Toamna barometrelor. Urnele măsoară febra lumii

(Dona TUDOR)

De la Saxonia-Anhalt la Washington, încep aproape două luni în care buletinul de vot devine hârtie de turnesol pentru o lume încordată, uneori chiar îngrijorată.

Ieri nu a votat Germania întreagă. A votat  un land. Dar uneori istoria nu intră pe ușa principală. Se strecoară printr-o provincie.

Pe 6 septembrie, Saxonia-Anhalt deschide aproape două luni de alegeri care ating marile nervuri ale lumii: războiul din Ucraina, ascensiunea dreptei radicale, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Rusia, Sudul Global, Israelul, America lui Donald Trump.

Urna nu poate opri un război. Dar poate schimba mâna care ține pixul deasupra unui buget militar, a unei sancțiuni sau a unei negocieri.

Aici începe adevărata poveste a acestei toamne.

Germania. Fisura din zidul centrului

În Saxonia-Anhalt, Alternative für Deutschland (AfD) – Alternativa pentru Germania – a câștigat scrutinul din 6 septembrie cu 43,8% din voturi. Christlich Demokratische Union Deutschlands (CDU) – Uniunea Creștin-Democrată din Germania, partidul cancelarului Friedrich Merz – s-a oprit la 17,2%, cel mai dur recul al serii. Victoria AfD nu mai este o ipoteză de sondaj. Este rezultatul urnelor.

AfD obține 39 dintre cele 83 de mandate ale Landtagului de la Magdeburg, cu trei mai puține decât majoritatea absolută de 42. SPD a obținut 9,3%, Verzii 8,9%, Die Linke 8,6%, iar Bündnis Sahra Wagenknecht (BSW) 5,3%. Participarea a ajuns la 77,8%. O victorie suficient de mare pentru a domina Parlamentul landului, dar insuficientă pentru a guverna singură.

Zidul Berlinului a căzut în 1989.

Dar Estul și Vestul nu au dispărut complet din geografia politică germană.

Iar după votul de duminică, un alt zid este pus la încercare: „firewall-ul”, refuzul partidelor tradiționale de a coopera cu AfD.

Pentru cancelarul Friedrich Merz, Saxonia-Anhalt nu mai este doar o fisură de urmărit. Luni, 7 septembrie, el a recunoscut că rezultatul zguduie CDU până în temelii, potrivit Reuters, dar a exclus din nou cooperarea cu AfD.

AfD încearcă acum să transforme victoria electorală în putere politică și face apel la parlamentari ai CDU, în timp ce BSW este singura formațiune care a semnalat disponibilitate pentru cooperare. Aritmetica parlamentară rămâne însă complicată. Fisura s-a deschis; întrebarea este dacă poate deveni breșă.

Pe 13 septembrie urmează alegeri locale în Saxonia Inferioară, iar pe 20 septembrie votează Berlinul și Mecklenburg-Pomerania Occidentală. În acesta din urmă, un sondaj Infratest dimap publicat pe 3 septembrie plasa AfD la 35%, înaintea SPD, cu 32%.

Dacă unda de șoc din Saxonia-Anhalt se repetă, nu mai avem un accident electoral. Avem o direcție.

Suedia. Baltica a intrat în urna de vot

Pe 13 septembrie, Suedia își alege Parlamentul, consiliile regionale și administrațiile locale. Social-democrații Magdalenei Andersson au șansa revenirii la putere după patru ani. Un sondaj realizat de Ipsos, companie internațională de cercetare de piață și sondare a opiniei publice, publicat la 25 august de Dagens Nyheter, plasa blocul opoziției la 52,4%, cu 6,8 puncte procentuale înaintea blocului guvernamental, potrivit Reuters.

Migrația, criminalitatea, energia și costul vieții sunt pe buletinul nevăzut al campaniei.

Dar există o diferență față de alegerile suedeze de altădată: Suedia este acum membră NATO – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.

Neutralitatea, care timp de generații a fost aproape o a doua frontieră a țării, nu mai există.

Dincolo de Marea Baltică este Rusia.

De aceea, la Stockholm nu se votează numai un guvern. Se votează și felul în care Suedia va locui în noua sa casă strategică.

Bangsamoro. Pacea pusă la vot

Pe 14 septembrie, Regiunea Autonomă Bangsamoro din Mindanao Musulman, în sudul Filipinelor, își alege Parlamentul regional; scrutinul a fost reconfirmat pentru această dată de Comisia Electorală filipineză (COMELEC).

Pe harta lumii, locul pare mic. În istoria conflictelor, nu este.

După decenii de insurgență și negocieri, instituțiile politice au înlocuit o parte din arme. Aceasta este adevărata miză a scrutinului.

Acolo, buletinul de vot are o semnificație pe care democrațiile liniștite o uită uneori: fiecare vot este încă o zi în care pușca rămâne sprijinită de perete.

Rusia. Urna în umbra frontului

Pe 20 septembrie, Rusia votează pentru Duma de Stat, camera inferioară a Adunării Federale, Parlamentul Federației Ruse. Data a fost stabilită prin Decretul prezidențial nr. 428 din 16 iunie 2026.

Nu se pune serios problema unei alternanțe occidentale de putere. Se pune problema rezistenței sistemului după mai bine de patru ani de război.

Participare. Oboseală. Economie. Control politic.

Curtea Supremă a Rusiei a exclus în august partidul liberal Iabloko, singurul partid înregistrat care se opunea deschis războiului din Ucraina, potrivit Reuters.

În același timp, economia de război începe să-și arate costurile, iar Moscova discută din nou cu emisarii Washingtonului: Steve Witkoff și Jared Kushner s-au întâlnit la Kremlin cu Vladimir Putin pe 5 septembrie, potrivit Reuters.

În Rusia, frontul nu se termină acolo unde se termină tranșeele. Continuă în fabrici, în buget, în prețuri și în urne.

Kremlinul nu are nevoie de surpriza votului. Are nevoie de confirmarea lui: cât război mai poate duce sistemul fără să-și piardă echilibrul.

Maroc. Poarta de sud a Europei

Pe 23 septembrie, Marocul își alege Camera Reprezentanților, camera inferioară a Parlamentului: 395 de mandate și 27 de partide participante, potrivit portalului oficial Maroc.ma.

Rabatul se află între Africa și Europa, între Atlantic și Mediterana, între migrație, Sahara Occidentală, energie și relațiile cu statele Golfului.

Pentru Uniunea Europeană (UE), Marocul nu este marginea hărții. Este unul dintre punctele în care Europa își atinge direct vecinătatea africană.

Pe hartă este sudul Europei. În geopolitică, este una dintre balamalele Mediteranei.

27 septembrie. Voturile care nu fac zgomot

Pe 27 septembrie, São Tomé și Príncipe votează pentru Parlament, iar Elveția organizează două referendumuri federale; datele sunt confirmate de misiunea electorală a Uniunii Europene și de Consiliul Federal elvețian.

Nu sunt scrutine care vor muta marile alianțe.

Dar lumea nu este alcătuită numai din puterile care apar pe prima pagină. Democrația are și o geografie discretă.

Unele urne schimbă lumea. Altele doar o țin întreagă.

Letonia. Frontiera intră în cabină

Pe 3 octombrie, Letonia alege cea de-a 15-a Saeima, Parlamentul unicameral al țării, dată confirmată de Comisia Electorală Centrală a Letoniei (CVK).

Letonia este stat membru al NATO și al Uniunii Europene și are frontieră directă cu Rusia.

Aici geografia nu este decor. Este argument electoral.

Raportul dintre partidele pro-occidentale, formațiunile populiste și electoratul rusofon va fi privit nu numai la Riga, ci și la Bruxelles și Moscova.

În Letonia, alegătorul poate închide singur perdeaua cabinei.

Frontiera cu Rusia rămâne însă înăuntru cu el.

Bosnia și Herțegovina. Dayton între două file de buletin

Pe 4 octombrie, Bosnia și Herțegovina își alege Președinția tripartită, Camera Reprezentanților, instituțiile Federației Bosniei și Herțegovinei, Adunarea Republicii Srpska, precum și președintele și vicepreședinții acesteia. Sunt înscriși 3.414.364 de alegători, potrivit Comisiei Electorale Centrale a Bosniei și Herțegovinei.

La aproape trei decenii de la Acordul de pace de la Dayton, care a pus capăt războiului bosniac, pacea continuă să semene cu o haină cusută cu multe fire.

Ține.

Dar fiecare scrutin verifică din nou cusăturile.

În Bosnia și Herțegovina, urna nu măsoară numai preferințe politice. Măsoară dacă arhitectura păcii mai rezistă tensiunilor din interior.

Brazilia. Greutatea Sudului Global

Tot pe 4 octombrie votează Brazilia: președinte, Congres și guvernatori. Dacă va fi necesar, turul al doilea prezidențial va avea loc pe 25 octombrie, conform Tribunalului Superior Electoral (TSE).

Luiz Inácio Lula da Silva încearcă un nou mandat. Un sondaj Nexus comandat de BTG Pactual și relatat de Reuters la 24 august îl plasa pe Lula la 46% și pe senatorul Flávio Bolsonaro la 45% într-un eventual tur doi – egalitate tehnică, în marja de eroare de ±2 puncte procentuale.

Brazilia este cea mai mare economie a Americii Latine și unul dintre membrii fondatori ai BRICS – grupul marilor economii emergente construit inițial în jurul Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei și Africii de Sud și extins ulterior.

De aceea, această urnă are greutate mult dincolo de continent.

Brazilia încearcă de ani buni să mute Sudul Global din subsolul ordinii mondiale la masa unde se împart deciziile.

Pe 4 octombrie se va vedea cine ține mai departe acel capăt al mesei.

Cehia. Centrul Europei își ia temperatura

În Cehia, pe 9 și 10 octombrie, au loc alegeri locale și primul tur pentru o treime din Senat, camera superioară a Parlamentului ceh. Turul al doilea senatorial este programat, acolo unde va fi necesar, pentru 16-17 octombrie, conform Ministerului de Interne ceh.

Nu cade un guvern.

Uneori, politica își anunță febra înainte de a ajunge la spital.

Cehia va arăta cât de adânc au intrat fragmentarea, nemulțumirea și polarizarea în centrul Europei.

Bulgaria. România privește în oglinda Dunării

Pe 25 octombrie, Bulgaria își alege președintele și vicepreședintele. Dacă niciun candidat nu câștigă din primul tur, balotajul va avea loc pe 1 noiembrie, conform deciziei Adunării Naționale din 31 iulie 2026.

Pentru România, aceasta nu este o știre externă oarecare.

Aceeași Mare Neagră. Aceeași apartenență la NATO și la Uniunea Europeană. Aceeași vecinătate balcanică. Aceeași presiune strategică venită dinspre războiul ruso-ucrainean.

Dunărea este frontieră.

Dar uneori o frontieră este și oglindă.

Privind alegerile din Bulgaria, România își poate vedea propriile neliniști regionale.

Tot pe 25 octombrie este programat eventualul tur al doilea al alegerilor prezidențiale din Brazilia.

Două urne aflate la mii de kilometri una de alta. Două lumi diferite. Dar amândouă așezate pe falii politice.

Israel. O urnă în care intră și războiul

Pe 27 octombrie, Israelul votează pentru cea de-a 26-a Knesset, Parlamentul unicameral israelian; data este indicată de serviciul electoral al Ministerului de Interne.

Aici nu trebuie inventată metafora. Realitatea este suficient de grea.

Benjamin Netanyahu. Gaza. Iran. Statele Unite. Ostaticii. Securitatea. Economia. Reconstrucția. Viitorul coaliției de dreapta.

Toate intră în scrutin.

În Israel, buletinul de vot va fi o foaie mică pentru o memorie enormă.

Alegătorii vor decide cine guvernează la Ierusalim. Dar consecințele se vor simți la Washington, Teheran și în capitalele arabe.

Pe 27 octombrie, urna israeliană va număra nu numai voturi, ci și anii de război pe care fiecare alegător îi poartă cu el până în cabină.

Statele Unite. Trump fără nume pe buletin

Pe 3 noiembrie, Statele Unite organizează alegerile de la jumătatea mandatului prezidențial – midterm elections. Se alege întreaga Cameră a Reprezentanților și aproximativ o treime din Senat, cele două camere ale Congresului Statelor Unite.

Republicanii apără majorități fragile.

Donald Trump nu candidează.

Dar scrutinul va fi despre Donald Trump.

Un sondaj Reuters/Ipsos, publicat la 31 august, îi măsura aprobarea lui Donald Trump la 33%. În același sondaj, 46% dintre democrați spuneau că sunt foarte entuziasmați să voteze, față de 31% dintre republicani.

Inflația, imigrația, costul vieții, Iranul și economia vor intra în cabină împreună cu alegătorul american.

Dacă republicanii pierd Camera Reprezentanților sau Senatul, a doua jumătate a mandatului Trump va fi alta.

Ucraina va calcula voturile. Israelul va calcula voturile. Iranul, Rusia și China vor face același lucru.

În America se numără mandate.

În lume se numără consecințe.

Noua Zeelandă. Ultima urnă, la capătul Pacificului

Pe 7 noiembrie votează Noua Zeelandă pentru Parlament, dată confirmată de Comisia Electorală.

Acolo se închide această succesiune începută într-un land din estul Germaniei.

Două luni.

Europa, Rusia, Africa, America Latină, Orientul Mijlociu, Statele Unite, Pacificul.

Nu este o singură alegere mondială.

Dar este aproape o singură întrebare mondială.

Cât din vechea ordine mai poate ține?

Germania testează centrul politic.

Suedia – noua sa identitate în NATO.

Rusia – rezistența sistemului în război.

Bosnia și Herțegovina – cusăturile păcii.

Brazilia – ambiția Sudului Global. Israelul – verdictul unei societăți trecute prin război.

America – puterea lui Donald Trump după jumătatea mandatului.

Iar România nu privește această hartă din afară.

Germania înseamnă Uniunea Europeană.

Rusia înseamnă Ucraina și Marea Neagră.

Bulgaria este dincolo de Dunăre.

Israelul și Iranul pot schimba securitatea Orientului Mijlociu și prețul energiei.

Statele Unite înseamnă NATO și garanția transatlantică.

Aceasta este toamna barometrelor.

Nu pentru că lumea ar vota în aceeași zi.

Ci pentru că, din urnă în urnă, aceeași neliniște își schimbă doar pașaportul.

Urnele nu vor opri războaiele. Dar vor spune cine va primi puterea de a le continua, de a le finanța sau de a încerca să le încheie.

Iar uneori istoria nu începe cu bubuitul tunului.

Uneori, istoria începe cu foșnetul unei hârtii împăturite într-o cabină de vot.