Joe Biden se retrage din cursa prezidențială: „Este în interesul partidului meu și al țării”

Un Alain Delon român: Sergiu Nicolaescu

Diavoliada. Am avut un nou prilej de a-l reciti pe Bulgakov sub pretextul de ceva nou.
Într-o dimineaţă, cum n-aveam nici un chef de scris, am lăsat baltă atelajul de creaţie şi am luat-o prin librării. La cea de pe marele Bulevard, cînd tocmai mă apropiam primejdios de prăpastia unei noi mizantropii, am zărit pe un raft un cărţoi cu o copertă ca o sorcovă: Mihail Bulgakov – „Diavoliada şi alte povestiri”.

Notă asupra ediţiei, urmînd Prefeței, pe care n-o voi citi, sînt sigur, deoarece e semnată de un autor mai degrabă gazetar anticomunist decît critic literar, dă seama că volumul reuneşte „proza scurtă a autorului rus în cvasi-integritatea sa”.

Am citit şi răscitit tot ce s-a publicat de Bulgakov în româneşte.
Teoretic, Diavoliada şi alte povestiri n-ar putea conţine nici o bucată pe care să n-o fi întîlnit pînă acum.

În picioare, profitînd şi de faptul că e dimineaţă şi consumatorii de literatură mai dorm încă, frunzăresc cărţoiul de aproape 900 de pagini.
Am impresia că toate prozele din volum sînt noi pentru mine.

Ce noroc am cu memoria mea slabă!
Cumpăr cartea fericit la gîndul că am mai făcut rost de o porţie de drog.

Şi brusc îmi revine pofta de a scrie.
De parcă simplul fapt de a citit un scriitor de geniu mă aşează şi pe mine în rîndul prozatorilor.

*

Revoluționarii șterpelesc revistele porno. Recitind cartea semnată de Malgosha Gago și Willy Golberine sub titlul România, 1989. Autopsia unei revoluții eșuate, apărută la Adevărul Holding prin grija mea pătimașă, găsesc un nou prilej să mă întreb de cît de importante sînt lucrările din străinătate pentru deslușirea Evenimentelor din decembrie 1989. Astfel de cărți sînt destinate publicului occidental. Prin urmare ele sînt superficiale în privința documentării, telenoveliste în materie de interpretare, și gazetărești, ca stil, înțelegînd prin asta o ciorbă de urzici făcută cu spanac. Pînă acum n-a apărut în Occident o carte care să folosească surse interzise cercetătorului român. Ca de exemplu, la Moscova, un studiu dens, de tip cărțoi, despre implicarea URSS în căderea lui Ceaușescu, un studiu bazat pe exploatarea documentelor de arhivă accesibile doar cercetătorului rus. Asemănător, ar fi mai mult decît interesantă o carte tipărită la Belgrad despre rolul important jucat de serviciile secrete în detonarea de la Timișoara. În ambele cazuri istoricul român ar avea la dispoziție documente de excepție din surse la care nu are și nu va avea acces niciodată.

Toate cărțile apărute în Occident despre Evenimentele din decembrie 1989 sînt rezultatul unor documentări exclusive în România ale unor autori care nu știu românește – și lucru mult mai grav – habar n-au de realitățile complexe, nuanțate din regimul Ceaușescu. În același timp, aceste cărți sînt supuse opiniei micului burghez din Occident despre România lui Ceaușescu, opinie formată prin îngurgitarea fără mestecat a clișeelor presei din Vest despre România. Aceste clișee nu izvorăsc, așa cum susțin naționaliștii noștri de zer și brînză, din ambiții de manipulare, ci din lipsa de importanță a României pentru omul simplu din Occident și, în aceeași măsură, din semidoctismul marii majorități a inșilor din Vest. Rezultatul e un amestec de senzaționalism prost, pentru că se vrea ascuns, și sirop îndoit cu apă. Iată două exemple de stil gazetăresc pentru cele pe care Camus le numea tutungioaicele din Paris, pe cît de analfabete pe atît de agresive în datul cu părerea. Pe Sergiu Nicolaescu îl știm cu toții de pe vremea cînd trăia. Pentru franțuzoaică, Sergiu Nicolaescu e un personaj de film:

„În mijlocul figuranților care îşi improvizează rolul vieții și al actorilor prea bine pregătiți, se află un profesionist al spectacolului, actor şi regizor, un Alain Delon român: Sergiu Nicolaescu. Obişnuit să fie în fața camerei de luat vederi, îşi plimbă profilul de împărat roman în această furtună care amintește de ultimele zile ale lui Nero. Diplomați în post la București spun că a putut servi ca legătură între civili și militari, pe care i-a cunoscut bine cu ocazia turnării cîtorva dintre filmele lui foarte spectaculoase. Cum ar fi «Mircea», ultimul, care tocmai a rulat într-un sigur cinematograf din Bucureşti. Armata îi furnizează figuranți cu miile; nu-și ascunde relațiile galonate.”

La filme, evident, cunoscute micului burghez din Franța, trimite și portretul lui Iulian Vlad:

„Foarte zîmbitor și relaxat, un bărbat cu o falsă atitudine de François Perrier îşi aranjează părul înainte să-și facă intrarea în sală: generalul-colonel Iulian Vlad, ministru secretar de stat la Ministerul de Interne și şef al Departamentului Securității Statului. Pare la el acasă în mijlocul acelor revoluționari care șterpelesc revistele porno ale lui Constantin Manea, unul dintre fidelii lui Ceauşescu. Visarion îl prezintă în acel birou mare, plin de «duşmani potențiali». El e diavolul. Dar e primit ca un pastor.”


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Un Alain Delon român: Sergiu Nicolaescu”

  • Buna ziua,
    ceea ce voi scrie nu are legatura cu textul de mai sus. Dar nestiind unde sa scriu mai intreb inca odata – stie cineva cand va aparea cartea despre Castro/Cuba a dlui Ion Cristoiu ?
    Am mai intrebat si nimeni nu raspunde.
    Evident sunt un mare admirator al dlui Cristoiu de peste 20 ani, am si o varsta si nu imi permit sa astept tiparirea ei cine stie cand.
    Doresc sa o citesc cand inca mai pot.
    Sper sa primesc un raspuns – de cand vorbea despre acesata carte domnia sa a mai tiparit cateva,
    dar despre asta vad ca nu mai pomeneste nimic de parcca s-a evaporat.
    Uite ca mai sunt doritori sa o citeasca.
    Poate va da un raspuns in emisiunea sa zilnica. Multumesc mult !
    Cu stima,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *