Nicolae Ciucă: Coaliţia de guvernare cu PSD se opreşte aici. Rămânem în Executiv ca să împiedicăm escaladarea abuzurilor

Un apel: Cine are întrebări fără răspuns despre Evenimentele din decembrie 1989?

Venit la mine acasă pentru a-mi vedea biblioteca, despre care am tot vorbit, Ovidiu Marincea, care pentru mine e, înainte de a fi purtător de cuvînt la SRI, un jurnalist interesat de Istorie, m-a întrebat de ce nu închei eu cartea Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare, cu o listă de întrebări la care nu s-a răspuns, nici azi, după 30 de ani de cercetare a Evenimentelor din decembrie 1989. S-a ivit chestiunea asta în discuție cînd i-am arătat în cartea lui Nikolai Morozov, în decembrie 1989, corespondentul la București al agenției TASS, pasajul în care autorul se referă la întrebările ridicate de mine public , în 23 februarie 1990, prin eseul 22 decembrie 1989 – O după amiază cu mai multe întrebări.

Cartea lui Nikolai Morozov se numește Corespondentul Agenției TASS care a văzut totul și a fost publicată în 2002 la Editura Fundației Culturale Române.

Despre cum s-a alcătuit cartea, dar și despre relația sa cu mine înainte și după 1989, Nikolai Morozov a povestit într-un interviu acordat ziarului Adevărul în 20 martie 2017, sub titlul EXCLUSIV Interviu cu jurnalistul rus Nikolai Morozov. Un sfert de veac la Bucureşti:

„L-am cunoscut şi pe Ion Cristoiu înainte de 1989. Am aflat că el lucra la «Istoria literaturii române proletcultiste» şi cum în perioada aceea îmi pregăteam teza de doctorat, la Moscova, l-am vizitat la revista «Teatrul», unde lucra el atunci. Am mers direct la el la redacţie şi am avut o discuţie foarte interesantă şi plăcută. Cristoiu mi-a dat manuscrisul «istoriei» sale, era vorba de cinci mape imense de foi dactilografiate pe care le-am studiat cu atenţie. După revoluţie am venit la el din nou, de data aceasta la redacţia «Zigzag». Am făcut un interviu despre presa română liberă, după care el mi-a oferit o rubrică la «Zigzag», publicaţia după aceea numindu-se «Expres-magazin». Cred că am fost şi rămîn singurul jurnalist rus care a avut o rubrică permanentă într-o publicaţie românească, tipărind săptămînal cîte un articol. Rubrica s-a numit «Corespondentul agenţiei TASS care a văzut totul», şi îmi face o deosebită plăcere să menţionez că acest titlu, «foarte ziaristic» l-a inventat Cristoiu, fapt pentru care îi sunt foarte recunoscător. Mai tîrziu, tot el mi-a oferit, de data asta la «Evenimentul zilei», o pagină pentru a publica poze pe care le-am făcut în timpul Revoluţiei, sub titlul «Corespondentul agenţiei TASS care nu numai a văzut, dar a şi fotografiat totul». Pe baza articolelor din «Zigzag» şi «Expres-magazin», în 2002, mi-a apărut în România şi cartea despre Revoluţie.”

În Postfața cărții, sub titlul La zece ani după…, Nikolai Morozov scrie:

 „Cercetarea «enigmelor revoluţiei din decembrie» în România a inaugurat-o cunoscutul publicist Ion Cristoiu în articolul «O după amiază cu prea multe întrebări» Era vorba despre după-amiaza de 22 decembrie, cînd Ion Iliescu a sosit la televiziune însoţit de un grup de partizani şi în mod hotărît a preluat frîiele puterii. De ce un simplu director de editură (acest post îl ocupa înainte de 22 decembrie Iliescu) a început brusc să se poarte ca cineva investit cu anumite prerogative? De ce postul ministrului Apărării l-a ocupat generalul în rezervă Nicolae Militaru care, cum s-a afirmat mai tîrziu, a fost legat de GRU şi conspira împotriva lui Ceauşescu? Dacă soarta României a fost discutată la întîlnirea între Gorbaciov și Bush la Malta la 1-3 decembrie 1989?

Toate aceste «întrebări blestemate» nu au primit răspunsuri convingătoare nici pînă astăzi, deși, în afară de ziariști, o comisie parlamentară, special creată pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Serviciul Român de Informații au încercat să le răspundă.”

Recitind cartea lui Kolea, m-am dus imediat la eseul 22 decembrie 1989 – O după-amiază cu prea multe întrebări din Expres, 23 februarie 1990, pentru a vedea care sînt întrebările ridicate de mine din radiografia făcută după-amiezii de 22 decembrie 1989. Iată-le, prezentate chiar în debutul eseului:

„Chiar din primele zile ale acestui an evenimentele din decembrie 1989 au ridicat o serie de întrebări.

A fost lovitură de stat sau mişcare spontană? Sau şi una şi alta? Ce rol au jucat, cel puţin în declanşarea insurecţiei, serviciile de spionaj străine? E vreo legătură între evenimentele din decembrie şi întîlnirea de la Malta? Ce contribuţie au avut în răsturnarea lui Ceauşescu unii membri ai nomenclaturii? De ce Tudor Postelnicu şi Vasile Milea s-au purtat aşa de aberant la Timişoara? Putea fi Tudor Postelnicu atît de prost încît să nu înţeleagă ordinele lui Nicolae Ceauşescu, deşi, cum arată stenograma din 17 decembrie 1989, s-a discutat cu el, într-o singură noapte, de 15 ori? Cine a dat ordin să se tragă la Timişoara? Cîte victime au fost? Ce rol a deţinut fostul prim-secretar Radu Bălan, care, în timp ce colegii lui din Comitetul Politic Executiv se aflau arestaţi, era ales preşedintele Consiliului F.S.N. pe judeţ? Cine a decis ca armata să se retragă în cazărmi, la Timişoara, încă din seara zilei de 20 decembrie? E sau nu falsificată stenograma şedinţei Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989? Ce-au făcut la Timişoara Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu? Cine l-a sfătuit pe Nicolae Ceauşescu să-şi asume, prin discursul din seara lui 20 decembrie 1989, întreaga responsabilitate pentru masacrul de la Timişoara? Cine i-a sugerat ideea mitingului fatal din ziua de 21 decembrie 1989? Cine a aruncat petarda? Cine a ordonat «Foc» la Intercontinental? Cum a murit Vasile Milea? De ce a aruncat Nicolae Ceauşescu din elicopter manifestele? E un gest pueril? E un gest disperat? E un gest de om care ştia mult mai multe decît noi? Le-a aruncat el? Dacă nu, atunci cine? Cum s-a constituit Consiliul Frontului Salvării Naţionale? Cum de s-a ivit pe scena politică tocmai Ion Iliescu şi nu altcineva? De ce în seara zilei de 22 decembrie 1989 teroriştii n-au tras în balconul cu noii lideri ai României? Dar, de fapt, cine a tras în mulţimea din Piaţa Palatului? Unde sînt teroriştii? Cine i-a comandat? De ce s-a grăbit Gadafi să felicite printre primii Revoluţia română? Cîte dintre victime sînt ale teroriştilor şi cîte ale haosului din armată? De ce au fost chemaţi cetăţenii să apere Televiziunea în noaptea de 22 spre 23? Era această instituţie atît de ameninţată? Ce puteau face nişte oameni cu mîinile goale într-o bătălie dintre armată şi terorişti? De ce-au fost imediat promovaţi în funcţii oameni din anturajul intim al lui Ceauşescu: secretari personali, traducători, ziarişti prezidenţiali? Cumva pentru că ei au oferit informaţii preţioase despre psihologia fostului dictator? De ce a apărut la proces Paul Niculescu-Mizil ca martor al acuzării şi nu ca inculpat, o dată ce şi el a participat la şedinţa din 17 decembrie? Juca Paul Niculescu-Mizil un rol şi sub regia cui? De ce-au fost lichidaţi atît de repede Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu? Deţineau cumva secrete de ordin nu numai naţional, ci şi internaţional? ”

Prin întreaga mea activitate consacrată de 30 de ani deslușirii Enigmelor unuia dintre cele mai descumpănitoare evenimente ale secolului XX nu numai în Romînia, dar și în Europa, am încercat să răspund la aceste întrebări, care sugerau punerea la îndoială a tezei despre Revoluție.

Să nu uităm.
Eram la finele lui februarie 1990. Trecuseră doar două luni de la Căderea lui Ceaușescu. În România și chiar și în Europa, mai stăruia euforia Marii Revoluții din decembrie 1989. Nu se scrisese nici o carte despre după amiaza lui 22 decembrie 1989, nu apăruse nici un document, nici unul dintre cei aflați de cealaltă parte a Baricadei nu se confesase presei. Opinia publică era dominată de versiunea oficială asupra Evenimentelor, cultivată nu numai de conducerea FSN, dar și de oamenii de cultură foști dizidenți. Pe lîngă îndrăzneala de a sfida cenzura consensului, întrebările mele se bazau pe simpla observare a faptelor, supuse verificării critice. Evident, azi, după 30 de ani, multe dintre întrebări și-au găsit răspuns. Nu numai prin cărți și eseuri publicate în proporție de masă, dar și prin documente oficiale, ultimul fiind Rechizitoriul din 8 aprilie 2019. Ca să dau un exemplu de răspuns, acum știm sigur că Teroriștii n-au existat și că Noi am tras în Noi/După 22, drogați de Psihoza Teroristă, creată și întreținută de Armată în complicitate cu Ion Iliescu.

Sînt și întrebări care n-au primit răspuns nici acum. Ca, de exemplu, cea despre anturajul intim al lui Nicolae Ceaușescu. Au fost infiltrați pe lîngă Ceaușescu oameni ai serviciilor secrete străine sau consilierii au trecut rapid de partea Poporului, în bine cunoscutul stil oportunist moldo-valah?

Oricît ar părea de ciudat, cei 30 de ani de dezvăluiri, deși au lămurit multe întrebări, au ridicat altele, la fel de chinuitoare ca și cele din debutul postdecembrismului.
Mie cel puțin mi-au apărut după lectura studiilor, eseurilor, cărților și documentelor oficiale despre Evenimente. Pentru că în loc să-mi dea răspuns la întrebările pe care mi le puneam, fiecare carte adăuga alte și alte întrebări. Cartea lui Nikolai Morozov, recitită acum, la începutul lui 2020, mi-a stîrnit o nouă întrebare prin una dintre mărturiile celui care a fost corespondentul agenției TASS în timpul Evenimentelor:

„Și mai era un aspect ciudat care ne neliniștea: în timpul revoluției comunicațiile funcționau ireproșabil în biroul TASS, cum nu funcționau nici în «timp de pace». Judecînd logic, autoritățile ceaușiste, care în perioada 21-22 decembrie mai dețineau încă posturi-cheie, ar fi trebuit să ne împiedice să informăm despre evenimentele din București! Înseamnă că cineva era interesat ca noi să putem transmite nestingheriți știri la Moscova! Asupra acestui «mister al revoluției» nu a dat un răspuns lămuritor nici domnul Virgil Măgureanu cînd respectiva întrebare i-a fost pusă de către unul dintre colegii mei”

Lista cu întrebări am planificat-o să fie pusă la finele cărții Decembrie 1989. Comunismul a căzut în picioare.
Alcătuirea listei s-a dovedit însă complicată. Sînt întrebări pe care mi le-am pus și eu citind și recitind ceea ce s-a publicat despre Decembrie 1989. Sînt sigur însă că există și întrebări la care nu m-am gîndit. Pentru a nu le pierde, am sunat pe cîțiva dintre cei știuți de mine cu preocupări despre Decembrie 1989, rugîndu-i să-mi trimită întrebările pe care ei și le-au pus. Mi-au răspuns pînă acum: Mirel Curea, Tiberiu Iacob. Puțini față de numărul însemnat de români despre care cred că au și ei întrebări fără răspuns despre Evenimente. De aceea, mi-am zis să mă adresez cititorilor cristoiublog.ro și Evenimentului zilei. Cine are întrebări pe care să le trec pe listă să le posteze la finele acestui articol.

Mulțumesc anticipat!

Acest editorial a apărut în ediția online a cotidianului Evenimentul Zilei.

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Un apel: Cine are întrebări fără răspuns despre Evenimentele din decembrie 1989?”

  • 3

    Ion Iliescu în cele douà mandate si jumàtate a fost primit de Cancelariile Occidentale ! Care stiau dcà Presedintele Romaniei este implicat direct în asasinarea peste o mie de persoane !
    Or , el a fost primit cu onoruri ! Ion Iliescu nu stia englezà , stia rusà !În decembrie 1989 Romania fàcea parte din Tratatul de la Vrsovia si Uniuniea Sovieticà avea granità comunà cu România . Nu Ion Iliescu putea sà dea ordin Armatei SÄ TRAGÄ ÎN OAMENI.El nu exista ca sef de stat , încà . DAR MISTRUL Armatei NICOLAE MILITRU pitea , invocînd teroristii ! Ca apoi sà ia puterea spunînd cà a învins teroristii ! Ion Iliescu reusit sà-l îndepàrteze la circa o lunà dupà ce a devenit sef de stat EVÎND UN REGIM MILITAR !
    (fragment dintrun esseu)

  • 2

    Nicolae Militaru , numit ministrul Armatei Române (de fapt s-a autonumit!) si-a rectivat 50 d generali , afirmà un istoric ! Care au pus stàpânire pe Armata Românà ! Si vroiau sà ia în stàpânire si Romania !
    TOTI CIVILII AJUNSI LA PUTERE ERAU LA MâNA ACESTUI MINISTRU AL ARMATEI ! Dacà cineva ar fi crâcnit în legàturà cu Armata ar fi fot aruncat peste bord ! Iliescu si ceilalti din Frontul Salvàrii au reusit sà slveze ROMÄNIA DE LA O LOVITURÄ DE STAT MILITARÄ !
    Ce s-a spus în direct la Televiziune si Radio au fost dictate de acest Ministru si anturjul sàu apropiat !

  • 1

    S-ar mai adàuga o întrebare ; cum au ajuns Ion Caramitru si Mircea Dinescu în primele momente pe ecranul Televiziunii?
    Cuplul Ceausescu era în viatà ! Dinescu si Caramitru reprezentau pe cine ? Afirmatia lui Dinescu , despre càderea lui Ceusescu , pe ce se sprijinea ? Dcà Ceusescu ar fi reusit sà ràstoarne situatia în favoreaa sa?
    Deci , l cel mpment toti cei care s-au perindat pe ecran STIAU ÎN ABSOLUT CÄ CEUSECU NU SE MAI ÏNTOARCE !
    În Occident apàruse , DEJA, informatia cà în Romania au fost asainti 60OOO de oameni ! ïn cîteva zeci de ore , 60000 de au ssinéati ! Trebuia gàsit un vinovt de serviciu ! Acarul Pàun l-au constituit de data aceasta „teroristii” ! Cineva a spus de la sine putere, sau a fost pus sà pronunte acest cuvânt terorizant !Cine l-a pronuntat primul ?
    Care aa costat viata la aproape o mie de oameni ! Cine sunt acesti oameni si cine i-a împuscat ?

  • 1. De ce nimeni nu vorbește nimic despre Direcția a IV-a de Contrainformații Militare din cadrul D.S.S. deși acolo erau dosarele Corbii care-i documentaseră pe Iliescu, Militaru, Kostial, et Co?
    2. A părăsit Iliescu în secret România pentru o zi în Decembrie 1989?
    3. A arestat Direcția a IV-a doi cetățeni francezi care strigau Jos Ceaușescu în piață în 22 Decembrie?
    4. Au fost “arestați” capii securității pe 31 Decembrie 1989 doar pentru a fi protejați?

  • Super-anoth.! Sau și: dacă noi (de astă-dată) vom fi cei capabili să le generăm (ori măcar să le asumăm cu o amprentă de creativitate) pe cele care reclamă o naturală contrabalansare a „diluării” la care ne-au condamnat evenimentele din ’89, dar și să le perpetuăm pe cele compatibile dăinuirii și armonizării cu cerințele tinereții de respirație dăinuitoare!?

  • intrebarile fara raspuns pot fi doar cele care inca nu au unul.
    dar si despre aceste intrebari, care inca nu au un raspuns, exista cunoastere,
    tot atita cunoastere cita exista despre viitor.
    despre viitor, pentru ca intrebarile care inca nu au un raspuns sint cele care au un raspuns, dar el se afla in viitor.
    iar raspunsul asta se va naste in realitate cind ii vine sorocul, asemenea oricarei nasteri.
    atunci cind se naste, se naste ca un efect al unei cauze, deci odata cu faptele, odata cu faptele care se nasc, din viitor, in realitate.
    mai simplu spus, intrebarile despre trecut au cite un raspuns atasat, in mod ombilical, adica implacabil.
    nu exista intrebare despre trecut care sa nu aiba un raspuns.
    faptul ca dumneavoastra, maeste, nu l cunoasteti, nu inseamna si ca altii nu-l cunosc, asta insemnand ca toate intrebarile despre evenimentele din 89 au un raspuns,
    au deja un raspuns. un raspuns pe care unii il cunosc, iar altii nu.
    singurele intrebari care nu au un raspuns sint cele care privesc fapte viitoare, dar si in cazul acestora exista cunoastere despre raspuns,chiar daca aceasta e masura unei probabilitati.
    consider ca singura intrebare fara raspuns, despre evenimentele din 89, e urmatoarea:
    daca evenimentele din 89 au avut loc acum peste 30 de ani, cu cit la suta sint ele mai simplu de implinit pe vremurile astea?

  • De ce noi am strigat „Elefteria !” si am primit lefteria ?

  • Sangeroasa diversiune terorista din decembrie 1989 a fost pusa in scena de sefii armatei, cu complicitatea lui Ion Iliescu.Dezinformarea in masa a fost facuta prin televiziune, radio si presa scrisa. In teren, diversiunile care au dus la deschiderea focului fratricid, soldat cu morti si raniti , au fost executate profesionist de militari romani din cadrul structurilor de cercetare -diversiune, trupe de elita special antrenate si dotate pentru lupta de gherila urbana.Aceste structuri se aflau in structura Directiei de Informatii a Armatei.Simulatoarele de foc la gura tevii si de desant aeropurtat se aflau doar in dotarea acestor trupe, lucru admis si de catre Parchetul militar.
    Intrebarea mea este urmatoarea: Au fost utilizate aceste trupe speciale din armata romana si ca elemente provocatoare in incercarile de amorsare a revoltei populare( devastarea magazinelor la Timisoara, impuscarea in zona capului a celor iesiti in strada de catre lunetisti, spargerea mitingului din 21 decembrie prin generarea unor zgomote cu puternica influenta psihotica)? Aces lucru pare foarte posibil, din moment ce armata era puternic penetrata la varf de grupul politico-militar care a preluat in final puterea in decembrie 1989.

  • 1. De ce in dimineata zilei de 22 muncitorii din Bucuresti au venit in fata CC-ului cu copii in fata, pe care i-au impins catre dispozitivul MAPN stationat acolo, iar acel dispozitiv s-a retras pe loc si a plecat, expunand CC-ul?

    2. De ce pe 22 incepand cu ora 18:00 sediul central al Securitatii a avut liniile telefonice taiate?

    3. De ce rechizitoriul din dosarul Revolutiei aminteste doar vag de simulatoarele de foc care au facut armata sa traga la intamplare dupa 22?

    4. De ce nu se pune in context (nici macar in dosarul Revolutiei) articolul din Scanteia Tineretului 18 decembrie 1989 coroborat cu actiunea simulatoarelor si liniile pe care s-a executat foc in noaptea de 22-23 in piata Palatului?

    5. Atata timp cat nu se lamureste chestiunea simulatoarelor, nu se poate raspunde nici la intrebarea “au existat sau nu teroristi?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *