Pe treptele de la intrarea în sediul din Modrogan. Prim-ministrul Florin Cîţu şi-a anunţat, în sfârşit, candidatura la şefia partidului. Îmbrăcat în costumul de premier şi înconjurat de 40 de lideri liberali, Cîţu a strălucit mai ceva ca celebrul personaj Ali Baba din O mie şi una de nopţi.
Fără Metallica şi Foo Fighters, fără acorduri de chitară electrică. Rockstarul de la Palatul Victoria a decis să îşi ia în serios rolul de candidat pentru postul de mare lider politic, urmaş la Brătienilor, şi a anunţat solemn că „PNL are nevoie de un suflu nou, are nevoie de o conducere care să vină cu elemente de noutate, în acelaşi timp să ducă mai departe tradiţiile şi principiile liberale„.
Palmaresul politic al premierului este, însă, destul de subţire pentru ambiţiile sale de lider al unui partid istoric. Cu atât mai mult pentru provocările pe care un partid aflat la guvernare trebuie să le înfrunte. Iar Florin Cîţu s-a făcut remarcat până acum fie prin ţâfnele la adresa celor care se împotrivesc vaccinării, pe care i-a numit TERORIŞTI, fie prin istericalele la adresa jurnaliştilor pe care i-a etichetat drept NECIVILIZAŢI.
Cîţu este premier însă profilul de lider îi lipseşte cu desăvârşire. Blitzkriegul, destul de stângaci, prin care l-a executat pe ministrul Vlad Voiculescu de la conducerea Ministerului Sănătăţii nu a fost suficient pentru impunerea acestuia drept un personaj autoritar. Din contră, Florin Cîţu s-a ales cu eticheta de „zombie politic”, o rangă de PR aplicată imaginii premierului de un alt ministru USRPLUS.
Or, delegaţii care vor fi prezenţi la Congresul din toamnă vor vota cu greu un personaj „fără sânge în instalaţie”, indiferent de indicaţiile pe care le vor primi din partea liderilor judeţeni. De aceea, operaţiunea „Moţiunea de cenzură”, pusă în scenă cu ajutorul liderului PSD Marcel Ciolacu, va avea rolul de a-l propulsa pe Florin Cîţu drept un lider de calibru în faţa activului de partid.
Pentru PSD este prima întâlnire cu instrumentul moţiunii de cenzură după episodul din august, 2020. Moţiunea de cenzură, iniţiată de PSD în timpul sesiunii extraordinare de anul trecut, s-a încheiat cu o mare înfrângere din punct de vedere al imaginii pentru partidul care a dobândit de-a lungul timpului renumele de a fi cel mai bun expert al jocului parlamentar.
Deşi decizia Curţii Constituţionale a lăsat deschisă portiţa reluării votului în cazul acelei moţiunii, echipa Marcel Ciolacu – Vasile Dâncu a preferat să joace prudent şi să conserve victoria simbolică obținută prin decizia CCR în locul riscului unui nou eşec în plină campanie electorală. Astfel că, tema moţiunii de cenzură a rămas un subiect tabu în Kiseleff.
Nu trebuie să fii sociolog ca să intuieşti că, în acest moment, moţiunea de cenzură şi demiterea guvernului nu este o temă de interes pentru populaţie. Apropierea sezonului estival, precum şi eliminarea unor noi restricţii, care au produs un disconfort destul de mare cetăţenilor, vor genera o scădere a interesului electoratului pentru viaţa politică. Interes care, aşa cum s-a văzut şi la precedentele alegeri, este pe un trend tot mai descendent.
Teama liderilor social-democraţi de un nou eşec politic, care să vulnerabilizeze imaginea PSD ca principal partid de opoziţie, este însă infinit mai mică decât cea privind impactul pe care eliberarea lui Liviu Dragnea, fostul lider al partidului, ar putea să îl aibă atât în interiorul, cât şi în exteriorul partidului.
Nu doar impactul mediatic şi dezvăluirile pe care fostul lider al PSD ar putea să le facă din libertate, dar şi o posibilă împăcare, urmată de o alianţă, între Liviu Dragnea şi Victor Ponta, cel care acum zgârie cu unghiuţele pe la uşile din Kiseleff, ar putea să îi provoace adevărate insomnii lui Marcel Ciolacu.
Trocul politic realizat la nivel înalt între susţinătorii din umbră ai premierului Florin Cîţu, generali care deţin destule butoane în justiţie, şi liderul PSD, Marcel Ciolacu, poate fi infirmat într-un singur fel. Ca moţiunea de cenzură să treacă, iar guvernul Cîţu să fie demis!
„… inconjurat de 40 de lideri liberali…” hehe!… o fi vorba de Ali Baba si cei 40 de hoti?… 🙂
‘infirmat’…sau ‘afirmat’?!