Trecutul românilor – între tragedie și farsă

Ministrul Culturii PSD, Lucian Romașcanu a supervizat pe când se ocupa de ”cultură” desființarea Departamentului Centenar. Cu un an și jumătate înaintea Centenarului! Azi, ca om de bază al lui Marcel Ciolacu a fost promovat purtător de vorbe al social democraților. La încheierea Centenarului Tratatelor de Pace de la Paris (1919 – 1920), la 100 de ani de la Trianon prin care României îi erau recunoscute granițele consfințite prin Marea Unire din 1 decembrie 1918, niciun oficial al statului român nu a vorbit despre Trianon. Ca și cum acest Tratat nu ar fi existat! Ca și cum nu a avut nicio legătură cu statul român.

O parte dintre specialiștii români au evocat istoria Tratatului, au vorbit despre contextul adoptării acestuia. Mulți însă au bătut câmpii. Ar fi util să ne cunoaștem istoria și importanța ei. Să cunoaștem semnificația tuturor zilelor importante. Să creăm metode prin care generațiile ce vin după noi să fie informate, să-și cunoască propria istorie dar și cea universală.

Tratatul de la Trianon nu este un tratat între România și Ungaria. România nu a avut un rol determinant la Trianon. Este un tratat între Puterile Aliate și Asociate și Ungaria. În acest voluminos Tratat nu este trecut nici măcar o singură dată cuvântul Transilvania. Este actul de fondare a Republicii Ungare prin care îi sunt recunoscute frontierele. La cel de-al doilea Tratat de Pace, din 1947 sunt menținute.

Istoria ne dovedește că uneori sacrificiile sunt în zadar. Strategia lui Stalin din cel de-al doilea război mondial cu privire la naționalismul sovietic a dat roade. Cei peste 25 de milioane de sovietici morți au sperat într-o viață mai bună după sfârșitul războiului. Ceilalți sovietici rămași în viață au crezut că viața lor pauperă va lua sfârșit. Au sperat degeaba!

Românii după cel de-al doilea război mondial au crezut că viața lor va reveni la normal. Au crezut degeaba. Jumătate din Europa a rămas cu speranța. Sute de mii de victime au fost condamnate, umilite, batjocorite, omorâte. Istoria este și știința nefericirii oamenilor!

De aceea este bine să știm, să cunoaștem, să învățăm! Să nu uităm, să nu repetăm trecutul. Să condamnăm derapajele autoritare. Să înțelegem ce înseamnă putere colonizatoare și să fim atenți la suveranitatea și drepturile noastre. Dar pentru acest deziderat toți politicienii ar trebui să facă un curs de istoria românilor cel puțin. Să știe cine sunt, de unde vin și ce reprezintă!

Câți dintre votanți se întreabă ce-i reprezintă pe cei pe care îi votează? De unde vin, ce specializare au, ce au realizat în viața lor? Prin ce s-au remarcat față de alții? Ce plus valoare ar putea aduce în viața românilor?

Demnitatea dată de trecutul istoric ar trebui să fie un principiu de bază. Între conducătorii români și ceilalți nu ar trebui să existe complexe. Dacă Ion I.C. Brătianu sau Regina Maria ar fi avut complexe, probabil România nu ar fi arătat cum este azi.

Falimentul cultural al României este palpabil. Este vizibil și din afara țării. Este demonstrat la orice pas. Culmea, nu sunt luări de poziții semnificative, nu găsim ca subiecte ce țin de istoria, cultura sau literatura română să-și găsească locul în dezbaterile primordiale. De prea mult timp acceptăm ca oameni cu o cultură mediocră, unii care nu au citit măcar o carte în viața lor să ocupe funcții de primă însemnătate în cultura română. De la miniștri, la directori de direcții culturale județene, la directori de bibliotecă, de muzeu sau profesori. Din fericire sunt și multe excepții.

Din 1990 învățământul românesc s-a degradat treptat. Doar întâmplarea a făcut să mai găsim oameni dedicați, cu vocație și pasiune. În rest, criteriile de selecție se fac pe criterii de grupuri, politice sau personale. Iar televiziunile manipulează colosal. Unde în mass-media națională s-a vorbit despre Trianon? În presa locală, cei care au vorbit, cum au făcut selecția invitaților? Pe criterii de competență sau de notorietate ori pe bază de indicații?

Centenarul României Mari (fără o parte din Bucovina și Basarabia pierdute în cel de-al doilea război mondial) ne-a demonstrat ceea ce știam. Nu ne ridicăm la înălțimea înaintașilor noștri, suntem rupți de trecut, nu mai există un interes real pentru propria noastră istorie, nu găsim o preocupare pentru istoria prin filme, documentare. Elevii din ziua de azi știu mai bine când este ziua Statelor Unite sau a Franței decât a României!

Vrem să facem ceva pentru cultura română? Vrem să pregătim oameni în acest domeniu? Dacă s-ar vrea, s-ar constitui o strategie la nivel național și s-ar acționa în consecință. Altfel, ne legăm oportunist de datele istorice pentru a le valorifica funcție de instituția care le finanțează.

De la pregătirea profesorilor la selectarea studenților până la predarea metodologiei și până la construirea unei programe pragmatice sunt pași care ar trebui să-i preocupe pe cei care fac legi. Distanța dintre așteptările părinților și ceea ce oferă statul prin dascălii săi ar trebui să constituie preocupări reale. Numărul de profesori care nu trec titularizarea cât și procentele îngrijorătoare ale celor care nu iau Bacalaureatul sunt dovezi clare că mulți dintre cei care sunt la catedră, nu merită! Iar acest fapt se răsfrânge asupra elevilor.

Generația de azi nu mai are cunoștințe despre materiile ce țin de identitatea națională. Este generația ruptă de trecut. Mulți au probleme de exprimare, gramaticale, de cunoștințe literare, istorice, etc. Câțiva dintre elevii olimpici ai acestei țări mă întrebau ce să citească după terminarea liceului pentru că ajunși în Statele Unite sau Marea Britanie au conștientizat că nu știau mare lucru despre țara lor.

Prin scoaterea Istoriei (ca materie obligatorie) de la Bacalaureat, prin manualele alternative și prin punerea la catedră a unor profesori fără vocație, uitarea este un fapt. Crearea României Mari și a statului român modern am citit că sunt scoase anul acest din programa de Bacalaureat.

Pentru ca lucrurile să se schimbe, dacă s-ar vrea ar trebui să nu mai fie politizate. Iar cei care reprezintă România să fie oameni cu o inteligență peste medie care să se înconjoare de specialiști în toate domeniile importante.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Trecutul românilor – între tragedie și farsă”

  • Ma refer strict la manualul de istorie : facut pe baza unei programe concepute astfel incat sa introduca cea mai mare confuzie . Nu se urmareste firul cronologic ci “teme”, sant relevate fapte insignifiante, anecdotice si nu se marcheaza evenimentele cardinale . Un ghiveci . Nu santem insa singulari , ceea ce ma face sa ma gandesc la un plan global de dezradacinare . Am vazut manuale de istorie din Franta . Daca nici aia nu au istorie …. Ceea ce m-a socat e acelasi haloimas ca-n manualele romanesti.

  • Oganizarea sociala (in toate domeniile) pe baza criteriilor valorice, este un fapt general acceptat. Chiar si statul comunist a invatat asta si a aplicat o( nici nu i a trebuit 30 ani). Ce vedem in Romania de azi, este o decadere generalizata de la acest principiu simplu(doar udmr ca si organism politic, respecta piramida valorilor).
    Este evident ca atunci cand se abdica de la aceasta regula, avem consecinte de felul “ministru grinda” (emblematic pentru acesta situatie), care mai bine ne ar face pe toti sa plangem si sa fim ingrijorati decat sa ne minunam cum am putut decadea atat de jos.
    Trebuie sa constientizam faptul ca sunt forte care actioneaza de mult timp in aceasta directie, care vor sa aduca societatea romaneasca in acest punct. Trebuie sa trecem de la retorica reactiva, in care constatam ca lucrurile se petrec dupa planul deja devoalat, la corectiile necesare. Pentru asta trebuie sa apara o forta, cu reprezentare politica, a carui program sa fie rostirea adevarului si reorganizarea sociala dupa criterii etice si morale. Cine va face asta? Cand va apare acea personalitate charismatica care sa polarizeze fortele pentru acest deziderat? Sa ne rugam sa vina cat mai curand!

Invitații cristoiuTv: Constantin Șolga | Al treilea adevăr. Episodul 2
Invitații cristoiublog
Invitații cristoiublog
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Există un interes major pentru transformarea PSD într-un partid de buzunar