Tramp, Trump și neadecvarea investițională a trompelor

A trebuit să muncesc mai mult de zece minute ca să găsesc un titlu atât de lung, de dens și de greu de pronunțat. Sisif fie-mi martor! Poate și pentru faptul că neica Nostradamus și-a făcut din ambiguitate apanaj, sperând să nu fie dat în judecată. Dacă Biblia a zis trompete, atunci a strecurat și el niște trompete în catrene. Trump_et. Amatorii de horoscop și de numerologie au uitat și de madam Hillary, și de ostrogoți, și de oricine altcineva mai era singur acasă!

Ca orice copil american îndestulat, și domnișorul Trump a crescut cu desenele animate ale lui Walt Disney. Nu se poate să nu-i fi plăcut „Lady and the Tramp” / „Doamna și vagabondul”! Pe tot timpul președinției ne-a reamintit de admirația lui pentru The First Lady/ Prima doamnă. Mai rar așa dragoste! Așa că, cu luare aminte de la bătrânul Walt, pentru ce nu a mers bine a dat vina pe pisicile siameze, niște specialiste în prinderea șobolanului. Dar Lady trebuia să-și găsească și ea ceva de făcut. Trump a fost ridicat, la rândul lui, din jocul piramidal al libertății de a fi un nesimțit și un destrăbălat, sub deviza respectării demnității umane. Demnitatea care trebuie protejată e, însă, cea a victimelor, nu cea a călăilor! Ca și la Antene, nu cred că se va prăbuși catafalcul la concedierea lui Gâdea, dar amânarea s-ar putea să perturbeze canoanele râs-popitului domn Voiculescu.

Și uite-așa și-a făcut America rost de trompetă, mai trebuia să investească un pic doar în țoalele de firmă ale târfei!

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial s-a schimbat echilibrul de forțe pe plan global. America a pornit războiul, prin același tip de zâzanie orchestrată recent și în Ucraina, pentru că cămătăria își mutase deja acolo sediul financiar. În Europa rămâneau ceva filiale, restul s-a cotropit, făcând victime taman din rândul instrumentelor de orchestratori. Deja aud glasuri urlând după dovezi, dovezi care au fost aruncate în foc, înghițite, ferecate, iar cheile cusute în betelie. Urmăriți mișcările scriitorilor și intelectualilor americani în Europa din acea perioadă. Cărțile ne spun tot ce vrem sau nu vrem să știm. Franța a cadorisit America cu o statuie nu de eliberare, ci de viitoare scenografie. Scenariul muncea de milenii, iar America hotărâse deja să se bată cu Dumnezeu; în fond poporul dat exemplu de Dumnezeu îl trădase în mod continuu, dar tot i s-a permis să se cocoațe pe păpușoi, cucuruz acum mofluz, și să facă din toată lumea o târfă. Pe modelul deja brevetat al elitelor, America a scos lumea la produs. Oficializarea biroului de trafic s-a botezat Board of Peace / Clubul, pe model masonic, al păcii. Proștilor li s-a aruncat în față cu praf cu sclipici gen Clubul Rotary: taxă de înscriere, filantropie de câțiva bănuți, față de miliardele care ar fi trebuit plătite de către firmele masoneriilor în taxe, gale somptuoase cu meniu mult prea scump, neveste, prietene, admiratoare angajate în mângâieri de spinări aplecate, în costumație designer, rețele de trafic de filantropie cu profit returnat la inițiator.

Trăim vremuri paradoxale, pentru că cei care ar fi trebuit să strige împotriva unor astfel de aberații au fost cooptați în organizații, umiliți, șantajați, dar răsplătiți pentru efort. Cum să facă un club al păcii președintele șantajat al unui conglomerat de state, care a căutat război până și sub grăuntele de nisip?

Bineînțeles că nu lumea întreagă e târfa, deși ‘Maria Magdalena egal love’ le-a sucit multora mințile, dar America a visat megalomanic încă de când a realizat ce ușor a fost să construiască un personaj ca Hitler pe fundația filosofică și muzicală, considerată pe atunci vizionară și de neegalat, a unui stat civilizat. Niște cămătari s-au șters cu secole de filosofie la fund.

Din Biblie, așa cum a fost scrisă ea, cu amestecul cui a vrut putere și cui a crezut, la cerere sau la ordin, a reieșit că Isus a salvat târfa, deci există un precedent. De cealaltă parte a balanței sunt însă cei care au scos la mezat întreaga Creație a lui Dumnezeu. Mai știm, tot din enunț, că lui Dumnezeu îi place să pună marile imperii, de tot felul, cu botul pe labe. Din literatură am aflat că cenușile, sau phoenicșii, după cum se laudă, au încercat să se prindă de mantaua celei de-a doua veniri, doar că a doua venire înseamnă judecată, pe baza enunțului primordial de zece porunci, și nu aclamare. Matematic și melopeic vorbind, Board of Peace sună a nume de cimitir, dar minciuna nu e eternă, așa că multora li se va tăia nasul, scos prea repede și insinuant la purtare.

Rezolvarea problemei vine de la interpretare: unii cred că Facerea/Creația a fost înfăptuită de la brâu în jos, alții de la brâu în sus. Poate că nu ați plecat îndeajuns urechea la ce v-a spus Hieronymus, care v-a fost baci până la lăsarea întunericului.

Temă acasă: De ce eternul feminin?

Post-enunț înșelător: “Cine-a iubit frumos, cine-a gresit” – George Țărnea