Trecerea Prutului – un eveniment devenit  victimă a corectitudinii politice

Momente și evenimente comentate de mine. Ca director fondator al revistei Historia, am consacrat multe comentarii publicistice inițiativelor de excepție ale acestei reviste. În iunie 2011, la împlinirea a 79 de ani de la Trecerea Prutului, revista și-a propus să publice, număr de număr, grupaje de articole despre campania din Est. Despre această inițiativă am semnat în ziarul Adevărul din 20 iunie 2011 articolul O aniversare despre care nu e bine să ne amintim?!

Miercuri, 22 iunie 2011, se împlinesc 70 de ani de la ceea ce Istoria României consemnează drept un moment crucial al trecutului național: ordinul dat de Ion Antonescu, Conducătorul statului, în formula rămasă celebră: Ostași! Vă ordon: Treceți Prutul! Din 22 iunie 1941, ora 2.20 dimineața, începe pentru România aventura de destin desemnată sub numele de Campania din Est.

Astfel că, începând cu 22 iunie 2011, întreg anul 2011 stă sub semnul împlinirii a 70 de ani:
70 de ani de la Trecerea Prutului, 70 de ani de la Trecerea Nistrului, 70 de ani de la eliberarea Chișinăului, 70 de ani de la Luarea Odessei.

Din credința că Războiul din Est înseamnă un eveniment crucial al Istoriei noastre naționale, revista „Historia” și-a propus să publice, număr de număr, până în decembrie 2011, grupaje de articole dedicate evenimentelor de acum 70 de ani.

Am început, după cum era de așteptat, cu întocmirea și tipărirea unui număr special, beneficiind de un număr sporit de pagini, consacrat în întregime Trecerii Prutului și, prin asta, momentul de început al Campaniei din Est. Asumându-și inițiativa de a întocmi un număr special dedicat lui 22 iunie 1941, se poate spune că revista „Historia” a repetat, într-un fel, în plan publicistic, îndrăzneala cerută întregii Oștiri române de Trecerea Prutului.

Și iată de ce.
Cercetătorul onest în domeniul care este Campania de Est întâmpină, în plan teoretic, obstacole la fel de mari ca și cele cu care s-au confruntat ostașii români la Trecerea Prutului, a Nistrului și, mai târziu, la Luarea Odessei. Cel mai important dintre aceste obstacole îl reprezintă uriașa cantitate de teze și imagini clișeu, strânse de-a lungul timpului și formate pe căile complicate ale conștiinței colective. Între 1941 și 1944, Campania din Est a stat sub semnul propagandei de război. Prin presa cenzurată a vremii, prin documente oficiale, Campania a fost înfățișată drept Război sfânt.

După Lovitura de Stat de la 23 august 1944, Războiul sfânt împotriva Rusiei bolșevice a devenit Războiul criminal împotriva Uniunii sovietice. De-o deosebită intensitate în perioada 1944-1947, când, sub pretextul defascizării țării, PCR se răfuiește cu adversarii din presă, din politică și din cultură, campania propagandistică împotriva Războiului din Est se micșorează treptat-treptat, devenind, până în 1989, un subiect tabu pentru dezbaterea publică. După 1989, abordarea campaniei din Est a traversat un proces și mai complicat.

În primii ani postdecembriști, sub semnul libertății de expresie devenite realitate, dar și al anticomunismului definitoriu, Campania din Est a făcut subiectul unui însemnate cantități de cărți și articole. Abordarea a stat însă sub semnul a ceea ce am putea numai recuperare polemică. Istoricii și publiciștii au fost obligați să țină cont de legitima curiozitate a publicului față de un subiect interzis până atunci, dar și de idilizarea Campaniei în conștiința colectivă.

Dacă după 1989 s-ar fi continuat dezbaterea publică deschisă, fără complexe, a Campaniei din Est, s-ar fi ajuns editorial și publicistic la o imagine complexă, apropiată de Adevăr asupra evenimentului. A intervenit însă condamnarea Mareșalului Antonescu pentru antisemitism și, de ce nu?!, folosirea de către Occident a Victoriei asupra Germaniei fasciste ca prilej de propagandă în favoarea prefacerilor din Est.

Din acel moment, fără a se ajunge la o dispariție totală, subiectul Campaniei din Est și-a micșorat drastic ponderea în dezbaterile publice. O zdrobitoare dovadă a acestui adevăr rămâne faptul că, în aceste zile premergătoare aniversării a 70 de ani de la trecerea Prutului, presa noastră nu suflă un cuvânt despre acest eveniment crucial al trecutului.

Sunt conștient că inițiativa revistei pe care o conduc va fi privită de mulți cu surprindere, pe motiv că Trecerea Prutului e un subiect despre care nu e bine să discuți azi, când România e aliata foștilor adversari ai Germaniei din1941, iar Moscova aniversează începutul Marelui război de apărare a patriei.
E bine să însă să trecem sub tăcere un moment atât de important al trecutului nostru numai și numai pentru că nu e politically correct să-ți amintești de el?!