„Toate-s vechi şi nouă toate”…

Până alaltăieri poreclit ba„ Mucușor Dan”, ba „Plicușor  Ban”, locatarul  actual al Palatului din Deal e lăudat bălos de cei care nu dădeau o ceapă degerată pe el deunăzi… I  se descoperă  brusc  merite și virtuți nebănuite mai adineauri, într-un  cor indigest de omagii, în tradiția locului damnat pe veci… Contestatarii săi vocali și neînduplecați au amuțit  suspect și așteaptă cu valiza la ușă ordinul de încorporare  preventivă ca în vremea Băsescului Vodă… În schimb, tovarășii de luptă politică  tropăie  de nerăbdare și adulmecă deja recompensele  cu multe zerouri, fiindcă   „frate-frate, dar brânza  e pe bani”… Oho, și ce sume amețitoare se profilează  la orizontul nicusorosian ! Ca-ntotdeauna, plebea, din ce în ce  mai jupuită, asistă neputincioasă la declarațiile obscene ale guvernanților, treziți ca la comandă din reveria electorală, când   promiteau „marea și sarea”, pentru ca acum să ne anunțe grav că  situația e „groasă și prezintă umflături”… După de jupânul  etern al  Băncii Naționale s-a jucat de-a hocus-pocus-isărescus cu valutele străine cât să-i sperie  pe idioții  cu diplome, iar tranzacțiile  bursiere au fost gripate premeditat din același motiv, România se  târăște spre nicăieri, în vacarmul  stupidelor sloganuri proeuropene… Dincolo, în strânsura suveranistă,  una fără niciun proiect  real de guvernare, degringolada e în toi… Milionul și jumătate de  euroi cheltuiți  de-a proasta în SUA, precum și  iminentul memoriu căznit de duduia Alexandrescu către Casa Albă aruncă în derizoriu o mișcare clădită tot pe minciună și emoție… „Petrache Lupu”, întors  special de la Viena ca să  ne îndruge hipnotic verzi și uscate, s-a  evaporat din peisaj, gonit de căprarii  „statului de  drept” luat în captivitate de gașca „oamenilor de bine”… Iar succesorul călinului-file-de-poveste, puberul George Simion, își continuă  traiul pe  spinarea babachii, adică  a contribuabilului  român, fiindcă altă ocupație n-are, șarlatanul… Dumnezeule Mare, cum să ajungă un „mațe-fripte, coate-goale” la un pas de cea mai înaltă dregătorie în stat, cum? Și neînțărcat  definitiv (că la  38 de ani ești încă un imberb !), și cu o carte de muncă de-o goliciune  dubioasă,  deoarece  activitatea în galerie  nu-i totuși, o profesie ! A, pe Dâmbovița  orice e posibil, uitasem… Timpurile funeste ne-au stricat mințile, și ceasul pierzaniei sună funebru: TikTok, TikTok…

Dezgustător tablou postelectoral, la început de vară, căci, vorba nemuritorului Cicero, „nu există ceva  mai imoral decât purtarea acelora care caută să  apară oameni de treabă tocmai  atunci când  sunt mai necinstiți”…

*

Din cartea lui Sorin Cristescu,  Ultimele 67 de zile din  domnia Regelui Carol I al României – telegrame, aflăm ceea ce știam din timpuri străvechi. De pildă, în august 1914, doi înalți diplomați austro-ungari puneau la cale mituirea unor politicieni români, între care și T.I., vulnerabilizat financiar după ce pierduse grămezi de piștari speculând la bursă, așa încât „se pare că ar putea fi cumpărat cu o sumă mai mare; cred însă că ar fi nevoie de cel puțin o sută de mii de franci…”.

Răspunsul sosește prompt: „Sunt cu totul de acord cu propunerea. Va trebui însă acţionat cu cea mai mare precauţie. Mi-ar place să cred că şi colegul dvs… german va contribui la această operaţiune cu jumătate din sumă”.

Celălalt  îl completează: „Guvernul german a precizat  că  la Berlin sunt dispuși să ofere jumătate din suma respectivă”…

Dialogul se încheie cu un mesaj transmis chiar din capitala Germaniei: „Prin comercianții germani, guvernul german a inițiat o contra-acţiune, care deja a dat roade, aceea de a-i câștiga cu bani pe politicienii români, deoarece mai mulți dintre aceştia au declarat, în mod confidenţial, că vor să fie mai curând de partea noastră decât a ruşilor, dacă şi noi am plăti la fel de  bine”.

Din păcate, nu voi apuca desecretizarea  și a corespondenței care-i vizează pe politicienii noștri postdecembriști, plătiți  „la fel de bine”, bănuiesc, ca și predecesorii  lor dedați ciubucului, trădării și vânzării gliei natale… Ce mai tura-vura, rămânem de-a pururea cum ne-a diagnosticat Octavian Goga în 1916:  „O țară de  secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei… Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul  lui,  boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșătoare de  meningită morală”. Alo, chemați ambulanța, vă rog!