Fight! Fight! Fight!
Donald J. Trump al 45-lea și al 47-lea președinte al Statelor Unite
Victoria zdrobitoare a lui Trump asupra contracandidatei sale, vicepreședintele în funcție, Kamala Harris a căzut ca un baros pe capetele principalelor agenții și voci aliniate pozițiilor oficiale, care domină discursul public la nivel instituțional. Ca loviți de tren, cu niște fețe pe care se putea citi uluiala, încercând să-și revină, au emis câteva comunicate strepezite, care cu greu reușeau să facă ingurgitabil cactusul din farfurie:
“Rezultate alegeri SUA 2024: Trump câștigă statul-cheie Wisconsin și devine al 47-lea președinte al Americii.” (G4 Media)
“Trump and the Republicans have swept the US election.” (The Guardian)
“Alegeri SUA 2024. Donald Trump revendică o victorie politică „nemaivăzută”.” (DIGI 24)
“De ce a câștigat Donald Trump alegerile prezidențiale din SUA, potrivit estimărilor din mass-media. Explicația unui american.” (Pro TV)
“Devastated Harris voters conclude America hates women as Trump defeats second female rival.” (the Independent)
Un singur comentariu, legat de acest ultim titlu. Deja în spațiul public a început să se rostogolească ideea că victoria lui Trump are ca explicație atitudinea patriarhală, chiar misogină, a societății americane. Aceasta este o prostie fără margini și arată pe de o parte deruta taberei pro-democrate, iar pe de alta absoluta sărăcie intelectuală a unor propagandiști mărginiți, incapabili să iasă dintr-o hipnoză auto-indusă.
Eșecul usturător al echipei Biden – Harris are ca principală cauză prestația lamentabilă în materie de comunicare, incompetența manifestă de la cel mai înalt nivel, gafele stânjenitoare, asumate cu seninătate, promovarea unor înalți funcționari exclusiv pe criterii ideologice, al apartenenței la un anumit grup minoritar, eșecul politicii economice, care în absența gurii de oxigen reprezentată de vânzarea indirectă a stocurilor de armament expirat către Ucraina, ar fi fost un adevărat dezastru, impunerea cu obstinație a politicilor de promovare a ideologiei de gen, respinsă de majoritatea societății americane, însă sprijinită de un grup gălăgios și extrem de agresiv.
Revenirea uluitoare a candidatului republican, în care era dificil chiar și să crezi, i-a luat prin surprindere pe suporteri și adversari deopotrivă. Cu o presă hotărât ostilă, având asupra sa întreaga presiune a instituțiilor de forță americane, victimă a două (trei?) atentate, hărțuit permanent, târât prin procese, pe motive care ne duc cu gândul la practici dâmbovițene, având o personalitate care oferea muniție din belșug adversarilor săi, Trump a câștigat în primul rând prin poziționarea sa în chestiuni ce țin de normalitate, familie, națiune și interes național, economie și relațiile cu alte puteri mondiale, dar și prin felul în care a știut să-și afirme și susțină pozițiile. Din această perspectivă, Trump a câștigat confruntarea comunicării.
În același timp, înconjurată de echipa de sirene moderne a ideologilor și influencerilor care le picurau narcoticul în ureche, echipa democraților se pare că a ajuns să creadă în propria poveste ideologică, care a rupt-o de realitate, pe care dealtfel o consideră un simplu construct social.
Ei bine, această realitate i-a lovit în față; votul electorilor: 224 la 292 în favoarea lui Trump (care nu avea nevoie pentru victorie decât de 270 de voturi), iar votul popular: 71,98 milioane de voturi pentru Trump, în timp ce Harris nu a reușit să adune decât 67,12 milioane, adică 51% la 47,5%. Ca dezastrul să fie complet, republicanii au câștigat și alegerile pentru Congres, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților.
Încă și mai surprinzătoare este informația că aproape unul din doi hispanici și afro-americani au votat în favoarea lui Trump și asta după ce întreaga presă oficială l-a etichetat ca “rasist”, “fascist” și “al doilea Hitler”, democrații pierzând în mod clar un bazin electoral pe care mizau, în special în cazul hispanicilor, a căror imigrație ilegală a fost încurajată și care au beneficiat de simplificarea procedurilor care le permiteau să voteze, chiar în absența cetățeniei americane.
Dacă această informație este confirmată înseamnă cu atât mai mult că propaganda și ideologia pot avea efecte numai pe o perioadă limitată, însă bunul simț prevalează în final, chiar și asupra unor interese personale concrete.
Evident că marea întrebare este: Și acum? Cred că mulți din cei ce așteaptă o schimbare dramatică în bine a Lumii după (re)instaurarea în funcție a lui Trump vor fi dezamăgiți. În primul rând, puterea în America este difuză, dominată și influențată de mai multe grupuri de interese și centre de putere. Președintele reprezintă doar unul din aceste grupuri. El are o influență importantă, pe care trebuie însă să și-o negocieze și armonizeze cu a celorlalți actori de la vârful puterii.
În al doilea rând, Statele Unite au interese, care transced mandatul unui președinte. Aceste interese nu se negociază, nici nu se schimbă în funcție de personalitatea, dispoziția sau inspirația unui om, fie el și Trump. În plus, aceste interese se ciocnesc de interesele altor mari puteri, iar negocierile se duc tot timpul pe spezele unor state mai mici, care în asemenea cazuri sunt obiect de tranzacție.
În al treilea rând, Trump este un patriot sincer, iar asta ne duce cu la concluzia de la punctul doi.
Va opri Trump războiul din Ucraina “în 24 de ore”, așa cum a promis? Cum va gestiona relația cu Rusia? Dar cu China? Dar cu BRICS+? Care va fi efectul politicii sale externe asupra Europei? Ce va face pentru a opri carnagiul din Gaza și Liban? Aceste întrebări și multe altele își vor afla răspunsul peste câteva luni.
Orice victorie însă aduce și o înfrângere pentru tabăra adversă și pentru ideile care o mână în luptă. Este de aceea neîndoios că ideologia sexo-neo-marxistă (care există și se manifestă, cu toate că unii îi contestă însăși existența) laolaltă cu soroșismul care o susține, vor fi puternic frânate, chiar dacă nu vor putea fi complet extirpate.
Așa că, Prelipcenii, Mândruții, Cetepeii, Gâzii, Radutudorii și alții ca ei își vor schimba discursul, cu prețul unor contorsiuni morale la care, din fericire, sunt perfect antrenați.
Sorin Berilă
Lasă un răspuns