Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Turcia, un partener deosebit pentru industria de apărare română

Notițele mele au fost subliniate cu roșu în agendă și sunt extrem de valoroase pentru a putea înțelege perioada 1990-2000 în care oportunitățile pentru industria de apărare au fost ratate rând pe rând din cauza politicienilor, și o spun cu mâna pe inimă. Deși era o prietenie sinceră între șefii de state majore din România și Turcia, între șefii înzestrării din cele două state, politicieni au subfinanțat cumpărarea de tehnică din industria românească. Turcii i-au spus, după 2000, generalului Popescu, Șeful Statului Major General (denumirea de la aceea oră) că vor transportoare românești dotate cu tehnică de transmisiuni ASELSAN[1], motor diesel Deutz BF 6M 1013 și transmisia automată Allison MD 3060 PR și l-a întrebat: câte cumpără România?. Popescu senin i-a răspuns: niciunul. De ce? a replicat generalul Huseyin Kivrikoglu șeful satului major general al armatei turce. Pentru că nu avem finanțare, a răspuns Popescu. În consecință turcii nu au mai cumpărat de la noi și nu au mai finanțat cooperare (între Nurol și Moreni) pentru producerea acestui transportor. În această relație generalul Constantin Degeratu a jucat un rol extrem de important fiind un om care a militat din poziția de șef al armatei la dezvoltarea unor relații apropiate între militari români și turci fapt care ne-a ajutat la aderarea la NATO. De fapt mi-am adus aminte că generalul Degeratu a avut discuții cu pakistanezi de la care puteam cumpăra 24 de avioane F16 cu numai câteva ore de funcționare. Deci noi cu 400 mii de USD. Asta este guvernul Radu Vasile nu a găsit banii. Întotdeauna politicienii noștri când a fost vorba de armată au fost cu buzunarele găurite! Acum unii din acele structuri ne dau sfaturi ce și cum și ne explică ce se întâmplă în Ucraina.

În perioada anilor 90 au fost multe delegații care ne-au vizita și ne-au propus diverse cooperări în producția de apărare. Am să exemplific cu ceea ce a cerut o delegație care a sosit din Turcia la invitația Șefului Statului Major al Armatei române generalul Degeratu. Delegația era condusă de generalul Ismail Hakkı Karadayi șeful statului major general. Înainte acestuia o delegație turcă a sosit la București cu destinația Departamentul Înzestrării Armatei unde s-au întâlnit cu generalul Dan Zaharia în primăvara lui 1998. Am condus delegația în vizită la Uzina Mecanica București, Șantierul Naval Mangalia, IAR Brașov, Uzina Mecanica Moreni. Delegația turcă a fost condusă de subsecretarul de stat din Ministerului Apărării Naționale al Turciei în perioada 1995-1998 generalul Tuncer Kilinc[2], cel mai longeviv general turc în structurile NATO, și a purtat discuții bilaterale cu delegația română condusă de generalul maior Dan Zaharia. Spicuiesc din cele discutate cu accent pe dorințele părții turce: importanța relațiilor de colaborare între cele doua state, asigurarea în zonă a stabilității și securității, cooperarea economică în spațiul Mării Negre, dezvoltarea relațiilor militare cu accentuarea acestora în domeniul realizării în comun de tehnică militară, acțiune începută de companiile românești și turcești, la vremea respectivă fiind în faza de experimentare la trupele de uscat din Turcia (era vorba despre un model 8X8 de transportor blindat); importanța pe care o acorda Turcia realizării cu forțe proprii a echipamentelor și tehnicii de apărare și creării resurselor necesare apărării; dorința părții turce de a realiza un tanc modern la nivelul anului 2000 (au demarat discuțiile pentru identificarea posibilităților de cooperare cu partea israeliană în modernizarea tancului M48 care se afla în dotare) și dorința expresă de a colabora pentru realizarea în comun a acestuia (dorind în acest context producerii unui număr de 1000 de tancuri pentru dotare); dorința părții turce de a realiza în comun un elicopter de atac; dorința părții turce de a asigura piese de schimb pentru elicopterele PUMA din dotare forțelor lor aeriene și de asemenea realizarea unei cooperări pentru a produce în Turcia piese de schimb pentru elicopterele PUMA; partea turcă a comandat firmei NUROL 5 transportoare RN 95 și dorea să le experimenteze un an de zile la trupe după care să ia o decizie privitoare la dotarea trupelor proprii cu acest tip de tehnică (era competiție între NUROL și Automecanica Moreni); partea turcă a sugerat ”părții romane” că ar fi foarte bine dacă ambele armate ar utiliza același tip de transportor fiind mai ușor de exportat de ambele țării în momentul în care el se afla în înzestrarea comună (turcii au exemplificat prin cerințele exprese în Orientul Îndepărtat de astfel de tehnică); partea turca s-a arătat interesată de nava de cercetări hidrografice[3] produsă în România și dorește o colaborare în realizarea uneia similare pentru armata turcă și de asemenea s-a arătat interesată în asigurarea armatei turce cu nave dragoare de mine românești; partea turcă dorește producerea de submarine pentru partea română (sunt producători de submarine de 1200 t și 1400 t în licență germană (aveau atunci o comanda din partea Malaieziei de construcție a doua submarine).

Turci au venit în România într-o perioadă când nu mai puteau produce muniție standard NATO. Aceasta nevoie de muniție era dictată de faptul că fabrica de muniție a turcilor a fost complet distrusă într-un incendiu și abia dacă în următorii doi ani de la vizita în România va putea fi repusă în funcțiune. Turci se vedeau nevoiți să solicite muniție la noi. Noi am acceptat și produceam muniție pentru ei la Plopeni unde adusesem din Elveția niște linii noi de producției dar ambalajul special pentru proiectile îl primeam din Turcia.

Noi voiam să revitalizăm industria de apărare cu ajutorul comenzilor externe. Dar ce să revitalizezi? De exemplu, Galațiul ar fi fost în stare să producă tabla aceea specială, de care are nevoie industria de apărare, dar întreabă câte sute sau mii de tone vrei, că nu pot face doar o șarjă de 10-20 de tone cât îți trebuie ție? Ce să faci ca să revitalizezi, siderurgia? Cine cumpără, cine îți dă garanție? Pentru că ți se zice ok, îți fac, dar cât îmi cumperi din producție?”. De asemenea turcii ne-au propus o colaborare în domeniul muniției de 122 mm (mărirea razei de acțiune a acesteia), un schimb de experiență în domeniul hărților militare, cu posibilitate de a asigura hărțile militare tip NATO dar și o colaborare în întreținerea și exploatarea navelor militare. Delegația turcă a mai propus o colaborare între ASELSAN și IEMI pentru construirea unui sistem C3I. Au mai promis sprijin în standardizarea NATO și în domeniul realizării în comun de armament ușor. Delegația română a solicitat, având în vedere necesitățile multiple, o colaborare româno-germană-turcă în domeniul realizării tancului (noi avem în acest domeniu doua obiective principale-modernizarea tancului existent în dotare (TR-85) și realizarea unui tanc nou care urma să intre în dotare-TR-2000). De fapt România urma să demareze programul de modernizare pe structura TR 125 (având studiile necesare făcute cu firma germană Kraus-Mafai) iar ca obiectiv era realizarea unui tanc mai performant decât Leopard 2 și cu aceleași performanțe ca viitorul Leopard 3 ( tancul având tunul calibru NATO 120 mm, cu sistem automat de încărcare și dotat cu echipamente C3I, cu un echipaj format din 3 sau din 4 oameni în funcție de cerințele Statului Major General). Discuția a concluzionat că pentru realizarea acestor deziderate că ar fi necesară o comisie comună care să analizeze problemele ridicate de o asemenea colaborare și să stabilească măsurile ce se impun și obiectivele care trebuie atinse. Partea română era interesată în analizarea posibilităților de colaborare în ceea ce privește asigurarea pieselor de schimb pentru elicopterele PUMA având în vedere și faptul că încercam modernizarea elicopterului PUMA, elicopter dotat cu același elemente de avionica care urmau a fi montate și pe elicopterul de atac COBRA (așa credeam atunci că vom fabrica COBRA). De asemenea delegația română a mai pus pe agenda colaborarea în construcția de nave militare și de asigurare a suportului logistic pentru acestea dar și o colaborare în domeniul rachetelor. În final generalul Zaharia a tras o concluzi referitoare la transportoare: ”Cât privește transportorul generalul Degerat va fi cel care va decide introducerea în înzestrare a acestui tip de transportor RN 94 introducere care este agreată și de către DIA având în vedere faptul ca este cel mai bun mijloc de lupta de acest tip la ora actuală”.

Era o oportunitate imensă acestă discuție. Turcii ne-au avertizat că doresc o colaborare mai strânsă cu partea română și doresc totodată răspunsurile oficiale la problemele ridicate pentru că Ministerul Turc al Apărării se afla la vremea aceia în momentul luării unor decizii de viitor în ceea ce privești cumpărarea și producerea în cooperare de tehnica militară pentru următoarea perioada de timp. Deja partea turcă avea o părere despre posibilitățile de cooperare cu partea română dar dorea un răspuns oficial din partea Ministerului Apărării României și ne avertiza că dacă dorim cooperarea să procedam în consecință cu răspunsul pentru că țări ca Franța, Italia, Rusia au început deja presiunile. Politica generală a Ministerului Apărării al Turciei a fost și a rămas ca să-și asigure independența în domeniul asigurării înzestrării cu armamente la standarde NATO dar cu realizarea acestor în cooperare pentru micșorarea efortului financiar și dacă este posibil în special cu realizarea transferului tehnologic în uzinele turcești. Ce s-a ales? Cred că există în arhiva militară un document al discuție care cuprinde vreo 15 pagini de probleme discutate. Și atât! Văd că acum reîncercam reluarea discuțiilor cu producătorii turci. Atât timp cât delegațiile noastre sunt conduse de politicieni nu se va întâmpla nimic. Acolo trebuie să meargă experții militari în frunte cu Șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu. Și mai trebuie un lucru acum în situație de criză: reconstruirea Departamentului de Înzestrare (acum avem o direcție în loc de un Departament tot din cauze politice și mai ales de control al achizițiilor). Sincer: o mare prostie! Suntem în război. Cine ne aruncă ”prafuri în ochi” că este ”pace și liniște în orașul care doarme” chiar nu știe ce vorbește. Macron a decretat starea de război pentru industria sa de armament. Dar bine-înțeles astea sunt vorbe în vânt pentru că politicul decide iar pe post de specialiști și cărați în delegații tot felul de civili care nici măcar nu au făcut armata dar au un dosar bun…la Siguranță. Ministerul Economiei este lipsit de experții militari necesari. Tot felul de învârtiți ca peste tot. Să sperăm ca ne ajută Bunul Dumnezeu!

Forumul Româno-American pentru Apărare și politica CSAT

În noiembrie 1999 s-a desfășurat la București Forumul Româno-American pentru Apărare. A fost un moment în care s-a încercat revigorarea industrie de apărare. Nu s-a reușit datorită încăpățânării directorilor de la vremea respectivă și a fricii de șomaj a muncitorilor. Departamentul Înzestrării a investi mult în proiectele de retehnologizarea a fabricilor din industria de apărare. La departament în calitate de secretar al Comisei de Coordonare a Producției de Apărare am întocmit un raport către CSAT privind stadiul sectorului producției de apărare așa cum am amintit mai sus. Guvernul Românie a plătit în jur de 2,5/3,5 (la vremea respectivă) miliarde de dolari pe șomajul tehnic din industria de apărare dar și pe salarii compensatorii în loc cu banii aceștia să retehnologizeze fabricile sau să le privatizeze pe cele care nu mai puteau produce pentru armată.

Global Business Group Ltd. cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite și în colaborare cu Arent Fox (firmă de avocatură) și Ernest &Young[4] au finalizat agenda întâlnirii cu obiective precum reabilitarea și dezvoltarea industrie românești de apărare, prin privatizarea unor societăți care activau în domeniu. Agenda s-a bazat pe strategia de privatizarea a Fondului Proprietății Statului, pe strategia Ministerului Industriei și Comerțului și pe strategia Ministerului Apărării privind industria de apărare. De asemenea România era în procesul de aderare și trebuia să îndeplinească anumite criterii conform Planului Parteneriatului Strategic stabilit de Ministerul de Externe. Aportul companiei Global Business Group era intermedierea contactelor directe dintre societățile românești ce activau în industria de apărare și potențiali investitori americani care doreau să cumpere sau să investească în acest sector. Aportul companiilor Arent Fox și Ernst &Young era de a facilita realizarea contractelor între cumpărători/investitori și companiile aflate în dialog. Global Business Group a structurat o listă inițială din care făceau parte: 3 societăți din sectorul aviației, 2 societăți din sectorul producție de tancuri, 2 societăți din sectorul producție de piese de artilerie, 3 societăți care produc transportoare blindate, 1 societate producătoare de tehnică de transmisiuni. Atunci aveam cu ce să ne prezentăm pe piața de investiții în sectorul de apărare. Numărul total de societăți era undeva între 15-20. Global Business Group a propus o listă cu: IAR, Aerostar, Romaero, Avioane Craiova, Aeroteh, IOR, IEMI (azi pământ de flori), ELDROF, Uzina Mecanică Râmnicul Vâlcea (acum face dulapuri metalice), Condor și Electromagnetica. Ce s-a ales de propunere? Nimic!


[1] Aselsan (în turcă: Aselsan, acronim: Askeri Elektronik Sanayi, Military Electronic Industries), Aselsan este o corporație turcă din domeniul apărării cu sediul în Ankara. Domeniul său principal de operare este cercetarea, dezvoltarea și fabricarea de produse militare avansate pentru forțele aeriene, terestre și maritime. Compania este unul dintre principalii contractori ai forțelor armate turce. Aselsan a fost clasată de revista Defense News drept a 48-a cea mai mare companie de apărare în ceea ce privește veniturile. Fundația Armatei Turciei este fondatorul și principalul acționar.

[2] Tuncer Kılınç este un general turc pensionar. A fost secretar general al Consiliului de Securitate Națională din 2001 până în 2003. A fost inculpat în procesele Ergenekon; în august 2013 a fost condamnat la 13 ani de închisoare.

[3] Nava maritimă pentru scafandri „Grigore Antipa” a fost lansată la apă şi a intrat în compunerea Centrului de Scafandri în anul 1979. Cu facilităţi multiple în asigurarea de la suprafață a activităților subacvatice, cu camere de decompresie şi tratament, turelă de scufundare până la 120 m, instalație de amestec şi stocare a gazelor, această navă reprezintă un adevărat laborator plutitor care poate ajunge în cele mai îndepărtate raioane de intervenție. Nava este propulsată de 2 motoare diesel licență ALCO (fabricate UCM Reșița) de 3.285 CP fiecare, un generator diesel tip MB de 830 CP și două generatoare diesel tip MB 836 DB (licență MAYBACH). Viteza maximă de deplasare 24 noduri. Nava a fost construită la Șantierul Naval Mangalia.

[4] Ernst & Young este una dintre cele mai mari companii de consultanță financiară și audit din lume. Compania a fost creată în anul 1989 prin fuziunea companiilor Arthur Young și Ernst & Whinney, companii fondate în anul 1906 și respectiv 1903.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Turcia, un partener deosebit pentru industria de apărare română”

  • Intreaga industrie de armament din Romania a fost distrusa, cumparam tot ce este invechit, inlocuim armata romana cu militari din SUA si Franta, cedam bazele militare, dar avem cei mai multi generali. Momeala a tinut, spuneti ca politicul a decis, dar armata romana era o forta, putea reactiona, dar a lasat ca politicul sa fie incalecat de servicii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax