Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Tezaurul ne-a fost luat de ruși, nu de sovietici

Sîmbătă, 3 iulie 2021, de la ora 20 la 21, la Interviurile lui Cristoiu de pe Aleph News am dezbătut cu Ilie Schipor cartea sa de excepție, Destinul Tezaurului României – Argumente din arhivele ruse, recent tipărită la editura Oscar Print.

Pe Ilie Schipor îl știu din călătoriile mele în Rusia pentru a participa, ca Istoric al clipei, la inaugurarea celor două Cimitire de onoare, cel de la Rossoșka de lîngă Stalingrad, și cel de la Apșeronsk în Ținutul Krasnodar. A făcut parte din echipa de aur a ambasadorului Vasile Soare. Grație talentului deosebit al ambasadorului de a se face plăcut gazdelor (atu crucial pentru un ambasador) s-au putut inaugura în Rusia două cimitire de Onoare ale militarilor români căzuți în Campania din Est. Ilie Schipor a fost consilier la Ambasadă între 2009 – 2019. De fiecare dată cînd am mers prin Moscova cu el mi-am dat seama ce înseamnă un membru al ambasadei care cunoaște țara gazdă nu de pe Wikipedia, nu din broșurile imbecile ale Ministerului, redactate între două fleici și două trabuce, nici măcar doar din cărți, ci din realitatea cotidiană, din viața de fiecare zi. Cu Ilie Schipor am mers la Butovo, cimitirul în care NKVD-ul a împușcat peste o mie de oameni. De la el am aflat multe dintre secretele puterii lui Putin, între care se numără permanentul contact cu oamenii de știință din domeniul Sociologiei și Politologiei. Timp de zece ani, fără a-și neglija munca de consilier, Ilie Schipor a studiat în arhivele rusești documente despre istoria României. Despre aventurile sale în Împărăția arhivelor de la Răsărit (rușii au nu doar cel mai mare tun din lume, dar și cele mai mari arhive din lume) mi-a povestit Ilie Schipor la un dialog prin Zoom în Pandemie pe cristoiublog.ro. Mi-a spus atunci că pentru ruși trecutul din arhive e o armă și, prin urmare, din cînd în cînd dosarele disponibile la sală sînt periate de cîte o comisie înființată pentru a evita scoaterea la lumină a unor pete prea mari din trecutul rusesc. Dialogul de la Aleph News a debutat cu o imagine de ansamblu a Arhivelor rusești, prin care a umblat timp de zece ani Ilie Schipor:

„Arhiva de stat a Federației Ruse este similară a Arhivelor Naționale ale României. Are o clădire imensă. La fiecare, în prezentare, sînt date numărul de dosare, de fonduri, ș.a.m.d.. Orice este de zece ori mai mare ca la noi, cel puțin, comparabile însă cu arhive din alte state ca Germania, Marea Britanie, Franța. Au și arhive specializate. În primul rînd arhivele militare. Și ele sînt de mai multe feluri. Arhive centrale militare sînt trei: arhiva operativă, care are documente pînă la al doilea Război Mondial, apoi au arhivele de la RGVA, arhivele militare ruse de stat unde sînt documentele despre primul Război Mondial, puține, dar despre prizonieri, de acolo am adunat materiale pentru volumul prizonieri români în URSS și o a treia arhivă unde se păstrează documentele din primul Război Mondial și secolul XIX. Deci trei arhive militare. Apoi au arhive economice, distincte, au arhive pentru literatură.”

Era imposibil să discut cu un român care a frecventat Arhivele din Moscova și să nu aduc vorba de Dosarele Mareșalului Antonescu de la ruși. Răspunzînd întrebării dacă există și Arhive ale FSB, Ilie Schipor mi-a răspuns:

„FSB-ul are arhivă și am fost și eu în ea. Au documente de după 1917-1918. Nu au fonduri publice. Noi am făcut demersuri pentru că ne interesa soarta unor militari și civili care au fost arestați, judecați și condamnați, fie că erau prizonieri de război, fie că au fost arestați de trupele sovietice atunci când au intrat în țară și au fost judecați și condamnați de tribunale militare speciale. Eu am găsit foarte multe dosare în arhivele unde sînt păstrate documentele legate de al doilea Război Mondial, dar erau cîteva dosare mai aparte, cîteva personalități, inclusiv lotul Antonescu. S-a făcut un demers oficial, din partea Ambasadei. Mi-au dat să văd două tipuri de dosare din lotul Antonescu și un mare proces care a avut loc la Chișinău. Apoi arhivele au intrat în reorganizare.”

Despre Tezaur noi am avut pînă acum doar perspectiva dată de documentele din arhivele românești. Cartea lui Ilie Schipor surprinde prin perspectiva inedită:
Cea dată de arhivele rusești.

Ce reușește cartea lui Ilie Schipor? O spune autorul în Prefață:

„În cel puțin șase instituții arhivistice de stat ruse – Arhiva de Stat a Federației Ruse (GARF), Arhiva Rusă de Stat pentru Istoria Social-Politică (RGASPI, fosta Arhivă a Kominternului), Arhiva Economică de Stat Rusă (RGAE), Arhiva de Stat Istorico-Militară Rusă (RGVIA) şi Arhiva de Politică Externă a Imperiului Rus (AVPRI) din Moscova, respectiv Arhiva Istorică de Stat Rusă (RGIA) din Sankt-Petersburg – sînt păstrate documente relevante privind evacuarea la Moscova, în 1916-1917, a Tezaurului României și destinul sovietic al acestuia.

Cum aceste documente nu au fost și nu sînt cunoscute de către specialiștii români, lucrările și studiile publicate în țară sînt fundamentate mai ales pe argumentele cuprinse în înscrisurile generate de către autoritățile române și memoriile publicate de către cei implicați în transferarea la Moscova a Tezaurului României.

Această realitate a făcut posibilă punerea în circulație a unor scriituri fanteziste privind risipirea fără urme a Tezaurului, confiscarea acestuia de către autoritățile albgardiste, însușirea lui de către voluntarii români transilvăneni sau cehoslovaci, restituirea integrală a bunurilor financiar-bancare şi patrimonial-culturale românești depozitate la Moscova, readucerea în țară a bijuteriilor Reginei Maria, predarea – în secret, în perioada interbelică sau chiar după – a Tezaurului Băncii Naționale a României către autoritățile de la București etc.”

Studiul introductiv se concentrează pe o ipoteză nouă și chiar șocantă în cazul Tezaurului:

„Contrar opiniilor vehiculate în istoriografia română, evacuarea valorilor Băncii Naționale a României s-a făcut din inițiativa și chiar la presiunea autorităților guvernamentale și militare ruse.”

Ipoteza e reluată în mai multe rînduri de a lungul și de latul studiului introductiv.
Un argument se referă la manipularea abilă a autorităților noastre de către ruși că România va pica în întregime sub ocupație nemțească:

„În timp ce Comisia s-a implicat doar în pregătirea spațiilor de depozitare, inventarierea şi preluarea oficială a Tezaurului bancar românesc, generalii ruși de la Petrograd, Moghilev şi Iași au fost cei care au convins autoritățile române – cu argumente ce țineau de «iminenta cădere a frontului de pe Carpați» – că aurul Băncii Naționale a României se afla în pericol şi că salvarea acestuia putea fi făcută doar prin evacuarea în Imperiu.”

Dialogul avut cu autorul la Aleph News mi-a dat posibilitatea să insist asupra acestei teze, susținută de autor în studiu, sprijinită de documente date în Anexă. Potrivit lui Ilie Schipor multe dosare despre Tezaur sînt secretizate. Nu exclud posibilitatea ca în dosarele oprite să ajungă la sală se găsesc mai multe date și documente despre interesul Rusiei de a pune mîna pe Tezaur.

În orice caz ipoteza lui Ilie Schipor răstoarnă nu numai o întreagă istoriografie pe această temă, dar pune la punct și propaganda anticomunistă primitivă de după decembrie 1989.
Atmosfera anticomunistă de după decembrie 1989 a dus la despărțirea teoretică a istoriei Rusiei în două în chestiunea atitudinii față de noi, românii:

Pînă la instaurarea regimului bolșevic mai ales în anii de țarism România a fost bombonica Rusiei. S-au trecut cu vederea răpirea Basarabiei, folosirea Țărilor Române ca poligon de război cu Imperiul Otoman. Mai ales pentru că Rusia avusese Țar, așa cum România, avusese Rege, se crease propagandistic imaginea unei Mari Puteri care-și sacrifică interesele de dragul Românicii.

Într-un eseu mai vechi, dedicat cărții lui Lilian Zamfiroiu despre Relațiile româno-italiene, am arătat că albgardiștii din Occident, deși anti-bolșevici, nu acceptau în veci retrocedarea Basarabiei, ținut considerat de ei ca aparținînd Imperiului. Eseurile publicate de mine pe cristoiublog.ro au dezvăluit că poziția critică a lui Arghezi față de intrarea noastră în Război alături de Antantă își avea temeiul într-un anti-rusism funciar al publicistului. În ciuda acestor adevăruri, s-a acreditat după decembrie 1989 teza că Tezaurul ne-a fost răpit de bolșevici. Dacă ar fi trăit, Țarul ni l-ar fi dat înapoi. Nu știu dacă ni l-ar fi dat înapoi. Dacă i-am fi luat și lui Basarabia, sigur nu ni l-ar fi dat. Potrivit lui Ilie Schipor documentele din arhivele rusești arată o preocupare de fond a Țarului de a pune mîna pe Tezaur. Operațiunea Operațiunea Tezaurul trimis la Moscova fost una strict militară, prin ocolirea căilor diplomatice obișnuite. Încercarea noastră de a amîna trimiterea a fost contracarată de acțiuni viguroase după venirea la Iași a ambasadorului Mosolov. Ilie Schipor citează din cartea de memorii a ambasadorului, Misiunea mea în România, editura Silex, București, 1997, pentru a demonstra prioritatea acordată de Rusia țaristă Afacerii Tezaurului:

„A doua zi, dis-de-dimineață, m-am dus la Brătianu pentru a discuta împreună cu el această problemă (evacuarea tezaurului – n.n.). Fără a se opune propunerii mele, el considera totuși transferarea aurului intempestivă și cerea să se mai aștepte, să nu se dea dovadă de prea multă grabă. I-am explicat atunci că soluționarea acestei probleme nu mai poate suferi amînare, căci la Cartierul Imperial începea să se acrediteze ideea că se comisese o mare eroare atunci cînd se luase hotărârea ca linia frontului nostru să se prelungească și în România.

Aceia care deplîngeau acum intervenția ghinionistă în război a României se temeau de noi complicații care ar putea să apară. Penuria de trenuri putea să întîrzie sosirea trupelor rusești pe frontul din România. Expedierea aurului românesc în Rusia era menită să strângă și mai mult legăturile de alianță dintre cele două țări ale noastre.”

Ilie Schipor mi-a explicat în emisiune că Operațiunea Tezaurul avea menirea de a bloca orice tentativă a României de a semna o Pace separată cu nemții după dezastrul din debutul Primului Război Mondial.

Deși ne erau aliați, rușii n-aveau încredere în noi, românii.
Cum de altfel n-au încredere nici azi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Tezaurul ne-a fost luat de ruși, nu de sovietici”

  • Si, dupa ce l-am dat, iar ei l-au luat, gainile au nascut pui vii !!!

  • Chestiune de principiu. Nu e bine să dea lecții generației Marii Uniri generațiile care după 1989 nu că n-au recuperat Basarabia, dar nici măcar n-au creat un curent unionist la elitele intelectuale cele atât de miştocare în postromânism!
    Rapacitatea îngrozitoare a Păcii de la Buftea, fără de care totuşi n-am fi avut la ce stat român să lipim Basarabia, dovedeşte că ideea de a proteja de imperialismul german şi habsburgic Tezaurul era perfect justificată.
    În plus, relaţiile dintre cele două monarhii erau atunci excelente. Dacă nu venea războiul, s-ar fi înrudit printr-o nuntă fastuoasă.

  • bun Maestre, dar atunci pe noi cine ne-a subjugat atatia amar de ani, rusii sau sovieticii?

  • si daca rusii albi vroiau sa il ia, ce ii impiedica , chiar ipotetic, pe sovieticii rosii , mai abili sa il fi luat ei, a malin, malin et demi?? despre acesta nici un document?? 🙄

  • Tezaurul nu ne-a fost luat de ruși, nu de sovietici .Cautati mai aproape !
    In traditia romaneasca de a ne da cu stangu in dreptu` , va las sa ghiciti care partid era la putere „atunci”

  • VII Resurse ale reconstituirii
    Surse si Concepte
    B Concepte (Frauda semantică)
    Concepte si definitii. Cautarea ambiguitatii expresiei
    (incheiere )
    Tot in legatura cu problema evreiasca, semnalez si faptul ca limbajul ambiguu nu e folosit numai relativ la Rou . In presa occidentala apare frecvent sintagma „lagărele poloneze ale morții“. O astfel de formulare poate induce idea ca polonezii ar fi construit si gestionat lagare ale mortii . Or , stim ca in timpul II RM, Polonia era desfiintata ca stat.
    Spre deosebire de Rou unde ONG-urile au triaba cu Dragnia , cu Sexul vs Barza , Vier Pfoten , gandacul croitor caruia nu-I plac autostrazile , etc , etc , “un ONG polonez a decis să poarte prin Polonia, Germania, Belgia, până în Marea Britanie, un panou mobil pe care stă scris „Lagărele morții au fost ale Germaniei naziste“. Este o formă de protest față de folosirea în presa occidentală a sintagmei „lagărele poloneze ale morții“.”
    [ Vizita Angelei Merkel din care România are de învățat11 februarie 2017 Călin Marchievici https://www.cotidianul.ro/vizita-angelei-merkel-din-care-romania-are-de-invatat/ ]

  • Bun, si mai departe? Daca actiunea de a trimite tezaurul la Moscova a fost pur militara, desi politicul s-a opus, cum s-a luat pana la urma decizia de a-l trimite? Sau si atunci deciziile erau luate pe cale oculta, politicul n-avea nici o treaba in a conduce tara.

  • …cu jurnalul video
    1

    doctrinele partidelor au si ele o referinta.
    mai nou, referinta s-a schimbat, pentru ca mai nou in discutie a aparut Lumea Noua ( …din lume noua in lume noua am ajuns, iata, la Lumea Noua, care e o desavarsire )
    prin urmare doctrinele, noile doctrine, ( cele vechi fiind expirate, oricum ) se manifesta sanatos daca si numai daca au ca referinta Noua Lume.
    caz in care o abordare ar putea fi aceasta:
    pnl: adept al Noii Lumi. participant la constructia Noii Lumi, insa din pozitia traditionalista ( respectind familia, credinta, etc )
    usr: adept al Noii Lumi, participant la constructia Noii Lumi, insa din pozitia ‘omului nou’, care neaga traditia. adept al artificializarii civilizatiei.
    psd: n-are nimic impotriva Noii Lumi, insa n-o doreste. nu participa activ la constructia Noii Lumi, insa Noua Lume fara psd nu se manifesta. a identificat tentinta de artificializare pe care Noua Lume o poarta pe post de esenta,
    ramanand, insa, de partea Naturii.
    aur: isi declara lipsa compatibilitatii cu Noua Lume, militeaza pentru manifestari naturale, pretuind traiul la brat cu Natura. acestia sint crestini practicanti.

    redefinirea doctrinara a partidelor care misuna prin sistemul politic tre sa permita manifestarea balantelor care se autoechilibreaza, tocmai daia redefinirea doctrinara a unui singur partid nu face doua parale, cita vreme ea nu e asamblat in procesul de redefinire doctrinara a tuturor partidelor care alcatuiesc sistemul politic.
    2

    o europa a natiunilor…e un vis frumos si atat. natiunile sint pe duca.

    o natiune e definita de dorintele pe care le genereaza dincolo de manifestarea timpului.
    pe linga faptul ca, azi, cu generarea unor astfel de dorinte nu se prea mai ocupa nimeni…chiar si in tarile de unde provin fix guralivii care propovaduiesc o europa a natiunilor:)),
    dorintele care sint generate cu nemiluita sint cele care propovaduiesc Noua Lume.

    deci pe de-o parte nu mai sint generate dorinte proprii natiunilor, iar pe de alta parte sint generate dorinte proprii Noii Lumi.
    Viitorul e tesut din dorinte, de unde rezulta ca viitorul tesut din dorinte proprii natiunilor e suficient de firav incat Viitorul tesut din dorintele Noii Lumi sa fie cel care va deveni de bun-simt.( adica pe masura dorintelor dominante )
    de fapt…’dinamica dorintelor’ e o stiinta pe care constructorii Lumii Noi o stiu din scoarta n scoarta pe de rost, pe cind maretii propovaduitor ai statelor-natiuni se prea poate sa nici nu stie ca ea exista.

    in timp ce unii se preocupa cu resuscitarea statelor-natiuni, ceilalti se preocupa cu acordul fin al generatoarelor de dorinte proprii Noii Lumi,
    prin urmare, odata cu trecerea timpului, omenirea isi va dori dorinte proprii Lumii Noi, insa isi va canaliza si energia fix spre implinirea dorintelor deja dorite,
    caz in care lumea care se! construieste este…chiar Lumea Noua.
    si o face fix sub febrila manifestare a celor care militeaza pentru statele-natiuni.

    militarea pro state-natiuni incepe cu generarea de dorinte de acest tip, iar manifestarea statelor-natiuni se va intampla atunci cind dorintele astfel generate se! implinesc, prin urmare intotdeauna in Viitor, adica peste o vreme…,
    insa…dorintele predominante, deja dorite!, sint cele care vizeaza manifestarea Noii Lumi, …doar priviti-le, aceste dorinte deja dorite, dar care sint si in curs de dorire…cu nemiluita, tot de acest tip sint,
    asta devoaland si dinamica in stare sa unifice dinamicile la nivel planetar:
    dinamica dorintelor.

    adica…daca oamenii isi doresc dorinte care au acelasi numitor comun, prin implinirea dorintelor dorite ei asamblează un Viitor care poarta in sine o singura ecuatie de miscare,
    mai simplu spus in timp ce unii isi dau tampla de toate stelele, militind pentru manifestarea statelor-natiuni,
    alții asambleaza o conducere unitara, la nivel planetar, fara sa Actioneze, deci indirect!, folosindu-se de ‘dinamica dorintelor’.

    mai altfel spus, o Noua Lume mare cit lumea mare, cit planeta, va fi una…dorita!:))), nu impusa cu japca.
    in veci! nu se va putea asambla o Lume Mare unitara cu japca,
    pentru ca fix ‘japca’ va pastra in viata…națiunile,
    insa daca o faci ‘in stil mieros’ :)), adica vanzand…pe gratis! dorinte care iti sint de fundamental folos,
    atunci lumea mare iti va cumpara dorinte-mieroase, dupa care se! va inhama sa le si implineasca, cu aplomb!:)),
    prin urmare ce rezulta din manifestarea implinirii, cu aplomb, a dorintelor, va fix…Lumea Mare,
    caz in care Lumea Mare cit ‘lumea mare’ se naste…cu zambetul pe buze.

    Noua Lume,
    adica desavarsirea ‘noilor lumi’ care s-au tot manifestat pe lumea asta,
    va fi,
    dar stai!, deja e!,
    …o dorinta implinita!,
    nu o impunere cu japca.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog