Când decizi că vrei să dai o șansă litoralului românesc, posibilitatea să-ți strici vacanța este garantată.
Și știți ce?! Litoralul nu are vreo vină, oamenii au. O să înțelegeți pe parcurs de ce spun asta.
Ne gândim să ducem gemenele, de nici 4 ani la mare, în România. Primul lucru, ne gândim la hotel, să fie pe plajă. Ajungem la un hotel de 4* plus. Plecăm și suntem îngrijorați, dar aveam speranța că oamenii s-au mai civilizat, mai ales în contextul pandemic. M-am înșelat cumplit. Oamenii distrug tot ce prind. Aș îndrăzni să estimez că doar 20 la sută dintre turiști sunt civilizați. Ceilalți lasă gunoi peste tot în urma lor. Fie că vorbim de holurile hotelului sau de plajă. Găsești de toate, de la pungi, peturi, ambalaje de mâncare, măști, scutece, capace, paie, sticle, pahare etc. Exact azi, duminică, pe plaja de la Phoenicia, un clan întreg a zbierat, pe rând, către un cuplu care a ocupat niște șezlonguri pe primul rând. Că ei au venit de la 7, că de aceea au lăsat prosoapele pe șezlong, plus multe cuvinte greu de reprodus. În condițiile în care se aude la boxele de pe plajă că NU se ocupă niciun șezlong fără să stai. Adică, nu îți pui prosop la 5, te duci să te culci iar, te duci să mănânci și mergi la plajă când ai chef. Tipa, absolut consternată că a pus prosoapele la 7 ca să vină la 11 la plajă, a plecat după ce a urlat 10 minute. S-a întors cu trei tipi, la intimidare. Apoi, la o oră, a mai venit și sora tipei, să se lege de cuplul respectiv. Și nici măcar nu aveau prosoape pentru plaja aceasta, culoarea prosoapelor arătând că au alocată o altă plajă. Trece episodul, apoi văd o groază de copii mici în fundul gol. Ce aveți, măi oameni buni? La cât este nivelul vostru de bun simț? Vă este lene să puneți scutece, vă place să vi se pișe copiii pe nisip, acel nisip unde alți copii se joacă peste o oră sau faceți economie de scutece? Cea mai ieftină cameră este 198 €/noapte, dar ei, această categorie, se comportă de parcă au ieșit din sălbăticie. De la țară nu pot spune că sunt, oamenii de la țară au bun simț. În Grecia, tot la hotel de 4*, știți ai cui copii erau în fundul gol? Doar copiii românilor. Cu asta am spus tot.
Distanțare fizică? Nu există așa ceva, suntem puțini cei care ne ferim. Știți cum e la masă? Buluc, claie grămadă, să nu cumva să se termine mâncarea. Se așază oamenii la cele mai apropiate mese, pentru a ajunge cât mai repede la mâncare. Noi, ăștia cu bun simț, ne așezăm pe cea mai îndepărtată terasă, suntem maxim cinci familii și stăm la două, trei mese distanță. Deci, locuri ar fi, dar burta românului cere să stea bot în bot, să nu piardă vreun crenvurst la micul dejun.
Plaja, marea, ele ar fi ok, dar să fie goale. Marea are o culoare urâtă, tristă de tot ce se aruncă în ea. Concluzia exprimă părerea mea, dar am auzit-o pe la alții: „Săracii se duc în alte țări, unde este mai civilizat!”
Poate că ar trebui, dacă dorim cu adevărat dezvoltare economică și prin turism, ca atât industria ospitalității, cât și turiștii să învețe despre respectul reciproc și fiecare să se uite ce lasă în urmă.