Momentul a fost descris în istorii, în eseuri, în romane. Dintre romane cel mai puternic în această relatare mi se pare Amanţii din Bizanţ de filandezul Mika Waltari, apărut în 1952 la Helsinki. Personajul narator, Ioannis Anghelos, din aristocraţia bizantină, povesteşte că „am alergat şi eu împreună cu mulţimea pînă la colina Acropole“.
Ca la un meci decisiv, cei de pe ziduri recunosc pe cei din teren şi le strigă numele. Cei din teren le fac semne menite a demonstra că au luat notă de prezenţa galeriei:
„Grecii adunaţi pe ziduri au început să strige într-un singur glas: Phlaktanellas! Phlaktanellas! Şi strigătul s-a răspîndit de îndată în tot oraşul. Cineva îl recunoscuse pe căpitanul corăbiei bizantine de transport. Această navă plecase cu trimişii Împăratului spre Sicilia înainte de asediu pentru a cumpăra grîu. Bărbatul pîntecos, pe care-l chema Phlaktanellas, rîdea arătînd cu barda însîngerată din mînă spre arcaşii de pe gabia catargului, care-i ţinteau pe turci“.
Avatarurile luptei sînt trăite de Galeria bizantină cu forţa dată oricărui chibiţ de gîndul că echipa din teren îl reprezintă.
Cînd vîntul de Sud cade şi cele patru corăbii se opresc „grecii au amuţit. Iar pe ţărmul Bosforului, dincolo de zidurile Perei, s-au auzit strigătele victorioase ale turcilor, repetînd la infinit numele lui Alah“.
Momentul confruntării dintre cele patru nave, „ca o adevărată fortăreaţă“ şi flota otomană e urmărit de ambele galerii mai ceva decît loviturile de la 11 metri dintr-o finală încheiată cu scor egal.
„Băteau clopotele în tot oraşul. Tunurile turcilor încetaseră să mai tragă asupra zidurilor. Cu răsuflarea tăiată de emoţie, şi de o parte şi de alta, toţi aşteptau să vadă cum se va sfîrşi lupta“.
La orice meci, tensiunea din rîndurile spectatorilor, atinge în anumite clipe devastarea interioară. Deşi cu pînzele sleite, „cu o încetineală de necrezut, deget cu deget, fortăreaţa plutitoare a înaintat contra curentului, doar cu ajutorul vîslelor, spre lanţ“.
În rîndurile celor de pe ziduri, starea sufletească atinge paroxismul: „Nemaiputînd suporta tensiunea acestei teribile aşteptări, grecii de pe zidul maritim şi de pe vîrfurile colinei au căzut în genunchi şi au început să se roage. Superioritatea numerică a turcilor era înspăimîntătoare. Cu furie şi curaj, cu forţe mereu proaspete, galerele turcilor au reînceput atacul. Glasul amiralului turc răsuna dogit şi pe obrajii lui şiroia sîngele. Soldaţi cu capetele înfăşurate în turbane cădeau în mare, dar pumnii lor tăiaţi continuau să rămînă încleştaţi de bastingajele corăbilor creştine.
Cu o teamă crescîndă, de pe zidurile şi locurile unde se aflau, grecii îngenuncheaţi se închinau şi strigau: Panaghia! Panaghia! Sfîntă Fecioară, apără-ne oraşul!“
Cînd, urmare a revenirii vîntului, corăbiile sînt împinse spre Lanţ, „grecii Constantinopolului au urlat triumfător, de s-a cutremurat cerul“.
eliminarea totala a prescriptilor si taxelor de timbru………!!!!!!!!!!! acestea ingradesc dreptul si accesul la justitie !!!!!!!!!!!!!
M-ati blocat vreo 2 minute pt ca m-am gandit la Vintila Corbul, abia dupa ce s-au rotit de vreo doua ori rotitele-n cap am vazut continuarea: ültima citadela a crestinismului din sud-estul Europei