Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Un alt dezastru al timpurilor noastre: Cel al Pomiculturii românești
Pe Florin Stănică, prof. dr. și prorector la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, București, l-am auzit la Radio România Actualități cu ceva timp în urmă vorbind prin telefon despre o inițiativă a Universității Zilele Horticulturii Bucureștene. În Campusul Agronomie – Herăstrău între 13 și 16 mai 2021 s-a organizat, ca în fiecare an, o amplă manifestarea avînd drept punct principal Expoziția Hortus FlorShow, care a oferit vizitatorilor – citez din afișul manifestării – „o selecție de flori, arbuști, seminte, răsaduri de legume și flori, plante aromatice, unelte, utilaje, accesorii pentru horticultură și produse agricole tradiționale”. De aici bucureștenii au putut cumpăra ce le-au vrut ochii. Manifestarea se înscrie într-o politică mai largă a USAMV București, a Facultății de Horticultură îndeosebi, de a reaminti românilor că, în afară de automobile, trenuri, avioane, tancuri și rachete, pe lumea asta există și flori, pomi, legume. Nu-l știam pe profesorul Florin Stănică. Intervenția sa m-a surprins nu doar prin competența unui mare specialist în Pomicultură, dar și prin pasiunea cu care domnia sa vorbea despre mere, nuci, afine, castraveți, salată, cireșe, prune, zmeură, amintindu-ne că , deși omul a ajuns în Cosmos, nu se dă în lături, totuși, să muște dintr-un măr.
Această pasiune am întîlnit-o și pe parcursul interviului pe care mi l-a acordat pentru AlephNews, difuzat sîmbătă, 10 iulie 2021, între orele 20 și 21. Din cîte și-au dat seama telespectatorii AlephNews și cititorii cristoiublog.ro, politicienii lipsesc dintre invitații mei. Cu mici excepții. Una dintre ele a fost Sebastian Burduja. Însă domnia sa mi-a atras atenția în postura de autor al unei cărți deosebite – Planul pentru România – și nu în calitate de politician. Prudența mea față de invitarea politicienilor e perfect explicabilă. Un politician vine de regulă la un interviu nu pentru a răspunde la întrebări, ci pentru a transmite mesaje. De aceea sînt rari politicienii intervievați în peste două decenii de activitate ca moderator TV care să mă fi încîntat printr-o prestație sinceră, omenească, pasionantă, convingătoare. Cei mai mulți politicieni fac din interviu un lung șir de clișee obosite, expuse într-un limbaj de lemn. Trebuie un efort deosebit pentru a-i face să răspundă la întrebările tale precise, aduși la subiect cu mari eforturi din depărtarea în care au ajuns. Mi-am făcut o listă de interviuri din care lipsesc politicienii – mai ales cei de la putere – și pentru că zicerile lor (faptele mai puțin, că nu au) constituie preocuparea de căpetenie a presei. Presa noastră din ultimul timp și-a redus preocuparea pentru Politică la ducerea vorbelor de la un politician la altul. S-a trezit vorbind politicianul X. El îl spune ceva despre politicianul Y. Fătucele și guguștiucii de la televiziuni, a căror profesie e cea de a ține microfonul ca pe un ciomag, dau fuga la politicianul Y despre care a vorbit politicianul X ca să-l întrebe ce spune despre ce-a spus politicianul X. Și după ce au obținut ce-a spus politicianul Y despre ce-a spus despre el politicianul X, fătucele și guguștiucii din presă se întorc, tot fuga-fuguța, la politicianul Y pentru a-i cere o părere despre ce-a zis X despre ce-a zis el, Y.
Așa s-a ajuns ca domenii de însemnătate crucială pentru România să fie neglijate de presă. Horticultura, de exemplu, care cuprinde pomi, flori, legume, struguri, vin. Așa s-a ajuns ca personalități de excepție ale României – specialiști de marcă în diferite domenii – să fie ținuți deoparte de opinia publică.
Unul dintre acești specialiști e profesor dr. Florin Stănică.
De numele său se leagă aducerea kiwi în România, ca plantă și nu ca marfă.
Florin Stănică nu e singurul specialist în agricultură cu care am discutat la emisiunea Interviurile lui Cristoiu. Toți invitații mei au semnalat, cu tristețe dezastrul agriculturii românești. Specialist în pomicultură Florin Stănică a înfățișat în interviu dezastrul pomiculturii românești. Un aspect al acestui dezastru îl reprezintă micșorarea incredibilă a suprafeței de plantații pomicole în România după decembrie 1989:
„Noi aveam peste 300.000 de hectare de plantații pomicole în România. La ora asta avem cîteva mii, la standarde europene. La vița de vie aveam aproape 300.000 de ha de plantații de vie. Din fericire, după 2007 au fost niște programe de reconversie și s-au replantat vreo 50.000 de ha. Deci, în total, probabil că mai sînt cam 100.000 de ha de plantații viticole funcționale.”
De dezastrul pomiculturii ține și absența fructelor românești de pe piața europeană. Am fost faimoși ca exportatori de prune. Nu mai sîntem:
„România, după părerea mea, este țara prunului. Așa le spun și studenților mei. Noi avem în zona de deal condiții foarte bune pentru cultura prunului. Avem o tradiție îndelungată. Ne-au bătut sîrbii și la asta. Sîrbii sunt în fața noastră. Noi eram cel mai mare producător de prune european. În 2017, în Germania, lîngă Munchen, s-a ținut congresul internațional de prun. Am fost prezent acolo, împreună cu colegii mei, am prezentat niște lucrări științifice și ne-am dus să vizităm o piață en gros. Și aveam de gît numele și țara. Proprietara acestei piețe imense se uită la mine și zice Florin, unde sunt prunele românești? Păi zic eu, unde să fie, în România. Și zice măi, dar de ce nu mai trimiteți prune aici? Eram buni prin calitatea prunelor pe care noi le exportam.”
Principalul efect al dezastrului se vede în magazine, în piețe. Spune Florin Stănică:
„Le dau studenților temă de casă. Pînă la cursul următor vă duceți în supermarket și îmi notați toate speciile de fructe pe care le găsiți, toate soiurile, originea, atît la fructe proaspete, cît și la fructe uscate. Cînd se întorc de la piață, studenții mei sunt oripilați și spun: domn profesor, păi 20% sunt românești, restul vin de-afară.”
Dezastrul pomiculturii, remarcă Florin Stănică, își are cauza în fărîmițarea uriașelor livezi în primii ani de după 1989. Fiecare și-a luat dintr-o livadă uriașă, cîteva rînduri de pomi.
A fost o nenorocire fatală, inevitabilă.
Da, dar de atunci au trecut peste trei decenii.
Trei decenii de președinți, premieri, miniștri, guvern, parlament, partide.
Nimeni nu s-a gîndit să întreprindă ceva pentru ca România să redevină ceea ce a fost:
O mare putere europeană în Pomicultură.
Comentarii
Am aflat ieri, cind textul Ralucai s a constituit in impulsul necesar aflarii, ca ‘drepturile omului’ se exprima prun superpozitii.
–
prin urmare vorbim despre ‘drepturile omului’, deci si despre democratie, prin prisma acestor superpozitii.
–
in lumea mare, sub umbrela de protectie a ‘drepturilor omului’, se manifesta ȘI…drepturile artificiale.
–
bulversarea care se tot manifesta, rezultata spre ex din sintagma ‘barbatul care naște’ are la origine lipsa manifestarii prin superpozitii a ‘drepturilor omului’
–
atunci cind definitia ‘drepturilor omului’ a fost introdusa in dictionare, ea s a facut punind la temelie ‘drepturile naturale’.
intre timp aceasta definitie a expirat, pentru ca in drumul lui catre desavarsire omul cere, iata!, si dreptul de a se artificializa.
–
or pentru ca inclusiv in Creatie libertatea e plenara, si pe planeta asta se cade sa fie la fel, prin urmare omul n are decat sa si doreasca inclusiv o artificializare, in drumul lui catre desavarsire, insa daca face o astfel de alegere ea trebuie sa fie pusa in Cuibul potrivit, adica definind aceasta alegere ca fiind rezultatul unor…drepturi artificiale.
–
mai simplu: bineinteles ca barbatii sint liberi, enar chiar!, sa nasca.
n au decat s o faca!
insa o pot face exclusiv avand ca referinta ‘drepturile artificiale’, pentru ca in baza ‘drepturilor naturale’ n o sa nasca…in veci!:)))
–
prin urmare sa introduca cineva in dictionare aceasta superpozirie a ‘drepturilor omului’, care se numeste ‘ drepturule aftificiale’, pentru ca ‘artificializarea omului’ sa stea in Cuibul ei, nu in Cuibul ‘drepturilor narurale’, ca asta ar fi nu doar minciuna, ci chiar Minciuna.
–
deci:
sa se propovaduiasca din toti bojogii ‘ drepturile artificiale’, daca asta e dorinta preotilor implicati in promovarea acestui concept, insa e de Bun-Simt s o faca stand pe Tronul lor, Artificial, nu ciordind definitia Omului…si a drepturilor lui Naturale.
–
caz in care barbatii artificiali,
…habar n am cum vine asta dar…stiu ei, cei implicati in Artificializarea omului cum vine,
chiar isi pot dori o astfel de dorinta, pentru ca ea e…libera la dorit:)),
ca si Nemurirea:))), care e proprie tot omului-artificial,
omului…Natural fiindu i mai apropiata Vesnicia:)
se poate afirma…cu succes creca, ca dezastrul Pomiculturii rezulta din lipsa aprecierii daruita Radacinii:))
–
calra de urmat ar putea fi…Calea Radacinii:)))
–
….hei!, dar stațașa,…nu va nghesuiti!:))))
:)))
uite ca…ar putea fi justificata chiar o oarecare graba in definirea ‘drepturilor artificiale’, articolul din Cotidianul fiind chiar…uimitor, din aceasta perspectiva 🙂
–
procesul de artificializare a omului tre sa se desfasoare si el respectandu-i omului…drepturile, caz in care aceste drepturi devin…artificiale:))
–
creca va urma o perioada tare de tot, in redefinirea ‘omului’, noul ‘om nou’ fiind….cam nou la propriu:))
: https://www.cotidianul.ro/un-modem-pentru-supraomul-eco-responsabil-si-partizan-al-dreptatii-sociale/
dezastrul pomiculturii e un caz particular, el se circumscrie dezastrului national rezultat din lipsa implicarii in ecuatia de miscare a natiei a romanilor daruiti de natura…cu tot felul de daruri, adesea plenare.
Pacat ca si la capitolul asta am ramas corigenti
Constatam dezastrele din economia romaneasca, distrugerea sistematica a tot ce a avut bun aceasta tara, vinderea avutiei nationale, indatorarea nejustificata si probabil pe comision. Oamenii politici, conducatori ai tarii, vinovatii dezastrului, rar au fost ” sanctionati”, dar pentru gainarii marunte. Ceausescu, a avut parte de glont.