Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
„Uitarea, această amnistie a popoarelor cu memoria beteagă…”
Despre Dictatul de la Viena, dar și despre cel de la Moscova, s-au scris multe articole în presa interbelică. După abdicarea lui Carol al II-lea ( 6 septembrie 1940, ora 6 și 10), ridicarea Cenzurii în privința fostului Regim a înlesnit o serie de comentarii excepționale, valabile în esența lor și azi. Unul dintre cele mai puternice nu atît prin stil, cît mai ales prin ideile generale, a fost publicat de Pamfil Șeicaru în Curentul din 11 septembrie sub titlul Răspunderile. Textul debutează cu imaginea cea mai impresionantă de la ora respectivă: Harta României ciuntite prin cele două dictate din vara lui 1940, cel de la Moscova și cel de la Viena:
„Își putea oare închipui cineva ca acest Neam să asiste la dezastrul ţării fără să ridice vijeliosul glas al judecăţii?… Priveşti harta ţării şi rămîi cu privirile pe conturile ei sfîşiate, ca şi cînd mîinile păcatului au lăsat urme…
Stăruie în ochi aceste bucăţi rupte din trupul ţării, sunt mereu prezente în faţa ochilor noştri, ca cea mai tragică mustrare, şi ne forţează la recapitularea evenimentelor, ne constrîng să căutăm înlănţuirea cauzală, să identificăm vinovăţii, absenţe, scăderi, incapacităţi, adică tot ce a contribuit la sfârtecarea hotarelor.”
Drept justificare a dezastrului, mulți politicieni și publiciști au invocat fatalitatea istorică, puterea legității, Istoria care e deasupra oamenilor. O teză pe care Pamfil Șeicaru o respinge categoric:
„S-a încercat să ni se servească teoria fatalităţii istorice, adică o redare pretenţioasă a tînguirii cronicarului: «Nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremuri…» Era un mijloc sigur de a anula filosofic ideia de răspundere, de a adormi ţara, de a o face să uite că a fost mutilată.
Omul de stat nu ar avea atunci nici un rol în urzeala istoriei: ceea ce se întîmplă nu-i consecința unui act de voinţă politică, ci simpla expresie a unor înlănțuiri independente de acţiunea unui om de Stat.
Dacă România a fost redusă cu o treime, dacă harta ţării a fost ciuntită, dacă am fost stîlciți sub protivnicia împrejurărilor, – era fatal să se întîmple: fiindcă orice am fi făcut, tot aici ajungeam! Ar fi de prisos să gîndești: este de prisos să încerci a descifra sensul de direcţie al evenimentelor, – fiindcă (de vom vrea sau de nu vom vrea) ceia ce ne este sortit să suferim nu putem înlătura!… De aceia, fie că Statele au oameni capabili, fie că au în posturile de comandă netrebnici şi nevolnici, tot una este; deci, orice s-ar întîmpla ţării, nu poate fi chemat nimeni la răspundere, fiindcă în faţa forţelor «fatale» ale istoriei încordarea omului politic rămîne zadarnică!!…”
Și totuși – notează Pamfil Șeicaru – în prezent asistăm la prăbușirea unor țări și înălțarea altora. Ar fi putut nota la fel de bine că întreaga Istorie e plină de căderi și ridicări. Iar în aceste procese un cuvînt greude spus l-au avut oamenii de stat. Asta înseamnă că există o răspundere a omului de stat pentru destinul țării pe care o conduce:
„Este limpede; elementele de conducere hotărăsc de soarta țărilor
Deci răspunderea există.
Și nu sub formă retorică – ci efectivă!…
De la un capăt la altul al ţării, există un singur cuvînt de raliere, o singură formă de a reda sufletului românesc încrederea devastată: RĂSPUNDERILE!….
Nu o răspundere de formă, rezumată doar la cîteva discursuri de o vibrantă elocință acuzatoare; nu acele dueluri oratorice, pe urma cărora ideia de răspundere se valoriza, ci o răspundere efectivă.”
Din nefericire, omul de stat, dar și omul politic refuză răspunderea pentru felul în care au cîrmuit țara, invocînd judecata Istoriei:
„A ostenit răbdarea ţării, tot aşteptînd ca răspunderile să definească vinovăţia unor persoane şi să li se aplice pedeapsa cuvenită.
Omul simplu ştia că nebăgarea de seamă a unui conducător de automobil, atunci cînd cauzează o pagubă, este pedepsită; şi la fel pentru un biet acar, pentru un cantonier. Dar, oricît de mare ar fi paguba pe care o provoacă ţării un conducător politic, el nu răspunde niciodată! Ba politicienii au descoperit o instanţă în faţa căreia sunt dispuși să dea socotelile : nu vor să răspundă decît «în faţa istoriei»…Ce înseamnă această instanță?… Vor fi judecaţi de istorie. Posteritatea le va face dreptate!
Iată o instanţă foarte comodă, pentru aceşti hămesiți ai actualităţii, pentru aceşti răsfăţaţi ai prezentului.Dar zguduirea dezastrului țării a fost atît de puternică, încît cuvîntul răspundere a luat un ton imperativ:
Naţia cere legiuitele socoteli !…”
Jurnalul politic al Marthei Bibescu. 1939-1941, apărut la Editura politică în 1979 ne dezvăluie un Pamfil Șeicaru furibund în zilele de 4-6 septembrie împotriva lui Carol al II-lea:
„Posada – Mogoșoia, 5 septembrie 1940
Generalul Antonescu este chemat la rege. Apolzan îmi spune:
– Vasăzică, abdică !Sosirea la Bucureşti. Pamfil (Şeicaru) îmi telefonează, foarte agitat:
Feciorul unei slujnice ar şti cum să plece, dacă e dat afară. El nu ştie. Se cramponează. E fără ruşine!Urlă la telefon, de parcă ar fi la o întrunire publică. Seara, vine să mă vadă la Mogoşoaia.
Exultă. Fierbe. Vrea cu orice preț o soluție radicală:
– Să alunge cîinele, căţeaua și căţelu. S-au curățat! Să se care cu toții!Spune că nu mai vrea să ştie de sămînța Reginei Maria, s-a săturat de ea. În fața acestei furii spectaculoase, mă întreb dacă se înfierbîntă cu tot dinadinsul, sau dacă suferă din pricina asasinatelor din Transilvania și a teritoriilor pe care le-am pierdut.
În schimb ardelenii care lucrează la mine sînt cu adevărat nefericiți.Mogoșoaia – București, 6 septembrie 1940.
La 12 jumătate noaptea, Pamfil îmi telefonează din nou:
– Antonescu e la el! Lasă, că-l dă afară (pe rege)! Antonescu nu-l mai lasă!
Ce nebunie! 1930-1940, zece ani de domnie si nimeni care să-l apere!”
Așa o fi fost în particular. În spațiul public, unde se manifestă de regulă ziaristul, Pamfil Șeicaru e infinit mai prudent. De aceea, în Răspunderile, ca și în alte comentarii apărute la vremea respectivă – Ordine și manifestații publice, Universul, 6 septembrie 1940, Proclamația Generalului Ion Antonescu, Universul, 7 septembrie 1940, Pamfil Șeicaru evită un atac direct la Fostul Rege.
Cu toate acestea ținta comentariului său despre răspunderi e Carol al II-lea și Camarila:
„În doi ani şi jumătate s-au succedat o serie de acte menite să înspăimînte; cînd încerci să le recapitulezi, îţi pare un vis îngrozitor, un delir al abuzului de putere.
Autoritatea devenită dementă, prin absenţa omeniei, prin lipsa oricărui ideal. Putea oare să rămînă fără nici o răspundere acea sinistră vînătoare de oameni, cînd autoritatea se transformase în bande de asasini?… Fără nici o judecată, fără pudoarea unei cît de vagi formalităţi, – oamenii erau asasinaţi, expuşi la răspîntie, ca să rămînă obrazul celui mai blînd popor terfelit de hingherii unei autorităţi turbate de siguranţa lipsei de răspundere. Dar cînd o mişcare a militat o politică pe care evenimentele au ratificat-o atît de crunt?…
Represiunea să nu aibă oare nici o răspundere?”
Tema Răspunderilor s-a auzit și imediat după primul Război Mondial. Alexandru Averescu a publicat în Îndreptarea seria de articole reunite ulterior în volum sub titlul Răspunderile. Volumul acuza gravele erori politice și militare din timpul Războiului, pentru care erau responsabili politicienii din epocă. Despre nevoia de a trage la răspundere pe cei vinovați de dezastrul țării scrie și Pamfil Șeicaru, care arată de ce e nevoie de răspunderi:
„Cînd în faţa ameninţărilor am inventariat lipsa de tankuri, lipsa unei aviaţii, – să nu fie nici o răspundere ?…
Cînd în evacuarea Basarabiei s- a verificat cea mai năucitoare neprevedere politică, – ale cărei urmări s-au tradus în atîtea neorînduieli, fie militare, fie administrative, – cînd la tot pasul s-au inventariat urmările incapacității, lipsa de înţelegere a intereselor naţionale, – cînd ușurințe vinovate au pregătit cu frenezie dezastrul ţării, răspunderile au devenit imperativul instinctului de conservare al Naţiei! Nu numai spre a sancţiona pilduitor pe cei vinovaţi, nu numai spre a intimida în viitor neputinţele ambiţioase, – pe proştii ahtiaţi de putere, pe hămesiţii abuzurilor, – ci şi spre a elimina politic pe toţi cei ce-au pregătit dezastrul Ţării. Fiindcă, – nesancţionaţi, – vor continua să revină în posturile de comandă!…”
Da, oamenii de stat răspund de ceea ce s-a întîmplat cu țara. Problema, marea problemă începe în clipa în care se trece la tragerea la răspundere. Cum are loc tragerea la răspundere? În cadrul unui Proces? Prin presă doar? Prin acuzații aduse în public celor răspunzători de dezastrul țării?
Într-un alt articol Proclamația generalului Antonescu, Universul, din 7 septembrie 1940, Pamfil Șeicaru, scriind despre abuzurile Dictaturii Regale, ține să avertizeze:
„Uitarea, această amnistie a popoarelor cu memorie beteagă, ar înlesni perpetuări de metode, de persoane, de concepţii.”
Deși nu numește vreun popor cu memorie beteagă, e limpede că e vorba de poporul român.
Comentarii
12 comentarii pentru articolul „„Uitarea, această amnistie a popoarelor cu memoria beteagă…””
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
„concluziile” se impart in 2 categorii:-ori isi meritau odihna ori „dumnezeu nu bate cu batzul”.
„Romania ciuntita”??????
-„cadrilaterul”-nu exista granita naturala,nu a fost, nu este si nu va fi niciodata romanesc.pentru haloimisul ala au murit 6’000 de inshi simpli tarani impinsi de la spate,cica din cauza „difteriei”,oficial:se intampla dupa „vaccinarea in focar” anti-holerica,dupa „marele experiment romanesc” a lui ioan cantacuzino-concluziile sunt evidente…..
Dictatul de la Viena a fost mort din fașă fiindcă Marea Britanie și SUA nu l-au recunoscut.
Să nu uităm că în atunci Polonia, de exemplu, nici nu mai exista pe hartă.
Toate actele semnate în timpul războiului de țările naziste – Germania și Italia sunt nule.
Omul Politic
–
Transumanismul avea nevoie de o veriga intermediara intre Omnsi Antiom.
Nu putea cupla Omul cu Antiomul ca se producea un scurtcircuit si sareau sigurantele Creatiei.
–
Veriga asta intermediara trebuia sa aiba o caracteristica fundamentala: sa i trateze cu egala consideratie pe Om si Antiom.
–
Ca prin minune veriga asta a aparut pe ecrane, ea fiind ‘omul politic’.
‘omul politic’ nu da doi bani pe oameni, insa nici pe antioameni:))
Acumaaa…Transumanismul ce sa zica si el, si a zis ca, pentru ca are o nevoie fundamentala in acest carlig, mai exact ‘veriga intermediara’, iar ‘omul politic’ e tocma ce trebuie, insa mai ales ca omul politic dadea ceva parale doar pe Parale, i a dat omului politic pe mana chiar lumea mare, la schimb. oricum nu stia ce sa faca cu ea.
–
Prin urmare acestia au intrat in programe de protectie ale Relativului Absolut, chiar si in fata Istoriei.
–
Ce s ar fi facut Relativul Absolut, Transumanismul, fara ‘omul politic’, adica fara omul care nu da doua parale pe oamenii? ( bine, el nu da nici pe antioameni, insa ce mai conteaza…:)) )
conducatorii care sint oameni…rasar.
spre ex tot asa cum rasare o floare de colt.
ei rasar pur si simplu, ii gasesti in flora spontana.
insa ei sint buni doar pentru a conduce in stilul naturii.
–
pentru ca lumea mare e o poveste a Matematicii, conducatorii care sint oameni politici sint alesi in stil matematic. daca am vedea cite calcule matematice stau in spatele unor alegeri care au ca scop urcarea pe tron al unui om politic…am ajunge mai repede la concluzia ca…iata de ce nu ne pricepem la politica:))))
Omul Politic
–
spre deosebire de oameni, ‘omul politic’ are un orizont limitat. cea care limiteaza orizontul omului politic este chiar valenta politica.
omul, odata ajuns ‘om politic’, isi inghesuie toaaate dorintele in perioada ‘politica’ a vietii lui, in care el vrea sa si le implineasca pe toate.
–
deci spre deosebire de om, ‘omul politic’ are o viata plenar densa, nu si permite sa piarda timpul.
daca, odata ajuns ‘om politic’, vi se pare ca un om nu face nimic, adica dorintele poporului intarzie sa fie implinite, sa stiti ca nu e asa.
‘omul politic’ are o viata densa, el nu pierde vremea cu nimicuri, abia pridideste tot muncind la implinirea propriilor dorinte. cel care l nenoroceste pe ‘omul politic’ e…timpul.
daca ar sti ca ramane ‘om politic’ toata viata…. omul creca si ar mai rasfira dorintele, intecalind, barim strategic, si dorintele poporului printre dorintele care cer urgenta implinire.
–
prin urmare iata unde scartaie sistemul politic: nu le acorda ‘oamenilor politici’ mandat pe viata. daca le-ar fi acordaaat…ehe, alta era treaba, oamenii politici ar fi scapat de stres, urgenta ar fi disparut si,…destinsi fiind,
si ar fi indreptat, pentru ca asta ar fi ajuns sa i fie folos propriu, atentia si catre grijile, dorintele, framantarile poporului.
–
prin urmare ‘omul politic’ trebuie inteles. pur si simplu e stresat ca n are timp. ce sa faca, nenica, doar intr un mandat, ca visele lui sint…atitea!, unde sa mai incapa, domne, si visurile poporului, basca alea ale neamului.
vazindu l asa stresat…nici nu ti vine sa l mai deranjezi cu vro intrebare despre…tara, neam, etc…
de multe ori nici macar istoria nu l mai deranjeaza pe ‘omul politic’…
–
rezumat: beleaua statelor, tarilor, neamurilor, etc, se manifesta atunci cind sint conduse de ‘oameni politici’.
avand in vedere ca doar citeva state, tari, neamuri,etc, sint conduse de oameni, rezulta ca lumea mare e cam plina ochi cu belele. iar pentru ca…tuturor le place povestea, ea continua sa fie povestita.
bravo!
ce s ar face organismul uman fara sistem imunitar?!
–
raspuns: pai ar ajunge fix ca statele, tarile, neamurile, etc, care, pe vremurile astea mai ales, tind sa nu mai aiba sistem imunitar, iar acolo unde el inca exista are doar o grija: sa genereze boli autoimune.
–
pare a fi putin ca la nebuni, insa pentru ca tuturor le place povestea ea continua sa fie povestita. bravo!
Nu e o scuză pentru noi, dar istoria mai recentă ne oferă o panoplie plină de iresponsabilități și la alte neamuri cu ifose mult mai mari ca noi. Vezi întreaga mocirlă politică, fiscală, economică dar mai ales morală de care duhnește Occidentul de azi, inclusiv SUA.
Din nou, asta nu-i o scuză pentru iresponsabilii noștri!
Pai v-am scris si pe aici, acum vreo 20 si ceva de ani scriam la TVR acelasi lucru: pina nu-s trasi la raspundere cei de la virf, degeaba incearca oricine sa dea exemple si pedepse oamenilor cu autoritate limitata sau neglijabila.Pestele de la cap se impute,degeaba-i cureti coada, ca tot pute orice i-ai face. Ma uitam azi la un clip despre ciuca.In clip apare si herr chiriasul de la cotroceni,stind intr-un jilt comod, picior peste picior si dind din mina stinga de parca era Pinochio in sfori…nu numai ca nu ma intereseaza nimic din ce are de spus acest neghiob, dar nu deschid nimic unde stiu ca apare el, de ceva timp am renuntat sa aud o litera scoasa printre dintii inclestati de acest individ de-o mediocritate si falsitate strigatoare la cer.Mi-e scirba de clasa politica, de oriunde ar fi ea, mi-e scirba…ptiuuu,mi-e scirba. Ideea de a alege poporul cine sa fie conducator,sau reprezentant de orice fel, e o idee frumoasa, civilizata, fac ceva pe ea de democratie…asa ceva nu exista.Deci ideea nu e rea sa alegi pe ala care iti prezinta un plan, o idee de pus in aplicare, e gospodar si vezi ca e in stare sa faca ceva concret…problema insa e ca nu ai candidati demni capabili sa se ridice la un nivel acceptabil, macar mediu,sinceri si care sa-si tina cuvintul dat…de 32 de ani avem lepre certificate ca atare, niste putori putrede la cap si la inima,daca lor le e bine, de restul sa se aleaga praful.Am mai spus, din cauza comportamentului dement si ipocrit al „alesilor”, s-a pierdut complet semnificatia unor institutii ale statului care ar trebui sa ajute platitorul de taxe, nu sa-si bata joc de el. Nu mai au nicio valoare, nici cit negru sub unghie, institutiile cheie: de exemplu justitia si politia. Sa te fereasca sfintii sa ai de-a face cu oricare dintre cele doua. Politia e plina de imbecili si nesanatosi la cap.Isi bat joc de oameni, n-au nici macar o minima decenta pt virsta unor oameni care au nevoie de serviciile lor. Dupa ce bunicii mei au plecat dintre noi, las la o parte faptul ca nimic n-a mai fost ca inainte pt familie, absolut nimic, a ramas un gol imens pe care nimeni si nimic nu-l mai poate umple…proprietatea pe care au lasat-o urmasilor e in familie cu mult dinaintea lui Cuza, nici nu mai stim cit timp in urma merge istoria…au muncit toata viata lor, n-au furat cu pai niciodata, decenta oamenilor de la sate era impecabila si oamenii se ajutau intre ei…azi s-a ales praful de tot satul, hoti veniti de nu se stie unde, au spart casa dupa casa, au furat s-au au distrus…ce-a facut politia? A scris pe procesul verbal „autor necunoscut” si mi-a tratat parintii care sint foarte in virsta, Dumnezeu sa-i tina sanatosi si cu putere, i-au tratat ca pe niste rupti de realitate pe motiv ca sint in virsta. Orice le-au spus politistilor, orice le-au aratat, le-a indicat inclusiv cine e sigur hotul, macar sa-l ia la intrebari pe hot,nimic, ma da’ nimic n-au vrut sa faca, doar au ridicat din umeri si le-a vorbit parintilor mei cum le vorbesti unor oameni de care vrei sa scapi repede, „si ce sa fac eu domne, sa-mi dea in cap daca ma prinde noaptea pe ulitza”?????Te crucesti,nu alta. unul dintre vecini, gard in gard de-o viata cu bunicii mei, a prins un hot in casa. A venit de la vie mai devreme, si a gasit doi prosti care carau in curte lui, din casa omului, diverse lucruri si asteptau pe unu’ cu caruta.Cind l-au vazut in curte, unu’ a fugit pina-n fundul gradinii si a reusit sa iasa in cimp si dus a fost… pe ala care era in casa, a reusit sa-l prinda si sa-i arda una cu coada de la sapa si l-a legat de un stilp de la fostul grajd. A alertat vecinii, au chemat politia.Ce-a facut politia?L-a amendat pe vecin ca l-a privat de libertate pe hot si ca l-a lovit cu coada de la sapa si ca putea sa-l omoare. Apoi i-au dat drumu’ hotului sub pretext ca vecinul nu are martori si de unde stiu ei care-i adevaru’…ASTA-I POLITIE???????Ti-e scirba de-ti versi matzele…Apoi justitia asta infecta, ce justitie e asta domne cind pui pe unii sa declare fals ca altul a facut si a dres???Cum e posibil asa ceva? Cine are interes sa se deterioreze in halul asta fiecare institutie si increderea oamenilor in institutiile de stat?Nu ne-o face strainu’, ci noi cu mina noastra pt ca permitem astfel de comportament din partea celor platiti de noi sa-si faca datoria pt care-s angajati. Citeam azi un articol cu noua presedinta aleasa in Honduras. Titlul include si urmatoarea propozitie:”…Ce promisiune le-a facut supusilor sai…” Articolul e scris de unu’ Daniel Contescu (cine aia masii o fi si prostu asta)…Daca un presedinte ales are „supusi” inseamna ca traim pe Jupiter, lumea Lalei, tarimu’ cucului, nu stiu cum sa zic ca sa se inteleaga clar…De la o astfel de mentalitate, pornesc fel si fel de cai pe care prostu’ care-si inchipuie ca un presedinte de tara are „supusi”, le deschide „alesilor” care atit le trebuie, sa-ti prinda slabiciunea ca apoi te joaca in foi de vite. Slabiciuni sint: o lipsa totala de intelegere a ideii de „presedinte ales”, daca mai zici linga „ales” si „democratic” atunci ar trebui sa te duci inapoi la gradinita si sa ti se explice pe indelete ca un presedinte ales democratic e SERVITORUL POPORULUI, el a rugat poporul sa-l aleaga sa-l serveasca pe popor.De unde si pina unde alegatorul devine „supusul” oricui intr-un sistem in care poporul alege? Asta isi imagineaza si turistu’ de la cotroceni?Ca are „supusi”? Ptiuuuu cu golfu’ tau cu tot si cu izmeneala afisata si care-i de-un ridicol obscen.
Apoi slugarnicia nejustificata a unora. Excesul de zel care in unele situatii devine execrabil, situatii in care un cetatean poate rezolva o situatie pe loc, iar cite-un prost de la vreun ghiseu nu are habar cum sa rezolve, incepe si te plimba sub diverse pretexte ca mai vrea nu stiu ce hirtie, nu stiu ce sa verifice etc , ii arati tot ce-ti cere si te mai cheama alta data cind spera sa fie altcineva de serviciu si sa nu mai dea ochii cu tine si poate colegul sau colega sa faca o decizie pt ce ai tu nevoie sa rezolvi…cind pui pe unu’ la un birou sa rezolve problemele oamenilor, nu-l pregateste nimeni? E aruncat acolo sa se descurce?
Oriunde mergi sa rezolvi ceva in tara asta a noastra, ramii cu o dezamagire de zile mari…Ca sa iei abonament de metrou, trebuie sa mergi la Unirea. Ca sa iei abonament la CFR trebuie sa faci cerere la „dom’ derector” si trebuie sa-ti aprobe mai intii ca altfel….asta-i bataie de joc experimentata pe propria-mi piele acum citiva ani cind am venit acasa cu gindul sa creez locuri de munca…doar ca n-ai pt cine, intii trebuie sa-ti semneze nu stiu ce primar, apoi nu stiu ce „demnitar”, apoi nu stiu ce prieten, al prietenului, prietenilor, nasilor si finului si, si ,si…de nu mai scapi de ei decit cu plicul sau daca le dai procent din afacere…auzi aici dom’ politician?eti procent din afacerile pe care unii ar fi dorit sa le organizeze acasa…daca nu dai, nu faci…am ales sa nu dau, asa ca am plecat inapoi de unde am venit.La ANAF, vai de ANAFu’ mamii lui, un cuib pe trintori care nu stiu nici reguli, legi, cu dosarele facute teanc pe birouri sau pe linga birouri ca cica-s ocupati…dureaza cu lunile sa realizeze ca anumite accize nu-s in ordine, nu trebuiau incasate, ba trebuie returnate celui care le-a platit…dupa 8 luni de umblat intre institutii, reusesti sa-ti recuperezi banii incasati aiurea, timp in care Ministerul de Finante se simte ofensat ca-i spui ca-s cazuti in cap, dupa ce luni de zile te-a plimbat pe la birouri ca sa-ti spuna diversi, ca „nu e de competenta” lui sau ei ce ai tu de rezolvat…apoi ala care in sfirsit ar trebui sa rezolve, e dat afara, vine altu’ si-o iei d ela capat cu umblatu’ pe la usi si luptatu’ cu morile de vint…Pai cine Doamne iarta-ma isi mai pierde vremea in haosul asta generalizat…culmea e ca nimeni, absolut nimeni nu plateste pt incompetenta sau greseli, multe dintre greseli fiind facute intentionat, or ca sa-si justifice mnealor locurile de munca, or ca sa incaseze bani si apoi n-ai decit sa umbli dupa ei sa-i recuperezi, sau renunti si dupa un timp, daca „aparatu’ de stat” prin functionarii „destepti” constata ca banii au fost incasati gresit, vad ca nimeni nu-i mai cere inapoi si ce-o sa faca? o sa-o lase in „vistierie”?Da, da’ a lor personala…face o „stornare” si gata, unde-s banii?Prinde hotu’…cine sa-l prinda? Politia? hahahhaaaaaaaa….
Unde nu se ia la intrebari competenta si responsabilitatea, lucrurile merg inainte cum merg, se deterioreaza, nimic nu se imbunatateste de la sine…timpul nu poate rezolva in bine totul, anumite lucruri se pot agrava….cel mai bun exemplu e ce vedem in tara de 32 de ani incoace…Asa ca domnule Cristoiu, se spune din batrini ca omu’ sfinteste locu’…problema e ca nu mai sint multi „oameni” …Am avut o tara pusa la punct, s-a ajuns mai rau ca-n lumea a treia si e mare pacat sa stii ca s-a ales praful de tot. Aveam de toate in tara asta, ba se construia calculat, industria se dezvolta dupa un plan gindit sa acopere zone largi, sa aiba oamenii unde munci si sa putem produce la noi acasa ce ne trebuia pt un trai omenesc…sa-mi spuna cineva ca e mai bine azi decit inainte de ’89…cu ce-i mai bine pt oamenii care dupa o viata de munca traiesc ca vai de ei…Ultima oara cind am venit acasa, v-am mai scris, mi-a venit sa pling cind am vazut centrul Bucurestiului ca dupa un razboi cu zombi, am vazut la Obor la patiserie, mi-au recomandat-o niste prieteni si am zis merg acolo dupa prajituri…cind am ajuns in fata patiseriei, erau 11 batrinele pe scaun sau in picioare si asteptau „pomana” de la cumparatorii care intrau in patiserie…Nu aveam bani multi cu mine, nu suficient sa le iau la fiecare macar o prajitura…am plecat fara sa intru in patiserie, cu o tristete de nedescris, parca ma batuse cineva, asa-mi simteam tot corpul…apoi am vazut la statia de metrou Dristor unde erau niste gherete cu diverse, una cu covrigi calzi, tot asa erau insirati oameni batrini care asteptau ceva de mincare. Unii nu doreau bani, ziceu „ia-mi tata ceva de mincare, orice vrei, da; sa fie moale ca n-am dinti”…altul avea un carton pe care scrisese „Mi-e rusine, dar mi-e foame. Banii pe care-i am nu-mi ajung nici de medicamente. Va rog sa-mi cumparati ceva sa maninc. Nu-mi oferiti bani ca nu-i iau”….
Am plecat efectiv hohotind, n-am vazut tara asta a mea in halul asta inainte de’89, nu era asa, nu e drept ce s-a ales de ea.Cum s-a ajuns aici?Cine-i responsabil?Nu imbecilii care cer sa-i votezi si apoi habar n-au ce sa faca? Sistemul trebuie pus la punct in asa fel incit cine nu face fata dupa ce-i ales, sa fie imediat schimbat, nu sa se astepte 4 ani sa faca praf tot. Apoi ce face coana justitia cind alegerile sint fraudate? Se joaca de-a procesele verbale?Ce cauta nebuna aia de frantzuzoaica la primarie, un an jumate dupa alegeri, mai ales ca s-a facut si-o investigatie din care reiese ca a incalcat legea cu o nerusinare demna de condamnat. Ce mai cauta acolo?Tot poporul e de vina ca a ales-o”Sau ca „alesii” fac legi cu curu’ ca sa le fie bine doar lor???Pot sa ma intind la vorba pina poimarti si n-o sa termin ce am pe suflet. Nu am nici un dubiu ca si alti oameni stiu de lucrurile descrise mai sus, problema e sa nu mai permita nimeni, nimeni sa nu mai permita shmecherilor sa ne sfideze asa cum o fac multi de 32 de ani incoace. Lumea o sa inceapa sa dea atentie candidatilor care nu fac parte din nici un partid, partidele au devenit mai rau decit gastile de mafioti, e o insulta la adresa bunului simt sa crezi ca partidele fac ceva pt tara. Se razboiesc intre ele prin politicienii rupti de realitate, mincinosi si tradatori, se ameninta intre ei inclusiv in interiorul partidului. Ce transparenta e aia, ce democratie e, ce incredere poti avea cind un imbecil cum e Citzu ameninta ca cine nu-l sustine pe herr ciolhanis, va fi dat afara din partid…daca oamenii vad ca la conducere e un impotent, inconjurat de alti impotenti, trebuie sa inchida ochii sa nu fie dati afara din partid/Atunci ce partid e ala care se preteaza la astfel de comportament?unu’ in stare sa rezolve problemele din tara?CUM? Prin acceptarea unui bull shit de zile mari pina se face praf tot?Pe astia care se comporta ca nea Citzu, cine-i trage la raspundere si cind????Constitutia a fost incalcata repetat de la cotroceni si pina la marii ministrii buni la nimic. Incalcare Constitutiei nu e considerata infractiune? Atunci ce e? Deci odata ce esti politicien poti sa faci ce vrea calu’ tau ca stii ca nu ti se intimpla nimic?Pai vreau si eu sa candidez la o functie de acest fel si nu numai ca promit sa pun in aplicare ce promit, da’ chiar am sa si pun in aplicare tot ce am sa promit…aia o sa fie o schimbare…Aia e.
@se știe cui mă adresez
Pentru mine e un regal să vă citesc. Simțiți aceleași frustrări ca mine și tăiați în carne putredă ca un chirurg care vrea să extirpe o tumoră. Doar că nu puteți s-o scoateți din locul ei. Stă bine înfiptă și pare că nimic n-o zdruncină.
1. Dacă Polonia, cu un popor dublu față de al nostru, a fost pentru o vreme ștearsă de pe hartă, chiar nu știu cum de noi am scăpat doar cu ciopârțiri de teritorii?! Cred că s-au făcut experimente, și cu polonezii, și cu noi. Polonezii au ripostat, noi… fluierăm a pagubă și mulțumim lui Dumnezeu că n-a fost mai rău de-atât.
2. Legat de ineficiența Poliției, nu am decât o explicație. Slujbașii statului din Miliție, după decembrie 1989, au fugit care încotro pentru că erau acuzați că slujiseră pe Ceaușescu! Auzi, tâmpenie! Îi găseau vinovați de toate relele. Profesionalismul multora din ei nu l-a mai putut arăta încropeala care a urmat prin ocuparea funcțiilor de fitecine . Ăștia veniți nici stagiul militar nu-l aveau făcut pe bune și până s-au dumirit ei ce și cum, găștile se formaseră, proliferau și ”bulibașa” a luat locul instituțiilor de forță. Președintele țării a intrat chiar în horă cu ei și nevastă-sa – de altfel, o doamnă, dar oropsită cu așa bărbat – a primit și-o salbă de aur, returnată de la Banca Națională. Deh, ”unii” aveau drepturi legitime să li se înapoieze confiscarea ”furturilor anterioare”, că doar pentru asta ieșiseră oamenii în stradă! Eu cu ochii mei am văzut ”fuste crețe” aliniate pe caldarâm, pe Calea Victoriei, stând la coadă să-și ia ”averea” de la banca națională, fir-ar ea de bancă neghioabă! Nici n-o mai scriu cu majuscule ca pe-o instituție adevărată!
Va multumesc frumos pt cuvintele frumoase.
In satul unde au trait bunicii mei, „fustele crete” nu locuiau in sat. Era un sat al tiganilor cam la 3 km distanta…in fine..”fustele crete” veneau in sat cind aveau de vindut ceva, sau ii puteai angaja cu ziua la muncile cimpului. Pe la sfirsitul anilor ’70, s-a dat un decret prin care primarii trebuiau sa-i integreze si pe acesti oameni in sat. Tiganii au inceput sa cumpere case in sat si sa se mute cite un pic…in cam 10 ani, nu mai recunoasteai casele cumparate de ei. Au cumpart o casa a unor oameni gospodari, o casa solida, frumoasa, cu o gradina superba, aveau inclusiv citeva rinduri bune de vita-de-vie chiar in gradina, apoi in fata in curte aveau o bolta de vita de vie cu „tzitza oii” cum se spunea pe la noi, si multe, multe flori, dalii, trandafiri agatatori, superb. N-au trecut nici doi ani si parca era razboi pe proprietatea asta. De gradina s-a ales praful, florile parca nici n-au existat vreodata, au scos trandafirii si i-au vindut din ce-mi amintesc, apoi obloanele,usile din casa si ramele de la geamuri le-au pus pe foc…si-au pus niste cartoane si cirpe in loc de geam…da’ la git Piranda purta salba…
Problema „Raspunderilor” a rezolvat-o comunistii cand au venit la putere.
––––––––––––––––––––––––––––––
Conducatorii reprezinta poporul : nesimtiti, prosti, fuduli, lasi si lacomi.
––––––––––––––––––––––––––––––
Nu au venit din…Patagonia. Sunt „emanatiile” poporului roman; mereu acelasi.