Sângerosul conflict din est continuă și în prezent. Ucrainenii sunt alarmați, deoarece Rusia a trimis tancuri, artilerie și lunetiști pe front în zonele controlate de rebeli. Însă, forțele rusești de dincolo de granița ucraineană sunt cele mai îngrijorătoare, iar serviciile de informații consideră că acestea depășesc cifra de 100.000. Nu există sentimentul unei amenințări iminente sau că președintele Rusiei, Vladimir Putin, ar fi decis o invazie. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a îndemnat pe toată lumea să își păstreze „capul rece”, iar ministrul adjunct de externe rus, Serghei Ryabkov, a avertizat că tensiunile ar putea duce la o situație similară cu criza rachetelor din Cuba din 1962, când SUA și Uniunea Sovietică au fost aproape de un conflict nuclear. Un lucru interesant este reprezentat de faptul că serviciile de informații ucrainene sunt de părere că o incursiune sau o invazie ar putea avea loc undeva la începutul anului 2022. „Cel mai probabil, momentul în care se va ajunge la pregătirea pentru escaladare va fi sfârșitul lunii ianuarie”, a subliniat ministrul ucrainean al Apărării, Oleksiy Reznikov.
Inițial, Rusia a calificat drept alarmiste fotografiile din satelit care arată acumularea de trupe în Crimeea și nu departe de estul Ucrainei. Dar, la începutul lunii decembrie, un consilier prezidențial rus a insistat că rușii au dreptul de a muta trupe pe teritoriul lor. Șeful Forțelor Armate ruse, Valeri Gerasimov, a declarat că NATO a acordat prea multă atenție mișcărilor de trupe și că informațiile care circulă în mass-media despre presupusa invazie iminentă a Rusiei în Ucraina sunt o minciună. În plus, rușii au acuzat ucrainenii că și-au concentrat jumătate din armată, aproximativ 125.000 de oameni, în estul țării, susținând că ucrainenii plănuiesc să atace zonele controlate de către separatiștii susținuți de Rusia. Ucrainenii consideră că aceste acuzații reprezintă doar o „propagandă absurdă” pentru a acoperi propriile planuri ale Rusiei. De asemenea, rușii acuză țările NATO că „pompează” Ucraina cu arme. Contraargumentele Rusiei ar putea deveni o justificare pentru o acțiune militară. Vladimir Dzhabarov, numărul doi în Comisia pentru Afaceri Internaționale a Consiliului Federației din Rusia, a declarat, la începutul lunii decembrie, că aproximativ 500.000 de ucraineni din zonele controlate de rebeli au acum pașapoarte rusești. În cazul în care liderii rebelilor au apelat la ajutorul Rusiei, bineînțeles că nu își vor putea abandona compatrioții. Văzând planurile de apărare ale ucrainenilor, îmi îndrept memoria către fapte de mult apuse, momente în care Armata Română a avut militari care au luptat precum niște lei. Este vorba despre bătălia de la Mărășești, celebrul loc pe unde nu s-a trecut, „Pe aici nu se trece”. Glorie Eternă Eroilor Neamului. Căpitanul Filip Dascălu, comandantul unei companii din Regimentul 7 „Prahova”, care coopera cu militarii Regimentului 32, descrie, într-un raport din 11 iunie 1933, rămas inedit până astăzi, în contextul disputelor ivite asupra unui episod din anii Primului Război Mondial, la solicitarea Serviciului Istoric al Armatei, ceea ce a văzut cu ochii săi: …Inamicul, care se găsea pe Gârla Morilor, satul Bizigheşti, Moara Albă, atacă în valuri mari şi dese. Domnul maior Ionescu Atanasie ordonă deschiderea focului şi, la apariţia duşmanului numeros, ordonă, cu un ton disperat: „Înainte, pe ei, mă, pe ei, băieţi, ura, ura…” Ostaşii Batalionului 3, Regimentul 32, şi companiile 5-6 din Regimentul 7 pornesc la contraatac în cămăşi, cu un formidabil: „Ura, ura…” Duşmanul, la apariţia ostaşilor noştri în cămăşi, fuge, ai noştri îi fugăresc, îi ajung din urmă şi îi trec prin baionetă pe cei ajunşi. Căpitanul Dascălu preciza, în finalul raportului său, că dorea ca mărturia să-i fie luată în considerare pentru a nu se mai spune, de gurile rele, că „ostaşii români fuseseră surprinşi de inamic, făcând baie în Siret”. Registrul Jurnal de Operaţii al Regimentului 32 Infanterie (întocmit, însă, după război, pe baza relatărilor participanţilor la lupte!), descrie atacul „cămăşilor albe” din 25 iulie 1917: Soldaţii noştri se dezbracă de haine pentru a putea mânui mai cu înlesnire „sculele” lor. Regimentul ia hotărârea să contraatace cu rezerva regimentului, Batalionul 3, comandat de maiorul Ionescu Atanasie, care iese din adăpostul lui şi strigă din toate puterile „Înainte!” şi pleacă în fruntea batalionului direct la luptă cu baioneta. Soldaţii şi ofiţerii, îmbărbătaţi de exemplul comandantului lor, se reped cu tot avântul spre inamic, care, deşi superior ca număr, bate în plină retragere în faţa fantomelor albe care înaintau cu hotărâre spre ei, crezând că sunt africani, după cum au declarat ulterior prizonierii nemţi.
Recomand jurnalul lui Costin Petrescu: „La Iași, în timpul războiului 1916-1917. Însemnările unui pictor refugiat”. O să citez câteva fraze interesante: „7-15 august. Luptele groaznice de la Mărășești s-au potolit în urma rezistenței mai presus de orișice așteptare a trupelor românești. Divizii întregi nemțești, în mare majoritate de prusieni și bavarezi, care veneau în mase compacte, s-au topit în bătaia tunurilor noastre ce trăgeau tot în plin și în baionetele ostașilor noștri care nu s-au dat înapoi defel. La un atac suprem, băieții noștri, conștienți de treaba ce aveau de făcut, ca la munca de vară, și-au dezbrăcat hainele, și-au desculțat încălțămintea și așa, în cămeși și desculți, ca să fie mai sprinteni, s-au repezit în strigătele lor oltenești: „Pe ei, măi”. Au fost scene teribile. S-au găsit soldați de-ai noștri morți cu dinții înfipți în beregata neamțului…”. Să nu uităm de Corpurile Voluntarilor Români din Rusia, transilvăneni și bucovineni care au avut un mare rol în îmbărbătarea trupelor din Moldova, prin spiritul lor patriotic și războinic. Glorie Eternă Eroilor Noștri!
Pe asta cu soldatii romani perceputi ca razboinici africani chiar n-o stiam…ar fi interesant de stiut daca chiar exista o referinta care sa acopere marturiile prizonierior nemti pe tema, sau e doar vorba de folklore de razboi, glume intre soldati care cumva s-au propagat si-au devenit mai tarziu „adevar istoric”.
Altfel, merita retinut aspectul psihologic. S-or fi gandit nemtii ca-i va toca felii propaganda BLM un secol mai tarziu si-au dat-o in depresie.
Cum puteți să faceți așa o comparație?
E o blasfemie!