Tanti Nușa și summitul

-Îndată, îndată, acum vă deschid! Aveți răbdare, nu e nevoie să vă sprijiniți de butonul soneriei! Tanti Nușa! Mata sunai așa nerăbdătoare? Ce s-a întâmplat?

– Unde-i Leonora?

– Care Leonora?

– Maică-ta!

– Pe mama nu o cheamă Leonora.

– Da cum?

– Pe mama, pe sora matale, o cheamă … dar cum? i-ai uitat numele?

– Și cine-i Leonora?

– E … era bunica, mama dumitale dragă tanti Nușa și a surorii matale, Pușa.

– Vreau să vorbesc cu Leonora, acum!

– Dar nu mai trăiește de vreo zece ani. Haide să te duc la mama, e în grădină schimbă niște ghivece.

– Nu vreau să merg în grădină. Vreau să vorbesc cu Leonora.

– Ufff! Dar nu pricepi că nu mai trăiește de câțiva ani?

– Bine. Atunci stai jos, am să vorbesc cu tine. Tu ești Evdochia?

– Nu, nu sunt Evdochia. Așa se numea sora Leonorei. Evdochia era mătușa matale și a mamei.

– Uite ce e dragă Evdochia, văd că nu recunoști nimic, te faci că nu exiști deși eu te văd și te aud.

– O chem imediat pe mama. Așteaptă puțin te rog, ia loc pe fotoliul ăsta.

…

– Servus Nușa, nu ne-ai spus că vii la noi, bine că suntem acasă.

– Mamă vezi că tanti Nușa e foarte sigură că eu sunt altcineva.

– Nu știu, dar semeni cu Evdochia.

– Bine, eu vă las să trăncăniți cât vreți, acum trebuie sa plec.

…

– Leonora, bine că te văd!

– Surioară dragă, mama Leonora ne-a părăsit acum zece ani.

– Chiar așa?

– Chiar așa. Eu sunt sora ta mai mică, Pușa.

– Aha… Deci tu nu ești Leonora.

– Nu, nu sunt.

– Să știi că am venit la voi fiindcă îmi este foarte teamă de ce se petrece acum în lume.

– Ce se petrece?

– Cum poți să întrebi așa ceva? Tu nu te uiți la știri, la televizor?

– Mă mai uit, dar stau mai mult în grădină cu roșiile și zarzavaturile mele. Anul ăsta a plouat și au crescut binișor toate.

– Phh… Zarzavaturi! Nu ești de loc la curent cu ce se petrece?

– Și ce se petrece?

– E pericol maaare, maaare de tot!

– Cu cine?

– Cu întreaga lume!

– Nu mai spune!

– Da! Mari schimbări au loc!

– Ei, ca să vezi…

– Ce să văd? Nu e vorba doar de ce arată știrile la televizor, e de-a dreptul grozăvie!

– Anume ce?

– Dragă e un summit în Kamceatka, extrem de important, decisiv!

– Unde???

– În Kamceatka, lângă Marea Ohotsk, doar știi, noi am învățat la școală de Marea Ohotsk..

– Nu în Alaska e summitul?

– Nooo… Acolo nu se duce nimeni că-i frig.

– Și cine  participă la summitul ăsta din … Kamceatka?

– Cum cine? Molotov, Adenauer, Bulganin, chiar și Hrușciov!

– Dar întâlnirea asta a fost la Moscova, în 1955, nu în Kamceatka.

– Eu așa țin minte.

– Să-ți fie de bine. A mai fost la tine doctorița de familie?

– Nu, e în concediu. Dar cred că vine dacă o chemi tu pentru mine.

– Nușa, tu știi că noi avem o vârstă, și cu timpul mintea ne joacă feste.

– Tot ce se poate. Dar au anunțat și la știri că zilele astea se decide soarta lumii, acolo în Kamceatka.

– Bine, hai te conduc sus, la tine acasă.

– Ești drăguță dragă Leonora, ca întotdeauna.

– Eu sunt Pușa, sora ta mai mică.

– N-are a face, bine că am apucat să te anunț de summitul ăsta important.