Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Tradiția luatului pe arătură în politica românească

1. George Magherescu lucrează la Secția a III- a Operații a Marelui Stat Major. În această ipostază se deplasează în Basarabia, la Hotin. Ce l-a impresionat cel mai mult aici la Hotin ne va povesti el mai tîrziu în Memoriile publicate la editura Adrian Păunescu în 1991 sub titlul Adevărul despre Mareșalul Antonescu:

„Ce mă atrăsese mai mult la Hotin era priveliştea ce se oferea ochilor pe malul celălalt. De la începutul coborîşului pe malul românesc se deschidea înaintea ochilor, ca într-un enorm amfiteatru, un orizont pe puterea vederlor. Avusesem de prima dată impresia că mă găseam la marginea lumii. Dincolo de firul de argint ce şerpuia jos, lunecînd printre maluri verzi începea altă lume, lumea tainelor, a temerilor, a ameninţărilor!
Dincolo era doar U.R.S.S.!

Îmi alesesem un loc la umbra a doi vişini din prima vie de cum începuse şoseaua să coboare spre Cetate. Era un loc minunat de observație. Şedeam uneori o după-amiază întreagă privind dincolo prin binoclu. Ce curios! Totul parcă se schimba ca prin farmec de cum treceai apa cu privirea ! Malul răsăritean era cu mult mai jos şi se pierdea în depărtări alburii într-o pantă uşoară. Dincoace, porneai să urci o pantă lungă, care domina cu o sută de metri malul opus.

Vegetația avea şi ea un alt caracter. Era mai domoală n și nu aşa năvalnică ca pe malul nostru. Aspectul cîmpului era un singur ogor cît cuprindeai cu ochii. Tarlaua individuală era ştearsă, dispărută şi lipsa de mişcare paraliza decorul.

Într-adevăr, stătusem ceasuri întregi ca să nu văd pe sosea decit poate un camion și, din satul ascuns printre pomi, din cînd în cînd, cîte o umbră omenească. Atît ; restul era linişte, taină, mister.

Din aceste puţine elemente încercam să-mi făuresc a imaginea despre noua societate de dincolo de apă; acolo i începea doar imensa, pravoslavnica Rusie ! Care o fi adevărata ei față ? Confruntind ceea ce vedeam cu ce știam despre această societate, o singură verificare se impunea: reținere, tăcere, mister.”

E una dintre cele mai semnificative pagini despre imaginea Rusiei sovietice în conștiința românilor de dincoace de Nistru. Dincolo de Nistru erau totuși oameni. Terorizați de dictatură, loviți de lifturi, Fără Dumnezeu, unii, dar oameni nu zombi. Cu toate acestea colonelul presupune dincolo de Nistru o lume misterioasă, locuită de barbari, așa cum, probabil își imaginau romanii lumea de dincolo de Zidul lui Adrian. Viziunea asta era rodul presei românești interbelice, incapabile să scrie un rînd corect despre URSS, fie acesta și critic. Românilor li se ofereau adevărurile de a gata ale celei mai simpliste abordări prin presă. Nu cred ca vreun ziarist român să fi mers la Moscova pentru a verifica năzdrăvăniile care se scriau în ziarele noastre despre Rusia Sovietică. Această orbire propagandistică a presei noastre avea să fie plătită crunt după 23 august 1944. Dintr-o parte s-a sărit într-alta. Din perspectiva pamfletară în perspectiva encomiastică. Relatările jurnaliștilor și scriitorilor care călătoresc în URSS nu sînt toate rodul oportunismului. Sînt multe dintre ele rodul imaginii false cu care veniseră la ruși. Convinși că aici vor întîlni o lume de zombi, rămîneau stupefiați să descopere o lume de oameni. Și atunci, dați peste cap de contrazicerea imaginii, exagerau în aprecierea realităților din URSS.

2. Recitind Publicistica lui Caragiale, am dat peste interviul imaginar cu Nicolae Fleva, publicat de Moftul român din 15 aprilie 1983. Și mă gîndesc să-l reproduc drept dovadă că oamenii politici au evitat din totdeauna răspunsurile simple, omenești, preferîndu-le discursurile demagogice. Interviul imaginar ironizează cumplit năravul bătutului cîmpii în cazul lui Nicolae Fleva, unul dintre marii demagogi ai epocii în care a trăit Caragiale. Jurnalistul a venit să-i ia un interviu despre boala sa, îi pune întrebări despre boală, iar Nicolae Fleva răspunde prin deliruri politicianiste. Exact ca azi, la interviurile în direct, în care tu îl întrebi pe interlocutor dacă afară plouă, iar el îți răspunde despre ce spune partidul lui în chestiunea pensiilor

„Un interview
Aflînd prin d. C.C. Dobrescu că d. N. Fleva este bolnav în urma unui discurs de patru ceasuri, reporterul nostru şi-a tras repede ghetele şi-a dat fuga acasă la marele cetăţean.
Dăm aici interesantul interview:

Reporterul Moftului Roman Am aflat, domnule şi ilustre cetăţene, că sînteti bolnav; de ce suferiţi?
Marele cetăţean (cu amărăciune): De ce?… de sugrumarea libertăţilor publice înscrise în Constituţiune.

Reporterul (încurcat): Bine; dar vedeţi d-voastră aş vrea sa aflu cauza bolii?
D. Fleva: N-o pricepi? Află tînărule, că e legea jandarmeriei, acest groaznic jug pe grumajii poporului; mai este apoi legea clerului, această îngenunchiare silită a preoţimii dinaintea pomenii ministeriale…

Reporterul: … Dar ilustre Cleone… pardon! cetăţene, voiam să ştiu dacă-mi daţi voie să vă rog să-mi spuneţi, cam în ce fel s-a declarat boala?… unde suferiţi?…
D. Fleva: Vai! în Cameră s-a declarat… cînd s-a citit legea Maximului. Mă întrebi, unde sufăr?… Mă doare la inimă, tinere, pentru sfîşiarea, sdrobirea…

Reporterul: … Un cuvînt ilustre cetăţene: cam cînd poate spera poporul să vă vază restabilit? – am vrea să avem onoarea a anunţa noi întîi această fericită ştire…
D.
Fleva: Cînd mă voi însănătoşi?… Regele ştie… Mă voi însănătoşi, tinere, cînd, sub loviturile cari le va da poporul suveran, care are toate drepturile, ceata asta de ciocoi, de tîlhari, de sugrumatori reacţionari, cari vor să dărîme libertăţile, cari sînt singura garanţie, va cădea în prăpastia din care ar trebui ca niciodată, dacă poporul care…

Reporterul (repede): … Salut, ilustre cetăţene!
D.
Fleva: Curaj, tinere!”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Tradiția luatului pe arătură în politica românească”

  • Presa din vremea ilustrului scriitor I. L . Caragiale reflectă, deși oglindește ar fi termenul mai potrivit, modul de viață și felul de a fi al ” personalităților ” despre care se scrie, un exemplu grăitor fiind Agamiță Dandanache, personajul cenușiu și politicianul slugarnic din ” O scrisoare pierduta ”de I. L. Caragiale ! Când îi este pusa o întrebare importanta, acesta răspunde ca și cum s-ar fi aflat pe alta planeta și ar fi fost trezit dintr-un vis din care doar clopoțeii de la sania trasa de cai în care se afla l-ar fi adus la realitate și doar atât… ” Și clopoțeii țiling , țiling…” Tot așa și personajul intervievat de reporter spune în doi peri o grămadă de lucruri legate de nemulțumirile lui de ordin social, politic și economic din societatea româneasca din acea vreme, în loc sa răspundă cu simplitate de ce boala suferea !

  • Vezi un pâlc de oameni că stau împrejurul a doi bărbați care își dau nemilos pumni fără ca cineva să încerce să-i despartă. Vine un alt gură cască lângă tine și te întreabă ce s-a întâmplat. Tu îi spui că cel cu chelie a dat în cel cu plete fără să fie provocat în vreun fel. Cam asta spunea azi dimineață – fără să fie întrebată sau fără să citeze pe cineva – moderatoarea de la Radio România Actualități: ”Rusia a agresat Ucraina fără să fie provocată în vreun fel”. Am închis radioul în mod obiectiv fără să fiu provocată de nimic.

  • Maestre, am citit.
    Sincer, presa românească nu merită nici măcar un gând darmite o analiză.
    Toți sunt plătiți ca să nu ne lase să respirăm liniștiți. Așa au făcut și în pandemie.
    Eu încerc să mă extrag din toată mlaștina asta așa că am cumpărat bilete la Aida la festivalul desfășurat pe Arena di Verona. Acum organizez cu biletele de avion și cazarea. Merg cu nepotul meu care studiază pianul.
    Sper să îi ofer o seară de iunie de neuitat într-un loc cu totul special, un amfiteartu construit acum 2000 de ani.

  • Celebra fraza a lui Belu Zilber potrivit careia comunismul romanesc va fi STALIN+CARAGIALE, a fost plina de adevar.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog