UE vs. CAER, istorisiri despre suveranitate

Evenimentele actuale din Orientul Mijlociu au lăsat într-o umbră densă tentativele de revizuire a Tratatelor fundamentale de la Lisabona, astfel încât se acționează mai ales în subteran pentru renunțarea la principiul umanității în luarea deciziilor și pentru instituirea unei Europe cu mai multe „viteze”. Toate acestea ne reamintesc și de întâmplări de demult, ascunse în arhive sub vălul amneziilor. Bunăoară, la 3 aprilie a.c., s-au împlinit exact 60 de ani (1966) de la întâlnirea conducerii de partid și de stat din România cu trimisul special al liderului suprem sovietic N.S. Hrușciov, nimeni altul decât I.A. Andropov, viitor secretar general al CC (pentru puțin timp, respectiv 1983 – 1984), pe atunci doar secretar al acelui organism. Gh. Gheorghiu-Dej îl știa pe Andropov încă din 1953, când a fost în România în calitate de referent al Secției de Relații Externe a CC al PCUS, raportul lui stând la baza unor discuții decisive, la Moscova, cu noii lideri de la Kremlin, a delegației române condusă de Dej. Apoi, s-au reîntâlnit la Budapesta în zilele sângeroase ale cunoscutelor evenimente din octombrie – noiembrie 1956, când Andropov a fost ambasadorul URSS în Ungaria.

Foarte pe scurt, este de reamintit că solul moscovit venea după un șir de confruntări româno-sovietice pe tema suveranității statelor membre ale CAER în zilele imediat următoare Plenarei CC al PMR, la care, oficial, public, se luase o poziție net diferită de cea a serviciilor în legătură cu stările de fapt și de spirit în care evoluau relațiile dintre țările „socialiste”. Stenograma discuțiilor are 34 de pagini. Practic, confruntarea a durat trei ore. Redăm un prim fragment, mai mult sau mai puțin protocolar, însă, de la început, s-a vorbit fără menajaente, chit că ambele „tabere” au evitat să se ajungă la „divorț”.

„La convorbiri au participat:

— Din partea româna: tovarăşii Gh. Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Bârlâdeanu, Ghizela Vass şi Andrei Păcuraru (șeful Direcției Treburilor CC, structura predecesoare a Cancelariei CC al PMR – n.n.).

— Din partea sovietică: tovarăşii I.A. Andropov, secretar al CC al PCUS, I.K. Jegalin, ambasadorul URSS la Bucureşti, şi E.D. Karpiscenko, lucrător în aparatul CC al PCUS.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Bine aţi venit la noi tov. Andropov. Aţi făcut un drum greu.

Tov. Andropov: Pe neaşteptate ne-am trezit deasupra capului tovarăşilor bulgari. Acolo era un timp urât, însă s-a spus că este un timp frumos. Atunci am înţeles cât de prost a fost timpul aici din moment ce n-a putut să aterizeze avionul la Bucureşti.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Da, la noi ploua şi într-adevâr nu erau condiţii de aterizare. Nouă ne este frică foarte mare de secetă. Chiar şi dv. ştiţi foarte bine ce înseamnă seceta. (înțepătură la adresa sovieticilor, care importau cantități uriașe de grâu de la… capitaliști – n.n.)

Tov. Andropov: Tovarăşe Gheorghiu-Dej, eu mă folosesc de acest prilej pentru a vă transmite dv. și tuturor tovarăşilor un cald salut din partea tov. N.S. Hruşciov, din partea întregului nostru Prezidiu (CC al PCUS, organism similar cu Biroul Politic – n.n.). Dacă îmi permiteţi, mă voi comporta fără nici un fel de protocol. Prezidiul a primit o informare din partea tov. Jegalin referitoare la convorbirea pe care aţi avut-o cu dânsul, cu privire la ultima Plenară a CC al PMR şi la problemele legate de aceasta. Vă spun deschis că ne-a neliniştit, ne-a mâhnit şi puţin ne-a uimit. Ne-a neliniştit pentru că am considerat şi considerăm şi acum că noi n-avem cu tovarăşii români nici un fel de deosebiri de vederi. (…) După ultima şedinţă a Comitetului Executiv al CAER, când tov. Bârlădeanu a pus întrebarea, ce se va întâmpla cu suveranitatea naţională în cazul acceptării unui organ unic de planificare, tov. Hruşciov a mulţumit tov. Bârlădeanu că a ridicat această problemă şi s-a folosit de acest prilej pentru a-şi spune punctul său de vedere, că acest organ se va crea numai pe baza respectării suveranităţii.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi ne-am abţinut de a ne manifesta public. Cei care au luat parte la şedinţa Comitetului Executiv al CAER ştiau despre ce este vorba, cunoşteau care este poziţia noastră. Sigur, speculaţii pot fi, însă noi nu am dat prilej nimănui, nici măcar tovarăşilor noştri din celelalte partide, de altfel noi avem experienţă, noi nu vom urma exemplele negative, nu vom face cum fac alte partide. Acestea-s problemele care le-am avut de informat, prin tovarăşul Jegalin. Noi am spus tovarăşului Jegalin, de altfel, că vom aduce la cunoştinţa conducerii FCUS în mod cinstit, sincer, aşa cum sunt relaţiile dintre noi. E o întrebare. Eu nu văd ce e greşit? Dacă am un punct de vedere, dacă se formează la noi un punct de vedere să nu o spunem? Sigur, la noi a produs mare nelinişte ceea ce s-a întâmplat într~un şir de partide frăţeşti, practic, după Plenara CC al PCUS, unde s-au pus câteva probleme care priveau relaţiile dintre partidele şi ţările frăţeşti. Noi am publicat în presa noastră cuvântarea la plenară a tov. Hruşciov, noi am scris chiar acea parte pe care noi am interpretat-o în felul nostru. Noi am examinat-o şi am aşteptat. Au început tovarăşii bulgari într-o formă cuprinzătoare, largă, să dezbată aceste probleme, pe urmă tovarăşii cehi, tovarăşii unguri, tovarăşii din RDG, tot cuprinzător, din ce în ce mai curpinzător, din ce în ce mai bine se conturau ideile, după aceea a început un şir de articole în organele centrale ale partidelor frăţeşti, orientate într-o anumită direcţie. (voalat și apoi direct, se făcea trimitere la criticile adresate pozițiilor promovate de reprezentanții României – n.n.)

Tov. Andropov: Tov. Dej, eu cred că apăr linia CC al PCUS cu privire la problema unităţii. Vreau să vă spun că vrem ca relaţiile dintre PCUS şi PMR să fie tot aşa de curate cum au fost până acum. Vă rog să ne înţelegeţi just. Eu am primit sarcina să vin să lămuresc situaţia. Dv. aveţi punctul dv. de vedere pe care ni l-aţi spus. Eu am fost trimis aici cu o sarcină, să lămurim problemele, să stingem cele apărute. Voi ne-aţi spus de unele probleme, noi am spus despre planul unic, dar rezultă că sunt şi alte probleme care v-au neliniştit, deci trebuie să ne înţelegem. Prezidiul nostru a analizat aceste probleme, a avut în vedere această posibilitate când am venit aici ca să lămurim pe loc problemele.

Întrucât problemele sunt foarte serioase, privesc relaţiile dintre partidele noastre, am fost însărcinat să transmit propunerea să vă întâlniţi, tov. Dej cu tov. Hruşciov, în orice variantă. Noi vă facem invitaţia să veniţi la Moscova, dar dacă asta nu vă convine, tov. Hruşciov îşi întrerupe concediul şi vine el la Bucureşti pentru ca împreună să discutaţi toate problemele care au apărut; aceasta este dorinţa noastră sinceră, ca uitându-vă unul altuia în ochi, cu intenţiile cele mai bune, să le rezolvaţi. Şi acum am terminat”.

Participanții la întâlnire au abordat, apoi, numeroase alte teme aflate în divergență, între care dificilele relații politice, economice, sociale, culturale, geostrategice cu o serie de state, în primul rând cu R.P. Chineză. De asemenea, s-au exprimat puncte de vedere diferite, uneori chiar opuse, cu partidele comuniste din Iugoslavia și Albania. Nu mai intrăm în detalii, ci remarcăm doar că liderii români au susținut, fără echivoc, necesitatea de a nu se escalada divergențele și de a se respecta diversitatea de opinii. Mai departe, discuțiile s-au desfășurat astfel:

„Tov. A. Bârlădeanu: Eu nu vreau să citez nimic din ce a apărut, însă au fost scrise de nişte oameni de răspundere. Eu vreau să-l întreb pe tovarăşul Andropov, ştie el că în «Economiceskaia Gazeta», organul Comitetului Central al PCUS, a apărut un articol despre aşa-zisa regiune interstatală? Noţiunea zonelor, noţiunea aceasta nu este o invenţie a autorului, pentru că şi în propunerea tovarăşului Leseciko (reprezentantul sovietic în CAER – n.n.), se spune de crearea acestor zone. Dar el n-a explicat ce sunt aceste zone şi atunci explicaţia am găsit-o în acest articol, în care se spune că frontierele zonale s-au creat în istorie, ele nu convin exact necesităţilor economice; că noţiunea de economie naţională este învechită de acuma şi că am putea – spun deja cu cuvintele mele –, să rupem bucăţi din ţări ca nişte cuburi de copii şi să le combinăm cum vrem. Acestea sunt probleme care îngrijorează.

Tov. N. Ceauşescu: Într-o revistă sovietică, «Statul şi Dreptul» , se pune deschis în discuţie problema de a se da o nouă interpretare ideii de suveranitate naţională care s-a învechit. În altă revistă se dă răspuns la întrebarea pusă de tovarăşul Gheorghiu-Dej la care şi tov. Andropov a spus că nu ştie ce răspuns să dea, şi anume de ce China nu e în CAER şi în revistă se spune clar că e sortită să rămână o ţară înapoiată. Acolo se spune cuvânt cu cuvânt că după reorganizarea pe zone vor fi zone înaintate şi zone înapoiate socialiste.

Tov. Andropov: Arătaţi-mi, vă rog.

Tov. N. Ceauşescu: Că în socialism vor fi zone înaintate şi de aceea unele ţări nu pot colabora în CAER şi că şi în viitor va fi aceeaşi situaţie.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: E o teorie foarte periculoasă.

Tov. Andropov: Eu consider aceasta ca nejust. Eu aş vrea să spun că dacă în ziarul nostru s-a publicat aşa ceva, asta a fost o mare prostie. Dar eu mă refer la altceva, în articolul tov. Hruşciov s-a arătat că numai pe baza naţională. Eu vă spun, tovarăşi, înainte de Plenara din noiembrie eram în spital bolnav şi singur am întrebat ce se înţelege prin organul unic de planificare! Dv. ştiţi că înainte toate ţările veneau la noi pentru coordonarea planurilor cu planul nostru, adică la Comisia noastră de planificare. Eu nu vreau să critic pe nimeni şi nici să numesc pe nimeni, dar veneau la noi şi planurile prezentate aveau deficienţe pentru care uneori eram noi făcuţi vinovaţi. Aceasta a făcut pe tov. Hruşciov să spună că, în scopul democratizării acestui sistem, să facă propunerea cunoscută. Pentru aceste motive s-a făcut propunerea de a se coordona planurile, să se facă prin CAER, aşa a apărut ideea unui organ internaţional de planificare, despre care a vorbit tov. Bârlădeanu.

Tov. E. Bodnăraş: Dar noi nu ne găsim numai în faţa unor interpretări, noi ne găsim în faţa unor acţiuni foarte concrete, în diferite organe, pe linia Academiei, pe linia CAER-ului, acţiuni care nu permit două interpretări asupra înţelesului care se dă orientării. Cum poate fi împăcată ideea apărării suveranităţii cu principiul votului majoritar în anumite probleme, în relaţiile între state. Şi forma aceasta noi o întâlnim. Cazanul comun nu noi l-am pronunţat, Leseciko ne-a spus de cazan comun.

Tov. Andropov: Iertaţi-mă, tov. Bodnăraş, dar la întâlnirea cu membrii Comitetului Executiv chiar tov. Hruşciov a spus că noi nu vrem un cazan comun.

Tov. E. Bodnăraş: Noi suntem de acord cu ce a spus tov. Hruşciov despre suveranitate, decât că suveranitatea nu trăieşte prin declaraţii, ci prin fapte, acte concrete şi trebuie adus numai un acord perfect între declaraţii şi între actele concrete. Este adevărat că tov. Hruşciov la întâlnirea cu membrii Comitetului Executiv al CAER, la întrebarea pusă de tov. Bârlădeanu, a spus: întâi, sunt complet de acord cu felul de a pune chestiunea cu tovarăşul Bârlădeanu; al doilea, el a subliniat mai mult, trebuie respectată pe deplin, altfel îndepărtează ţările de colaborare. Cu această idee nu poţi să nu fii de acord.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Noi suntem de acord cu această idee. Noi am reţinut aceasta. Tov. Bârlădeanu a informat aproape cuvânt cu cuvânt. A reţinut conţinutul dezbaterilor în Comitetul Executiv, părerea părţilor, şi a avut indicaţie din partea Comitetului Central să scoată în evidenţă punctul nostru de vedere în problemele care se ridică. (…)

Tov. I. Gh. Maurer: Tov. Andropov a spus că participarea la uniunile acestea despre care se vorbeşte e o chestie voluntară în care intră cine vrea şi cine are interes. De ce este atunci nevoie să le introducem ca formă organizatorică în CAER, să modificăm formele organizatorice ale CAER-ului pe baza de Statut, daca cineva vrea să facă o uniune, două sau trei, pot să-şi facă, şi nu este nevoie să le băgăm ca forme organizatorice ale CAER, să modificăm Statutul CAER.

Tov. Andropov: Mie mi-ar fi greu acum să răspund cum au ajuns aceste probleme să fie propuse a fi introduse în Statut. Dar, repet, noi am privit aceste uniuni fără nici o discuţie ca nişte organisme create pe bază de voluntariat, care este determinată de faptul dacă îi convine părţii, dacă mie, de pildă, nu-mi convine un lucru şi nimeni nu are dreptul pentru asta să se uite urât la mine. In ce priveşte dacă face sau nu parte din modificările propuse la Statut, mâine mă întorc şi voi verifica, mi-ar fi greu să răspund acum la această problemă.

Tov. I. Gh. Maurer: Noi suntem în momentul de faţă angajaţi în organizarea discuţiilor noastre pentru desăvârşirea înţelegerilor bilaterale, mulţiiaterale, în legătură cu planificarea activităţii noastre până în 1980. Am terminat cu polonezii, cu bulgarii aceasta, suntem în curs cu ungurii; cu Cehoslovacia sunt oarecare greutăţi şi noi înţelegem situaţia lor, ei nu pot; cu Germania democrată este aceeaşi situaţie, situaţia cea mai întârziată este cu Uniunea Sovietică”.

În continuare, I.Gh. Maurer a prezentat, pe larg, numeroase exemple de neîndeplinire a unor obligații pe care partea sovietică și le asumase în relațiile cu țara noastră. Redăm, în continuare, partea finală a discuțiilor:

„Tov. Andropov: Tovarăşi, ce răspuns primesc la propunerea cu privire la întâlnire? (era vorba despre preconizata întâlnire Dej-Hrușciov – n.n.)

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Desigur că va trebui să ne întâlnim. Dar trebuie să venim cu problemele bine pregătite. Problemele sunt foarte serioase; fiecare lucru cu care vom veni îl vom pregăti atât cât capacitatea noastră ne va permite, cât se poate mai just. Noi vom socoti toate problemele care le ridicăm nu ca o chestiune de ceartă, ci ca probleme de discuţii. Iată ce ne-a venit în minte, iată cum judecăm noi. Desigur noi nu punem problema că aşa cum judecăm noi este alfa şi omega. Să vedem, suntem datori şi ca tovarăşi şi ca internaţionalişti faţă de răspunderea pe care o avem, nu numai faţă de popoarele noastre, ci faţă de mişcarea comunistă internaţională şi pe considerente care credem că vin în interesul cauzei noastre comune. (…) Noi suntem bucuroşi de modul cum s-au desfăşurat lucrurile, în relaţiile dintre România şi URSS; că au mai fost întârzieri într-o problemă sau alta, totdeauna pot să existe anumite neajunsuri, dar în fond, în mare, totdeauna problemele care s-au pus s-au rezolvat. În ceea ce priveşte relaţiile, n-a existat vreo divergenţă nici măcar cât îi negru sub unghie. Noi ne-am spus să nu venim la tov. Hruşciov, el este supus la atâtea şi atâtea cereri şi încercări. Chiar Uniunea Sovietică cât este de mare nu este…, cât de puternică, totuşi lucrurile astea apasă. Am discutat între noi ce să facem ca să stăm pe picioare. A fost timpul când am venit şi noi şi am cerut mai mult. Acum se pune problema de a ne ajuta. După părerea mea este o prostie să socotească cineva că o divergenţă care se iveşte trebuie să aibă vreao influenţă, repercusiuni asupra celor ce am convenit, asupra relaţiilor noastre. Nici nu poate să-mi treacă prin cap asta. Eu vă rog să ţineţi seama de toate acestea; noi dorim ca lucrurile să se desfăşoare şi mai bine. Noi vom informa conducerea partidului despre ce am discutat aci. Eu cred că trebuie să ne concentrăm atenţia asupra materialului pentru a informa, pentru a prezenta într-o formă corespunzătoare documentat, pe toate problemele. Am avut în vedere să găsim timp să ne întâlnim când o să fim gata (era vizată pregătirea celebrei Declarații de independență a României, din aprilie 1964 – n.n.).

Tov. Andropov: Deci, eu pot să transmit că în principiu sunteţi de acord cu o întâlnire, dar socotiţi că este necesară o pregătire; iar asupra timpului când să aibă loc, putem să ne înţelegem prin ambasadori sau să vorbim direct la telefon.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: De fapt, noi pregătim un material, le-am spus tovarăşilor, un material care vrem să-l supunem spre a fi examinat, nu cu dorinţa de a căuta cu tot dinadinsul divergenţe, dimpotrivă, dar poate vom putea să contribuim cu ceva la clarificarea unor sau altor probleme. Eu cred că, cu asta, am terminat, doar dacă, bineînţeles, mai aveţi voi ceva. Eu consider că este suficient.

Tov. Andropov: Vă mulţumesc pentru întâlnire, am să transmit tovarăşilor toate aceste discuţii. Noi trebuie să facem tot pentru ca să întărim prietenia. Eu mâine dimineaţă mă voi întoarce la Moscova.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Propun să luăm masa împreună (era ora 14:30, discuția începuse la ora 11:30 – n.n.)”.