Trecerea Prutului – un moment al Istoriei noastre de care care nu e bine să ne amintim?

Pe 22 iunie 2011 se împlineau 70 de ani de la Trecerea Prutului. Revista Historia, al cărei director onorific eram, a consacrat pagini dedicate Evenimentului în fiecare număr pînă la finele anului. Cu acest prilej am scris un comentariu prin care justificam inițiativa noastră. Observam că aniversarea fusese neobservată nu numai de către politicieni, dar și de către istorici. De la apariția textului meu România a trecut prin aniversarea a 75 de ani, a 80 de ani de la debutul războiului de eliberare a Basarabiei. Nici una din aceste aniversări n-au fost amintite în spațiul nostru public. Cu atît mai de mirare e această ocolire a unui moment important din istoria noastră cu cît de doi ani România sprijină războiul dus de Ucraina pentru eliberarea de sub ruși a unei părți a teritoriului național. Ce altceva a făcut România în 1941 decît să pornească un război de eliberarea de sub ruși a unei părți a teritoriului național? Republic textul din 2011 încredințat că e de o actualitate dureroasă.

Miercuri, 22 iunie 2011, se împlinesc 70 de ani de la ceea ce Istoria României consemnează drept un moment crucial al trecutului național:
Ordinul dat de Ion Antonescu, Conducătorul statului în formula, rămasă celebră:
Ostaşi!
Vă ordon:
Treceţi Prutul!

Din 22 iunie 1941, ora 2. 20 dimineaţa, începe pentru România aventura de destin desemnată sub numele de Campania din Est.
Astfel că, începînd cu 22 iunie 2011, întreg anul 2011 stă sub semnul împlinirii a 70 de ani: 70 de ani de la Trecerea Prutului, 70 de ani de la Trecerea Nistrului, 70 de ani de la eliberarea Chişinăului, 70 de ani de la Luarea Odessei.

Din credința că Războiul din Est înseamnă un eveniment crucial al Istoriei noastre naţionale, revista Historia şi-a propus să publice, număr de număr, pînă în decembrie 2011, grupaje de articole dedicate evenimentelor de acum 70 de ani.

Am început, după cum era şi de aşteptat, cu întocmirea şi tipărirea unui număr special, beneficiind de un număr sporit de pagini, consacrat în întregime Trecerii Prutului şi, prin asta, momentului de început al Campaniei din Est.

Asumîndu-şi iniţiativa de a întocmi un număr special dedicat lui 22 iunie 1941, se poate spune că revista Historia a repetat, într-un fel, în plan publicistic, îndrăzneala cerută întregii Oștiri române de Trecerea Prutului.
Şi iată de ce.

Înaintarea cercetătorului onest în domeniul care este Campania din Est întîmpină în plan teoretic obstacole la fel de mari ca şi cele cu care s-au confruntat ostaşii români la Trecerea Prutului, a Nistrului şi, mai tîrziu, la Luarea Odessei.
Cel mai important dintre aceste obstacole îl reprezintă uriașa cantitate de teze şi imagini clişeu, strînse de-a lungul timpului şi formate pe căile complicate ale conştiinţei colective.

Între 1941 şi 1944, Campania din Est a stat sub semnul propagandei de război. Prin presa cenzurată a vremii, prin documente oficiale, Campania a fost înfăţişată drept Război sfînt.
După Lovitura de Stat de la 23 august 1944, Războiul sfînt împotriva Rusiei bolșevice a devenit Războiul criminal împotriva Uniunii sovietice.

De-o deosebită intensitate în perioada 1944-1947, cînd sub pretextul defascizării ţării, PCR se răfuieşte cu adversarii din presă, din politică şi din cultură, campania propagandistică împotriva Războiului din Est se micşorează treptat-treptat, devenind pînă în 1989 un subiect tabu pentru dezbaterea publică.

După 1989, abordarea campania din Est a traversat un proces şi mai complicat.
În primii ani postdecembrişti, sub semnul libertăţii de expresie devenite realitate, dar şi al anticomunismului definitoriu, Campania din Est a făcut subiectul unei însemnate cantităţi de cărţi şi articole. Abordarea publică a stat însă sub semnul a ceea ce am putea numi recuperare polemică. Istoricii şi publiciştii au fost obligaţi să ţină cont de legitima curiozitate a publicului faţă de un subiect interzis pînă atunci, dar şi de idilizarea Campaniei în conştiinţa colectivă.

Dacă după 1989 s-ar fi continuat dezbaterea publică deschisă, fără complexe, a Campaniei din Est, s-ar fi ajuns editorial şi publicistic la o imagine complexă, apropiată de Adevăr asupra evenimentului. A intervenit însă condamnarea Mareşalului Antonescu pentru antisemitism şi, de ce nu?! folosirea de către Occident a Victoriei asupra Germaniei fasciste ca prilej de propagandă în favoarea prefacerilor din Est.
Din acel moment, fără a se ajunge la o dispariţie totală, subiectul Campaniei din Est şi-a micşorat drastic ponderea în dezbaterile publice.

O zdrobitoare dovadă a acestui adevăr rămîne faptul că în aceste zile premergătoare aniversării a 70 de ani de la trecerea Prutului presa noastră nu suflă un cuvînt despre acest eveniment crucial al trecutului.

Sînt conștient că inițiativa revistei pe care o conduc va fi privită de mulți cu surprindere, pe motiv că Trecerea Prutului e un subiect despre care nu e bine să discuți azi, cînd România e aliata foștilor adversari ai Germaniei din 1941, iar Moscova aniversează începutul Marelui război de apărare a patriei.
E bine însă să trecem sub tăcere un moment atît de important al trecutului nostru numai și numai pentru că nu e politically correctly să-ți amintești de el?!