Tefelist, pesedist, securist, comunist și alte etichete (Partea 1 – Tefelistul)

În comunicare, folosirea etichetelor în mod eronat dar intenționat a ajuns să fie chiar o tehnică, o strategie de diversiune….. sau, pur și simplu o notă de stupiditate dusă la paroxism. Și vreau să vă explic de ce.

În perioada asta am fost numit/catalogat ca fiind toate cele din titlu, și voi explica de ce, cel puțin în cazul meu, nu se aplică, deși există multe trăsături din fiecare. Voi posta câteva articole, fiecare dedicat unei etichete false și chiar unor noțiuni politice prost înțelese dar folosite în mod eronat.

Sunt o persoană flexibilă, care de foarte multe ori de situează la mijloc. După părerea unora, ăsta-i un semn de instabilitate, de nehotărâre, de confuzie – adică trăsăturile unui venerabil tefelist. După părerea mea, este fix invers. Reprezintă un echilibru sănătos fără a dezvolta idei extremiste și fără a privi precum un cal, într-o singură direcție. Dar totuși, hai să le luăm pe rând, începând cu mândrul tefelist!

Tefelistul

Până de curând nici nu știam ce dracu înseamnă asta și nici acum nu înțeleg pe deplin, iar asta și din cauză ca este foarte prost definit. A intrat repede în vocabularul nostru și nefiind pe fază m-am trezit că-mi mai spune unul și altul „tefelist”.

Mă uit ca prostu și mă întreb „ce a vrut sa spună autorul”. Apoi, după o mică documentare la un prieten (și chiar n-am de gând să stau să studiez asta) aflu că se referă la „ăia care protestau prin Victoriei, că vor o țară ca afară, ca poartă șosete scurte și barbă și așa mai departe”. „Aoleo!”, îmi zic, „e un fel de hipster sau ceva de genu’”. De reținut ar fi că persoana care mi-a explicat este un comunist declarat și mândru de asta, iar eu îl consider un foarte bun prieten, deși nu împărtășim aceleași idei și credințe. Este un om inteligent și foarte ok.

Ei bine, se pare că termenul este mai vast și chiar contradictoriu de multe ori. Se poate referi și la hipsteri, și la imbecilii care atunci când mergeau la prostește și unul striga „cine nu sare, nu vrea schimbare” și toți țopăiau aiurea fără să observe postura penibilă în care se aflau (despre asta am scris un întreg articol, pe care l-am publicat pe blogul personal în data de 6 noiembrie 2015 și pe care mă gândesc să-l public aici, dacă va fi aprobat de către redacție) dar și multe alte categorii de oameni.

Din descrierile (sau tentativele descrierii) termenului „tefelist” pe care le-am găsit până acum reiese că se referă la Tinerii Frumoși și Liberi (abrevierea T.F.L.) care se pare că provine de la Mirel Palada și apoi propagat în mass media în toate felurile posibile. Se poate referi la un individ care luptă împotriva corupției, se poate referi și la un tânăr corporatist „spălat pe creier” (atenție vă rog, eu doar redau descrierile altora, nu sunt ale mele), poate fi și un hipster sau vreun fel de hipiot, la cei „politically correct”, la cei din generația Y sau X sau Z sau ce generație au mai inventat ăștia, cu dependenții de social media care caută atenție, cu cei care sunt foarte sensibili și ușor de ofensat, cei cu #rezist, cei care primesc același tratament ca și ceilalți ca să nu fie discriminare (adică și prostul și deșteptul să aibă același respect, că altfel nu mai e democrație! dar asta nu sună puțin a comunism? lasă că vorbim despre asta în „episodul următor”), cei din protestele „vrem spitale nu catedrale” și multe altele.

Mă regăsesc printre acești oameni? În anumite cazuri da, în anumite cazuri nu. Hai să vedem!
Sunt Tânăr? Da, „sunt tînăr, doamnă, vinul mă știe pe de rost”! Frumos? Ca Johnny Depp după o lună în Vaslui. Liber? Atât cât îmi permit sau am impresia că sunt.

Lupt împotriva corupției? Da. De ce? Este un lucru rău?
Sunt politically correct? Da. De ce? Este un lucru rău?

Fac parte din generația Y? Da. Ce să fac, așa a fost să fie. Nu te naști când vrei, cum vrei, unde vrei, din cine vrei.

Dependent de social media? Parțial. Sunt dependent pentru că este necesar să îmi desfășor activitatea acolo, fiind un public larg, altfel o ștergeam de mult de acolo.

Sunt foarte sensibil și ușor de ofensat? Vai! Cum îți permiți?! Mi-ai rănit sentimentele, mă retrag să plâng 30 minute și revin.

Sunt cu #rezist? Nu-mi aduc aminte să fi folosit acel hashtag. Dacă am făcut asta, îmi asum și pledez vinovat. Prefer Refuse/Resist de la Sepultura.

Sunt unul dintre cei din protestele „vrem spitale nu catedrale”? Da. Acum în plină pandemie, când se plâng ăștia că nu mai au spitale sau locuri în spitale, parcă nu mai este o idee atât de rea, nu?

Bun, astea au fost câteva răspunsuri scurte. Să vedeți ce palme îmi iau de la domnul Cristoiu că mi-am permis să fiu pe jumătate tefelist!

Dar hai să continui cu altele, prin răspunsuri mai lungi.

Sunt hipster? Adică, dacă hipsterii poartă barbă mă încadrez? Păi, port barbă scurtă, o tund cu mașina la cel mai scurt nivel, fiindcă bărbieritul îmi irită pielea. Este o problema dermatologică, o au și bărbații la 50 de ani. Dar dacă purtatul bărbii stufoase de filosof alături de tricouri cu Mickey Mouse și teniși roz intră în categoria tefeliștilor, atunci nu mă încadrez.

Dacă tefelist înseamnă corporatist, mai bine mă împuști. Decât să lucrez într-un astfel de domeniu, prefer să vând mărar în piață (oricum iubesc mărarul… mai pun niște pătrunjel, niște leuștean, busuioc… stai că-mi vin idei de reprofilare!). Asta-i strict poziția mea, fiecare lucrează unde dorește (sau unde este constrâns de condiții să lucreze).

Parcă vedem cum apare în curând o reinterpretare a piesei lui Pațurcă: „Mai bine tefelist, decât comunist.”

Aici, recunosc, și eu am scris o reinterpretare într-o postare pe blog în data de 8 noiembrie 2015, dar nefiind la curent cu acest nou cuvânt demn de a intra în DEX 2021, uite cum îmi vor fura ideile acești mici pui de daci. Sunt un exemplu prost pentru copiii generației următoare.

Dacă am fost la proteste de câteva ori, conștient fiind de ceea ce fac și de ce sunt acolo (spre deosebire de alții care nu aveau alt program în acea zi), înseamnă că sunt tefelist? Poate. Habar n-am. Am fost la protestele din luna asta? Nu. Tocmai pentru că mi-am învățat lecția din trecut, și după ce am văzut ce oameni erau prezentați acolo m-am bucurat că nu am fost, altfel riscam să fiu comparat cu niște indivizi mai puțin agreabili.

Sunt absolut sigur că piața era plină de oameni care chiar știu ce vor, însă anumite televiziuni au preferat să facă o selecție de 3-4 persoane care să vorbească în numele celorlalți 200+ participanți… ca să întărească și mai mult descrierea excelentă dată de domnul Ion Cristoiu, și anume „presa miluită”, și care să arate și „profesionalismul” acestor jurnaliști de duzină și televiziuni cumpărate sau doar folosite precum niște dame care își oferă serviciile în favoarea unor domni cu nevoi.

Cei difuzați la televizor și în presă erau oameni care evident erau pe lângă realitate, o doamnă spunând că masca nu te protejează de niciun virus, iar unul spunând că doctori din alte țări spun că nu există acest virus. Nu vreau să știu ce surse are acel domn, dar până la urmă, avem români care se cred încă daci, care cred că România este leagănul civilizației, care cred într-o organizație mondială de masoni-iluminați-sataniști și tot felul de lucruri care nu au nicio legătură cu realitatea istorică, cu știința sau cu cunoașterea a trei lucruri diferite (Francmasonii, Illuminatii și Sataniștii sunt persoane diferite, cu ideologii și tradiții diferite).

Cei prin presă aleg oamenii care le convin și îi pun pe aceia în prim plan pentru a spune că cei care sunt împotriva măsurilor ar fi reprezentați de acei oameni. Iar concluzia a tras-o ușor domnul moderator, după ce au prezentat 3-4 persoane din 200 (număr aproximativ). Așa trage presa concluziile, împreună că Arafat & co., care transmite poporului amenințări că din cauza acelor oameni ne vom infecta toți, iar acelor oameni le transmite mesajul, foarte diplomatic și empatic al unui veritabil medic, „ne vedem la spital!”.

Apoi vine și Chaplin de București (născut în Brașov, ce-i drept), zis si premierul României zis și Lucovid Orban, care săracul, nu înțelege de ce a protestat lumea. Evident, îi pune pe toți într-o oală, spunând că sunt negaționiști. Ba mai mult, vine cu întrebarea tâmpită, „credeți că mitingul din Piața Victoriei s-a născut din senin?”, ca apoi să ne lumineze pe toți spunând că a fost pregătit. Păi stimate domn premier, orice eveniment este organizat. Dumneavoastră când v-ați sărbătorit ziua de naștere, oamenii s-au strâns întâmplător în birou să vă ureze la mulți ani și să sărbătorească această zi de importanță națională? Nu. Și zilele de naștere se organizează, și festivalurile, și nunțile, și înmormântările, și protestele, și campaniile electorale.

Îmi pare rău, dar acei oameni care cred în conspirații nu au legătură cu realitatea, sau cel puțin cu marea majoritate a oamenilor care au protestat și continue să protesteze, chiar dacă nu în piață ci pe internet. Dar suntem puși în aceeași oală cu ceilalți. Cum se numește asta? Manipulare.

Bun, acum după ce am deviat de la subiect, revin la tefeliști.

Dacă și eu vreau o țară ca afară înseamnă că sunt tefelist? Probabil. Și eu vreau o țară ca afară, dar nu mă duc în fața guvernului să strig câte o idee, în timp ce alți 10 indivizi, care și ei vor o țară ca afară, au alte 10 idei diferite. Asta-i problema protestelor. Când vii să protestezi, spunând „Jos Guvernul!” sau „Vreau o țară ca afară!” sau „Jos dictatura!” sau „Nu te supăra, ai o țigară? Eram în trecere și am rămas fără gaz la Bic” atunci este o problema de comunicare din partea protestatarilor. Aceste cerințe nici nu pot fi considerate, după părerea mea, sloganuri, fiindcă sunt prea vagi. Dacă întrebi zece oameni la un astfel de proteste de ce vor sa dea jos guvernul, adesea vei primi zece răspunsuri diferite. Când medicii au protestat pentru salarii și condițiile din spitale, au fost specifici și în mare parte, s-au luat măsuri, fiindcă și cerințele erau clare.

De asemenea, nu este de ajuns să vrei o țară ca afară doar protestând în fața unui guvern care oricum s-a dovedit incapabil de cele mai multe ori să rezolve și cele mai mici probleme. Știu că sună a clișeu, dar „schimbarea începe cu tine” pică perfect în acest context. Este ca și cum ai spune „vreau și eu să fiu bogat ca Țiriac”, dar nu este de ajuns numai să vrei.

Țările la care privim cu admirație au ajuns acolo sus după implicarea directă a populației, după nivelul de educație și contribuțiile cetățenilor, iar asta s-a realizat în mai bine de 500 de ani dacă e să ne raportăm începând cu perioada renascentistă timpurie (mai ales dacă luăm în calcul faptul că „Moartea Neagră”, una din cele mai îngrozitoare pandemii din istorie, a început la sfârșitul Evului Mediu sau Renașterea Timpurie, care n-a fost nici aceea o perioadă atât de glorioasă precum crede multă lume).

Iar voi face referire la un articol scris pe blog, publicat în data de 27 martie 2020, când recunosc că m-am îngrijorat de situația din Italia. În acel articol spuneam că „Italia ne-a oferit mai mult decât un cămin când am avut nevoie în vremuri grele. Italia ne-a oferit mare parte din ceea ce avem astăzi, în special începând cu epoca Renașterii, la fel ca și Franța, Anglia, Germania și Olanda. Pentru lumea intelectuală și pentru civilizația lumii moderne, Italia a oferit foarte multe prin oamenii săi precum Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Titian, Sandro Botticelli, Donatello, Raphael, Giovanni Bocaccio, Niccolo Machiavelli, Niccolo Pagannini, Galileo Galilei, Nostradamus, Marsilio Ficino, Giordano Bruno, Pico della Mirandola, Thommaso Campanella și mulți alții (aceștia fiind numai din perioada Renașterii Italiene, fără să luăm în calcul personalitățile importante din Epoca Industrială, Epoca Modernă și cea Contemporană).

 Pentru cei care nu știu cine sunt personalitățile de mai sus și importanța lor, sunt sigur că știți în schimb că tot italienii sunt cei de la care am preluat pizza și spaghetele (deși ceea ce avem noi și ce știm despre acestea este diferit de ceea ce este în Italia), Ferarri-urile, Lamborghini-urile și Maserati-urile cu care ne spargem în fițe, sau parfumurile și hainele Armani, Dolce & Gabbana, Versace, Gucci, Prada, Bulgari, Roberto Cavalli, Benetton. Espresso, Nutella, Ferrero Rocher, Rafaello și ce mai consumă românul zilnic, sunt tot produse de italieni, iar lista poate continua.”

Ei bine, imaginați-vă că fix în acest moment în care scriam aceste rânduri, sub geamul meu se auzeau manele. Dar, lăsând asta la o parte, mai este un lucru foarte important de luat în calcul, și anume să ne oprim din a ne mai raporta la acele țări, fie că vorbim de cele europene fie de SUA fie de China. Mai țineți minte cum spunea dr. Streinu-Cercel despre SarS-CoV-2, că este „un punctișor pe harta Chinei”? Ei bine, cam așa este România pe harta Europei și a lumii. Trebuie să muncim mult ca să ajungem acolo unde sunt ceilalți, iar asta, după părerea mea, este o utopie.

Problema României este că încearcă să copieze tot ce vede la alții, uitând că există și alte aspecte de luat în calcul. Noi, în situația în care ne aflăm, trebuie să ne raportăm la sursele pe care le avem, la condițiile pe care le avem, și să facem cumva să le dezvoltăm… NOI să le dezvoltăm, nu să vină alții să ne repare țara (tot pe banii noștri, pentru că suntem incapabili să facem câțiva kilometri de autostradă sau pasaje și multe alte probleme cu care ne confruntăm noi, nu ei). Noi, în loc să contribuim la dezvoltarea țării noastre, am preferat să plecăm în alte țări și să le dezvoltăm pe acelea sub pretextul (destul de corect, dar nu în totalitate) că acele țări oferă mai mult decât ne oferă România, că România este o țară corupta. Uitați probabil de corupția din Italia, care este cu mult peste Romania și la care chiar și compatrioții noștri contribuie.

Deși am ajutat ani și ani la rând la dezvoltarea altor țări, fie mergând să lucrăm acolo fie lucrând din România la corporațiile altor țări și făcând cumpărături în centrele comerciale ale altor țări, cumpărând produsele fabricate în alte țări, noi nici până în ziua de azi nu am fost acceptați în spațiul Schengen. Aveam pe vremea lu’ Tovarășu’ industrie de ne invidia lumea. Mare parte din ce folosim și cu ce ne mândrim astăzi a fost la ordinul lui Ceaușescu pe care îl înjurăm. Avem metrou? Da. Avem blocuri? Da. Avem Transfăgărășanul? Da. Băi, e bine că le mai avem și pe astea! Pentru că pădurile, pământurile și până și amărâta de Dacie, au fost preluate de străinii pe care-i tot admiram.

Ce vă explic aici este doar o mică parte din ceea ce s-ar putea face pentru a avea o țară ca afară, sau măcar pe aproape. Dacă v-aș spune că omul care v-ar putea băga în cap idei adevărate de business și politică este chiar domnul Sorin Ovidiu Vîntu o să mă înjurați, cum de altfel îl înjurați și pe dânsul spunând ca este un infractor. Însă acest infractor este singurul care spune lucrurilor pe față. Dar întrebarea mea este: Câți politicieni au furat și sunt plini de dosare penale? Câți dintre ei sunt infractori în toată regula, deși sunt liberi? Măcar domnul Sorin Ovidiu Vîntu și-a executat pedeapsa, și-a recunoscut și fapta. Dar restul pozează în sfinți care plâng noaptea ca nu pot oferi poporului un ajutor, că mare parte din români trăiesc în condiții mizere, pe salarii sau pensii mizere, că părinții sunt plecați afară la tot felul de munci pentru străini și își lasă copiii singuri acasă. Sau „alții” care plâng la televizor de dorul familiei, însă trebuie să își servească țara ca niște adevărați patrioți… Bă mă lași?

Acum o săptămână chiar am lăsat următorul comentariu la un video al domnului Vîntu:

„Domnul Vîntu, după ce vedeți răspunsurile acestor «pui de daci» care nu știu nici măcar să scrie corect, vă așteptați să înțeleagă astfel de idei? Vă pierdeți timpul. Da, ca și afacerist investești și apoi normal, vrei să îți iei un procent din investiție, dar ei vor să le dați totul pe tavă, gratuit, fără ca dumneavoastră să beneficiați de pe urma investiției dumneavoastră în acești oameni. Nu au cunoștințe minime ale gramaticii limbii române, cum să aibă cunoștințe minime de afaceri, sau viziune?

Acum mă vor lua și pe mine la rost, evident, cu înjurături pentru că argumente foarte rar sunt în stare să aducă.

Ăștia spun că ați furat, în timp ce țara este guvernată de cel puțin 25 de ani de oameni care fură mai mult și fac lucruri mai grave.

Pe ăștia îi avem în cea mai mare parte.

De ce nu mă implic în ceea ce spuneți, este de natură personală, nicidecum faptul că nu aș vrea să fac ceva în acest sens.

Ce pot să fac, deja fac. Ce nu pot să fac, încerc măcar să încurajez pe alții să o facă.

Până una alta, sunt unii care nu realizează ce vremuri trăim și mai ales ce va veni. Ei așteaptă «revenirea la normal» după ce toată economia a fost pusă la pământ.”

Mâine dimineață în toată presa…

…Breaking news: „Un tefelist s-a infiltrat în gruparea comunistă-masonică-satanistă-neomarxistă a celui căruia i se spune Maestrul „Ion Cristoiu”, titlu de rang înalt al Noii Ordini Mondiale conduse de reptilieni, identificat și cu personajul din romanul propagandist al lui Bulgakov, spion KGB-ist cu afecțiune pentru motani (fapt observat și în filmarea oribilă în care Maestrul Cristoiu încerca să mângâie un motan, care a fost apoi sacrificat, fapt mușamalizat prin faptul că acesta era bolnav și trebuia să fie dus la veterinar). Scopul acestei grupări este să inducă lumea în eroare, încercând să îndepărteze adevăratele valori Dacice ale României Creștine.”

Noapte bună, copii!

romania-europa