Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Țara dependenților de Coca-Cola, bun venit în infernul diabeticilor

Guadalupe Sánchez are mâinile crăpate ale unui cultivator de porumb și sângele curat al unui fost dependent de Coca-Cola. „Obișnuiam să beau trei sticle de un litru pe zi. Imediat ce mă trezeam dimineața, luam primul pahar cu tortilla și continuam așa toată după-amiaza și seara”, spune el, în timp ce o mulțime de curcani ciugulesc pământul din fața ușii sale. Anul trecut, guvernul mexican a introdus o taxă specială pe băuturile zaharoase, urmând exemplul altor națiuni. Sánchez a construit această casă cu propriile mâini pentru el, soția sa, cei opt copii și șapte nepoți ai lor. Pereții sunt din ciment gri, iar acoperișul este neterminat.

– Cum v-ați simțit după ce ați consumat atâtea băuturi răcoritoare?
– M-am simțit foarte slăbit. Aproape că nu am putut să ies la muncă. Era cald pe câmp, așa că am băut mai multă Coca-Cola. Dar am început să observ că îmi pierd vederea și că limba mea era cam țeapănă.

– Cum ai reușit să te lași de băutură?
– E greu, pentru că toată lumea îți oferă de băut. Când te duci în vizită la cineva, îți oferă un pahar și e de prost gust să îl refuzi. Dar doctorul mi-a spus că trebuie să mă las și mi-a dat niște pastile.

De asemenea, am început să mestec o plantă pe care noi o numim Hoja de burro (frunză de măgar), care te ajută să nu bei. În comunitatea indigenă a Mazahuas din San José del Rincón, un sat împădurit din vestul statului Mexic, există case fără apă curentă, dar cu o sticlă de Coca-Cola așezată în permanență pe fața de masă. La vârsta de 47 de ani, nivelul de zahăr din sângele lui Sánchez a ajuns până la 200mg/dl, de două ori mai mare decât pragul de risc. Mulți dintre vecinii săi se află într-o situație similară. „Este ca o otravă, ne face rău cu adevărat”, spune Leticia Cruz, în vârstă de 41 de ani, care s-a întors de la o plimbare cu cei trei nepoți ai săi. „Când stau cu ei, pentru că mama lor a plecat la muncă, Cola nu este permisă”, spune ea.

Mexicul trece printr-o epidemie de grăsimi și zahăr. Șapte din zece adulți sunt supraponderali sau obezi cronici, la fel și unul din trei copii. Un grup de studenți la nutriție de la Universitatea Tec din Monterrey, unul dintre cele mai scumpe și prestigioase centre de învățământ superior din Mexic, a vizitat această comunitate pe parcursul întregii luni septembrie. Studenții care au prelevat probe de sânge de la locuitorii din zonă nu erau obișnuiți să vadă o piele atât de aspră precum cea a lui José Polo și au fost nevoiți să folosească un ac mai ascuțit pentru a înțepa degetele acestui tânăr de 18 ani, care descarcă camioane și aprovizionează rafturile supermarketurilor pentru a-și câștiga existența. Testul său a arătat un nivel de glucoză de 150 mg/dL. „Constatăm un nivel puternic de hiperglicemie”, spune Yaremi Gutiérrez, profesorul universitar care a coordonat studiul. „Aceasta este o reflectare fidelă a consumului ridicat de băuturi zaharoase și de alimente procesate, care nu au nutrienții necesari”. Poporul Mazahua își abandonează dieta milenară, bazată pe fructe și legume, și adoptă din ce în ce mai mult junk food. Combinația dintre sărăcie, excluziune socială și junk food este letală: „În special la copii, asistăm, de asemenea, la ceea ce se numește dubla încărcătură de boli: malnutriție și exces de greutate”. Este a doua țară din lume cu cele mai mari rate de supraponderabilitate și obezitate, după Statele Unite. Diabetul poate declanșa o serie întreagă de afecțiuni medicale, de la orbire la funcționarea defectuoasă a rinichilor și „piciorul de elefant”, în care pacienții își pierd treptat sensibilitatea articulațiilor. Această ultimă afecțiune a fost responsabilă pentru 75.000 de amputări anul trecut, potrivit asociației El Poder del consumidor. „Partea cea mai gravă este că diabetul este o boală care poate fi ținută sub control, dar pentru că nu au acces la servicii, această populație este foarte expusă”, adaugă instructorul Tec. Cel mai apropiat centru de sănătate se află la o oră de mers pe jos din San José del Rincón. Un grup de femei a făcut drumul, dar medicul nu este acolo. Cel mai apropiat spital se află la o oră de mers cu mașina. Iar dializa nu este acoperită de sistemul public de sănătate pentru lucrătorii informali, cum sunt acești țărani. Fiecare ședință de dializă costă între 2.000 și 6.000 de pesos. Ildefonso Álvarez lucrează cu comunitățile de doi ani în fruntea asociației sale, Concreta. „Coca-Cola ajunge aici mai ușor decât asistența medicală, apa potabilă sau serviciile de sănătate publică”, remarcă el.  Organizația Națiunilor Unite a vorbit chiar despre o „cocacola-izare” a obiceiurilor de consum în Mexic. „Până în anul 2017, sistemul public a avut nevoie de 5,6 miliarde de dolari pe an pentru a trata diabetul. Acesta este rezultatul unor politici publice care nu au luat în considerare amploarea acestei probleme grave”, a subliniat Oliver de Schutter, raportor special al Națiunilor Unite pentru dreptul la hrană, într-un documentar recent realizat de organizații civile din Mexic. Anul trecut, guvernul a introdus o taxă specială pe băuturile zaharoase, urmând exemplul altor națiuni. Deocamdată, încasările din taxe au crescut, dar consumul abia a scăzut.

În casa lui Tomasa Rodríguez și Hilario Cruz nu există apă potabilă. Sunt patru membri în familie și cumpără o sticlă de 20 de litri de la magazin în fiecare săptămână. De ani de zile îi cer primarului un puț, la fel ca alte comunități din zonă. Cruz a fost recent în spital. „Mă simțeam foarte greu, abia puteam să mănânc”, își amintește el. Cu toate acestea, a consumat băuturi răcoritoare (și bere și pulque, adaugă soția sa, aceasta din urmă fiind o băutură alcoolică preparată din planta maguey). Cruz a trebuit să facă o curățare a colonului din cauza unui caz sever de constipație. Medicii i-au spus că nu mai poate consuma băuturi răcoritoare sau alcool, iar acum nu mai bea decât apă și ceaiuri făcute cu Hoja de burro. Poate că îi lasă un gust amar în gură, dar este mai bine decât alternativa.

Un videoclip interesant:


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Țara dependenților de Coca-Cola, bun venit în infernul diabeticilor”

  • Foarte interesanta informatia, descrie o realitate crunta si anume ca in comunitatile esuate exista o administratie bazata pe depenta de bidoanele de 20 de litri de lichid indulcit numit COCA COLA si ca razboaiele viitorului apropiat vor fi pentru si in numele controlului resurselor de apa potabila, indispensabile vietii.
    Iar totodata de intrebi de ce guvenele nationale din anumite state au cedat practic aceasta resursa indispensabiula catre gigantul transnational Coca Cola.
    Incercati sa faceti urmatorul exercitiu practic, in calitate de turist aflat in tranzit prin capitalele Praga, Budapesta, Bucuresti, Sofia sa cumparati o sticla de apa potabila inbuteliata si in majoritate o sa constatati ca de la extragerea apei minerale, plate sau cu diverese arome, la productie, ditributie si vanzare este controlata de aceiasi COCA COLA.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *