului, care habar n-avea de amiciția dintre corespondentul său și candidat, stârnit de poză, îl pune pe un redactor, Bob Clark, să se intereseze de afacere. Cum femeia avea de partea sa doar cuvântul ei, Bob Clark îi cere o dovadă în plus. Florance M. Kater îi dezvăluie că deținea o înregistrare discretă a nopților petrecute de Pamela Turnure cu șeful ei. Bob Clark îl sună pe redactorul-șef, cerând aprobarea să continue. După ce-și consultă superiorii, redactorul șef îi ordonă să lase baltă documentarea. Mai mult, îi spune să nu cumva să asculte înregistrarea. Florance M. Kater și-a continuat cruciada. Luându-și cu ea pancarta a fost la Convenția Democrată, apoi s-a postat în fața Casei Albe. Niciun ziar n-a luat-o în serios.

După ce-a devenit Președinte, JFK a numit-o pe Pamela atașată de presă a lui Jackie. Nevasta a acceptat, deși știa că e vorba de amanta lui bărbatu-său. S-a gândit că astfel o ține pe Pamela sub observație. Când Seymour Hersh se documenta pentru cartea sa de demitizare a lui JFK „The Dark Side of Camelot”, Bob Clark era jurnalist la ABC News. Astfel că, în 1995, gazetarul i-a mărturisit publicistului:

„Dacă Washington Star, jurnal foarte respectat, ar fi publicat această istorie, JFK n-ar fi ajuns niciodată la Casa Albă”.

Remarcă perfect justificată. Din păcate, nițel târzie!