Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Eu sunt „ăla”
Nu am biografie: vin de niciunde și plec spre nicăieri. Ca și Iohannis. Diferența este că eu călătoresc pe banii mei și că, prin grație divină, am libertatea de a avea libertate. Sunt un scriitor amator, las altora demnitatea de a fi „profesioniști” și de a explica din ce punct a pornit imbecilizarea României contemporane, cu pârțurile prezidențiale care azi (vorba lu’ Antena 3) „fac aerul mai respirabil”. Eu aștept, dar ei, „profesioniștii” media, tac: au spaime și familii, au umilința în grupa sanguină, au cenzură, Divizie Presă, șefi, subșefi, finanțatori, agenți secreți pe sub birouri și ei nu pot scrie cum, în urmă cu sute de ani, s-au urcat unii pe cai, cu săbiile după ei, ca să aibă astăzi Klaus Iohannis și „slugile” din dotare, o țară, un lux, un dormitor, un avion privat: și nu pot spune „profesioniștii” din mass-media, proteviștii, teveriștii și alți „iști” cum vrea acum Iohannis să predea țara făcută de alții, unor prieteni personali pe care îi are la secția Globalizare: dar eventual să-și păstreze luxul, dormitorul și avionul.
Înainte vreme, conducătorii valahi locuiau între stânci, cu landra de copii lângă ei: mâncau o mămăligă, spărgeau o ceapă în șase și păzeau la frontiere sau acasă. Azi, vine Klaus Iohannis, fără copii, dar cu șase case ridicate din neștiute resurse de lăcomie și cu castel la Cotroceni, și se declară salvatorul celor ce cresc copii în România, dar locuiesc în chirpici. Eu, și nu „profesioniștii” Diviziei Presă, sunt acela care mă înclin cu respect în fața mamei românce cu zece copii acasă, care luptă zilnic pentru o bucată de pîine: căci adevărat adevăr vă spun vouă, pâinea aceea este mai dulce decât cozonacul de la președinția României.
Acum vreo 800 de ani, m-am întâlnit cu strămoșii lui Iohannis – tocmai zideau la un Turn pentru breasla croitorilor. Le-am zis că un urmaș de-al lor, Klaus Iohannis, va înstrăina țara la kilogram sau la tonă, cu tot cu frontiere, unor tipi care au mai mulți bani decât ei. Au râs neîncrezători- sașii erau prosperi, orașul New York și tipii cu bani de-acolo nu existau pe-atunci, iar berea neagră era multă și avea „mustață”. Mai apoi, când aveam 6 ani, am urcat într-o zi în podul casei bunicilor dintr-un umil sat dobrogean și am găsit acolo un manual de istorie din vremea Regelui. Ce ironie, să urci câteva trepte și să dai de istorie, pe vremea când istoria României încremenise la doi unici conducători: Nicolae Ceaușescu și partidul său de buzunar, Partidul Comunist Român.
Azi, un copil care urcă niște trepte, dă de obicei în capătul lor de-un restaurant McDonald’s și găsește acolo doar vreun manual de istoria puiului prăjit: „idioți utili” din școală, din televiziunile Diviziei Presă, din universități, din Guvern sau partide, îi vor spune că el, copilul, este doar un „produs” „made in Europe”. Cu codul de bare atașat. Dacă uneori scriu despre asta, este pentru că visez la ziua când copiii României vor afla din nou că ei nu sunt orfanii Europei, așa cum li se sugerează zilnic dinspre Cotroceni, că vremea autoritarilor cu „partid de buzunar” e apusă (chiar dacă Iohannis și partidul său de buzunar PNL, răsar încă în locul soarelui, la București), că țara lor a avut o istorie grea și nu trebuie uitată, că străbunicii lor au suferit pentru familia, satul, casa și tradiția lor și că Mihai Viteazu nu a fost un Andreea Esca în fustă.
Gândesc astăzi (cu umilință gândesc) că, de la sinistrul Ion Iliescu încoace, România post-decembristă nu s-a aflat niciodată într-o primejdie mai mare. Nu este un pericol onest, la vedere, cum ar fi o armată desfășurată pe o graniță, ci unul perfid, lasciv, oneros, viclean, de lupanar, care a transformat, de exemplu, mare parte din presa dâmbovițeană din „câine de pază” al democrației, în cățel pechinez care-și flutură coada la trecerea alaiului prezidențial.
Este o primejdie ridicată dinspre grupurile „haștag rezist” și vasalii lor de ideologie din Cotroceni, din Justiție, din Cultură, din servicii sau alte instituții-cheie ale Statului, cu oameni-cârtiță care nu știu exact ce îngroapă pisica, dar care au training ca să îngroape istoria, mândria ca națiune și tradiția românilor. Dacă pe 1 Decembrie 2019, un fost ofițer de radare i-a strigat lui Iohannis „Slugă!”, aceasta s-a întâmplat nu doar pentru că, de la debutul mandatului Iohannis, o nouă meserie a intrat în Catalogul Ocupațiilor și Meseriilor din România (cea de „slugă la costum”), ci și fiindcă acel ofițer simțea instinctual același pericol: nicio armată de consilieri nu va birui vreodată judecata omului simplu, umilit zilnic de Stat dar care-și iubește țara.
Cred că onoarea României în 2019 a fost salvată de procurorul Florea Adina (care și-a dat demisia ca să-și salveze Secția de fiara flămândă a activiștilor „rezist” din Justiție), de studentul Tîrcă Adrian, care l-a întrebat pe Iohannis de ce nu invită și jurnaliști „cu întrebări incomode”, de omul care i-a strigat lui Iohannis de 1 decembrie „Sunteți slugi!”. Câtă vreme mai există astfel de oameni în România, nimic nu este pierdut. Dumnezeu are întotdeauna o răbdare mai lungă cu o secundă decât a procurorului Florea, a studentului Tîrcă, a ofițerului de la radare care a strigat spre „sluga” Iohannis, a mamei românce cu 10 copii acasă, a omului de pe stradă. Este secunda de care, eventual, trebuie să se teamă Klaus Iohannis și echipele sale de zgomote „haștag rezist”.
Uneori, eu, Traian Horia, scriu despre acești oameni, dar eu sunt insignifiant pe lângă acești oameni fiindcă ei formează majoritatea tăcută, de bun-simț, care așteaptă de la „profesioniștii” spărioși din media aceleași răspunsuri care nu mai sosesc: acești oameni sunt cei care contează. De aceea, nici nu prea am biografie: vin de niciunde și plec spre nicăieri. Ca și Iohannis, dealtfel, care nu este un „insignifiant”, ci un semi-dictator de succes.
Articolele autorului:
Anti-interviu: Liviu Pleioșanu, candidat la președinție: „Dăncilă nu e șefa mea. Nu e nici măcar a ei”
Cu candidatul la președinția României, Liviu Pleșoianu: despre „ființe perfecte”, „noaptea Cuțitelor Lungi” pentru oamenii lui Dăncilă, poșete, politici externe, libertatea presei, diaspora, câinele lu' Barna, PSD „închis într-un sertar” ...
De ce ar trebui ca președintele Iohannis și ministrul Mănescu să prezinte scuze lângă condoleanțe atunci când vorbesc de atentatul de la Kabul: Ambasada României nu se afla în zona securizată a campusul Green Village, ci într-o zonă vulnerabilă, departe de celelalte ambasade
Dacă serviciile secrete românești ar fi ... monitorizat cel puțin relatările publice din Afganistan referitoare la atacul terorist asupra Ambasadei României din Kabul, atunci poate că principalii coordonatori ai politicilor ...
Cum redactează Comisiile pentru controlul serviciilor secrete la dictarea Serviciilor secrete
CvFoaie verde bob năut, unde-i Hellvig ca să-l mut Respingerea judecătoarei Dana Gârbovan pentru postul de ministru al Justiției de către președintele Klaus Iohannis sugerează că un volatil sistem voit ...
Sindromul „România, proasta cu bani a Europei” lovește din nou: azi, cum vrea Popescu Tăriceanu să-ți umple țara cu migranți ilegali
Unde ești, Meleșcan din București La exact doi ani după ce Theodor Meleșcanu “propunea” preluarea de către România a 1942 “refugiați”, un alt ministru de Externe adus de liderul ALDE, ...
Klaus Iohannis, un valet de inimă neagră pentru partida de poker a lui Trump
Trump la pas. Pe lângă sas Vizita din 20 august a unui părinte al grupurilor „rezist” din România, așa cum s-a manifestat președintele Klaus Iohannis, în casa unui opozant deschis ...
Viorica Dăncilă, din „proasta lu’ Dragnea” spre „proasta lu’ Iohannis”
Când România s-a umplut de ignoranți #rezist care îl confundă- conform manualului, pe Ștefan cel Mare cu Andreea Esca, premierul Viorica Dăncilă vine la rectificarea de buget să ia bani ...
Dormi liniștit: Inspectoratul pentru Imigrări lucrează pentru tine, ca să-ți aducă migranți „siguri”. Și mulți
În iunie 2019, Mircea Mocanu, șeful Misiunii din București a Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), anunța (pe principiul “strop cu strop se face ocean”) că un nou lot de refugiați ...
Cum împarte Ecaterina Andronescu lumea în popi ortodocși și „protestatari” din mediul academic
Acție și reacție În 24 iulie 2019, ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, reacționa rapid la un interviu acordat de prodecanul Facultății de Teologie (Universitatea din București, UB), preotul Vasile Răducă (care ...
Cum va câștiga candidatul Iohannis alegerile prezidențiale din Noiembrie prin atac cibernetic organizat dinspre Ucraina
SRI, tăcerea cea dintâi SRI refuză să răspundă publicației cristoiublog.ro dacă în zilele alegerilor euro-parlamentare din mai 2019 au existat atacuri cibernetice. SRI nu este un organizator de alegeri, ci apără ...
În 2017, la o întâlnire cu DNA-ul ucrainean, DNA-ul lui Kovesi invoca public aducerea în fața Justiției a „sute de procurori și judecători” în România: savanții în Justiție mioritică de la GRECO nu-și găsesc însă timp decât pentru Secția Specială a procurorului Adina Florea
Un dublu-standard uriaș Atitudinea ruptă de realitate față de România a organismului Grupul Statelor Împotriva Corupției (GRECO), susținută deschis de unii procurori “haștag rezist” din Parchetul General (și tolerați de Ministerul ...
Cum a semnat Procurorul-șef DNA Laura Kovesi pentru „schimb de informații pe anti-corupție” cu singurul Director ucrainean din Justiție investigat pentru imixtiune în alegerile din SUA
Cine n-are Mizsei, să-i caute În septembrie 2017, sub asistența EU Advisory Mission for Civilian Security Sector Reform Ukraine (EUAM) care este o așa-numită “misiune de consiliere” a UE pentru ...
Cum a fost „nășit” definitiv Liviu Dragnea de șeful Comisiei SRI, Claudiu Manda
Dragoste la prima părere, cine-ar fi crezut În 12 aprilie 2019, aflat în turneu în Țara Prazului- Răsare, la Craiova, și încadrat de Olguța Vasilescu și de “omul cu experiență”, ...
