Tovarășilor, că domnilor nu pot să vă spun!

Am spus-o și am scris-o și eu de mai multe ori că nu este câtuși de puțin întâmplător faptul că suntem țara care a dat literaturii absurdului un precursor, pe Ion Luca Caragiale, precum și un nume de referință, pe Urmuz, dar și pe Eugene Ionesco, dar chiar să ajungem până aici chiar că nu credeam. Așadar, după cum informează un comunicat al Direcției de Investigare a Criminalității Economice – IGPR, oamenii legii au descins la domiciliul numitului Laurențiu Baranga. Să nu vă așteptați ca, dat fiind numele de familie, polițiștii să caute acolo ceva manuscrise inedite ale redutabilului dramaturg Aurel Baranga. Nu, ei căutau acte și documente,  deoarece sus-numitul este pasibil să fie incriminat pentru fals intelectual, adică, mai pe românește, pentru că și-ar fi falsificat actele de studii, în speță diploma de bacalaureat. Mai sunt și alte treburi reținute în seama respectivului dar nu are rost să detaliez. Trebuie, însă, să spun răspicat că, până acum câteva ore, Laurențiu Baranga era ditamai șef al Oficiului pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, funcție în care fusese înscăunat de către însuși primul ministru Ludovic Orban, pe data de 03.09.2020. Funcție din care, de voie de nevoie, a demisionat! Asta după ce, anterior, același Laurențiu Baranga deținuse, ani la rând, postul de director adjunct al ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), instituția fără avizul căreia niciun funcționar public sau persoană oficială nu putea avea acces la informațiile de vitală importanță pentru siguranța națională. Altfel spus – și susțin treaba asta și bazându-mă pe experiența pe care am dobândit-o în acei ani în care am lucrat, în calitate de consilier superior într-un minister -, Laurențiu Baranga era unul dintre personajele-cheie de care depindea însăși gradul de încredere în tine, ca funcționar public sau persoană oficială.

Vă dați și dumneavoastră seama ce ar fi putut să însemne dacă dosarul de cadre al cuiva sau, mă rog, CV-ul său, venea înapoi de la Laurențiu Baranga cu apostila NU!… De bună seamă, orice om cu scaun la cap își pune întrebarea: Cum a fost posibil ca un asemenea personaj să se fofileze prin diversele și foarte încâlcitele meandre ale noii nomenclaturi, ba încă să ajungă să ocupe asemenea demnității? Întrebare la care nu se poate răspunde decât ajungând la încheierea că acest Laurențiu Baranga a fost un ins pe placul cuiva și al unor anume fețe grele căruia sau cărora le-a fost foarte trebuitor. Un cineva sau niște cineva care l-au selectat și l-au propulsat în asemenea posturi. Că, mai degrabă, este vorba de o impostură, asta de-acum rămâne altă veste-poveste. Ceea ce trebuie reținut este și rămâne faptul că, promovând un asemenea personaj într-o atât de importantă funcție, premierul Ludovic Orban a subminat pur și simplu încrederea în capacitatea sa ca premier și ca lider politic de a gira și de a coordona procesul de stopare și de sancționare a corupției. Subiect care, se vede treaba, le este foarte la îndemână să îl abordeze, așa zisului premier al guWERNului așa zisului președinte Klaus Iohannis, dar numai făcând directă referire la PSD. În rest, batista pe țambal.

Motiv pentru care, ca simplu cetățean care își vede, astfel, pusă în pericol siguranța personală ca și securitatea colectivității în care trăiește, nu pot decât să susțin cererea pe care Robert Cazanciuc, președintele interimar al Senatului, i-a adresat-o încă premierului Ludovic Orban. Aceea de a-și depune, în cel mai scurt timp demisia. Iar, în cazul în care susnumitul nu va da curs acestei cereri- și sunt sigur că nu va da- sunt convins că se impune ca această imperativă solicitare să ajungă la chiriașul din Dealul Cotrocenilor. Care, cu maximă celeritate, să îi ordone lui Ludovic Orban să o facă. Demers care se impune în regim de maximă urgență mai ales acum, după ce Ludovic Orban a declarat, cu o seninătate vecină cu inconștiență, că nu avea toate informațiile atunci când l-a căftănit pe Laurențiu Baranga mai mare și mai tare peste Oficiul pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. De-acum încolo, orice comentariu mi se pare de prisos!

În rest, dacă tot am pomenit de Aurel Baranga și de creația sa, nu pot încheia decât adresându-le, lui Laurențiu Baranga și lui Ludovic Orban, replica lui Tiberiu Cezar, personajul ultraridicol din „Sicialiana”: „Tovarășe, că domnule nu pot să îți spun!”