Marcel Ciolacu: Voi candida pentru un nou mandat de preşedinte al Partidului Social Democrat şi în acelaşi congres se va alege şi candidatul Partidului Social Democrat pentru funcţia de preşedinte

Tentația rusească a regimului prezidențial

Panorama ideilor care mi-au venit pe loc. Într-una din edițiile Evenimentului zilei din 1995, mai precis în cea din 2 septembrie 1995, comentam inițiativa lui Mircea Snegur din Moldova de a înființa un partid propriu după demisia din Partidul Agrarian prin ceea ce titlul editorialului numea Tentația rusască a regimului prezidențial. Pentru a mă explica mă aplecam asupra unei realități rusești de după Căderea Uniunii Sovietice:


Părăsirea Partidului Agrarian și înființarea unei formațiuni politice proprii sînt fapte ale lui Mircea Snegur care-și găsesc explicația numai prin raportarea la o realitate tipică spațiului celei ce a fost Uniunea Sovietică. În cartea sa dedicată ultimelor zile ale Uniunii Sovietice, ,,Adevărata istorie a destrămării URSS”, fostul consilier de presă al lui Mihail Gorbaciov, Andrei S. Graciov, evidenția, printre alte cauze ale prăbușirii imperiului, ambiția unor lideri ai republicilor de a deveni din prim-secretari în plan local ai PCUS președinți cu puteri asemănătoare celui american sau francez. Baronii locali – cum îi numește autorul- s-au pus pe destrămarea URSS nu sub forța unui instinct democratic, occidental, ci pentru că țineau să nu mai depindă de un șef mai mare, adică de președintele Mihail Gorbaciov. Firește, foștii prim-secretari convertiți la democrație au apelat din plin la cuvinte mari : independența și suveranitatea republicilor, lupta împotriva dominației rusești. Cum se întîmplă de atîtea ori în istorie, a fost vorba de o demagogie menită a ascunde un interes personal. Și anume interesul de a se lăfăi în puterea pe care le-o dădea noua ipostază, cea de președinte de republică independentă. Că lucrurile așa au stat ne-au dovedit-o evoluțiile ulterioare ale evenimentelor. În toate fostele republici sovietice, inclusiv în Rusia, așa-zisul regim democratic n-a devenit altceva decît un paravan pentru a ascunde Occidentului dictatura exercitată de foștii prim-secretari denumiți acum președinți. E ușor de observat că în fostul spațiu sovietic singura instituție a sistemului pluralist care funcționează din plin e cea a președinției. Parlamentul, presa, justiția sînt mai mult de formă. Ici-colo, însă, teza că-i vorba de democrație a fost luată în serios de unii. Astfel s-a ajuns în unele republici la un conflict între președinte și Parlament. Un conflict avîndu-și cauza nu în deosebirile de platformă, ci în disputa care e mai puternic. Simțind, printre altele, și nostalgia populației după faimosul tătuc rusesc, unii președinți au ajuns, în tentațiile lor dictatoriale, de a neglija pînă și păstrarea aparențelor. Întreaga politică internă și externă a republicii se punea la cale în interiorul instituției prezidențiale. Atinși nu numai în orgoliu, dar și în privilegii, parlamentarii au reacționat. În unele locuri conflictul, care n-a depășit faza incipientă, s-a rezolvat prin compromis. În altele, prin întărirea puterilor prezidențiale. Cele întîmplate în fostele republici sovietice, inclusiv în Rusia, s-au repetat pînă la identitate în cazul Republicii Moldova. Luînd în serios votul dat de populație, parlamentarii agrarieni au găsit de cuviință să ceară președintelui Mircea Snegur să le dea și lor măcar o bucățică de putere. Urmînd legea celorlalți foști activiști de partid, inclusiv cea a lui Boris Elțîn, președintele Republicii Moldova s-a simțit contrariat de o asemenea exigență. Liderul rus a răspuns prin a trage cu tunul în Parlament. Mult mai subtil, cel de la Chișinău a apelat la un instrument cu aparențe mai democratice. A spart Partidul Agrarienilor și și-a înființat propriul partid. La congresul formațiunii sale politice, Mircea Snegur a pledat pentru o republică prezidențială. Adică una în care puterile sale absolute să fie recunoscute și de Constituție. A fost nevoie astfel de o lună și ceva pentru ca mișcarea lui Mircea Snegur să-și evidențieze adevărata cauză: tentația rusească a regimului prezidențial.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *