Un basm de adormit turiştii: Piaţa de Peşte din Marsilia

„Le Guide de Routard“, secţia Provence, susţine că „pe quai de Belge, la începutul lui Canabiere, în fiecare dimineaţă, de la ora 8, se instalează celebra piaţă de Peşte“.

Ediţia pe care am cumpărat-o eu (chiar de la Marsilia) e datată 2013. Nici o suspiciune, aşadar, c-ar fi vorbit de o apariţie depăşită. Încredinţat că tot ce se scrie se mănîncă, m-am dus la faţa locului cîteva dimineţi la rînd. Piaţa de peşte nu era prea departe de hotelul meu. Cam la vreo 500-600 de metri. Porneam per pedes apostolorum pe la 9 dimineaţa. Străbăteam în pas energic cheiul Vechiului Port. Pe yahturi, trebăluiala era în toi. Unii spălau puntea cu furtunul. Alţii fixau mai bine drapelul. Pe lîngă mine treceau în sus şi-n jos, dînd din coate ritmic, practicanţi de jogging. Un sport la mare modă prin anii 70. Acum a cedat locul aerobicului, zbînţuitului la discoteci şi mersului pe bicicletă. Ca nişte mohicani, adepţii înrăiţi ai acestui sport de fiţe continuă să facă jogging. Îi întrec amatorii de ciclism.

În rest, viaţă obişnuită, normală, cheltuindu-se, generoasă, în miile sale de forme.
Doi inşi niţel copţi se îmbrăţişează cît mai pronunţat ca la o repetiţie cu public.

De fiecare dată după ce-am ajuns la faţa locului, m-am întrebat prin ce e faimoasă Piaţa de peşte din Marsilia. Am stat şi-am privit-o atent dintr-un capăt. M-am dus pînă în celălalt capăt, m-am oprit, m-am răsucit pe călcîie şi-am privit. Am trecut strada şi m-am instalat pe trotuar. Oricît de mult m-am străduit, n-am descoperit nimic ieşit din comun, nimic din ceea ce-ar fi îndreptăţit calificativul acordat de ghiduri cu atîta generozitate. Şi dacă m-aş fi aşezat în cap, tot n-ar fi văzut o piaţă celebră.

Era, indiscutabil, o piaţă obişnuită.
Pe chei, cu spatele la yahturi, nişte cetăţeni şi cetăţene vînd peşte. Peşte adus pînă la mal de bărci cu motor: un fel de camionete ale Mediteranei. E drept sunt peşti mari, unii vii, alţii în comă.
Aşa ceva poţi vedea însă în orice piaţă de peşte din lume.
O fi celebră – m-am gîndit – pentru că se vinde nu numai peşte. Se vinde şi marfă cu iz de turcisme:
CD-uri contrafăcute, bricege, furnici electronice, mărgele, portofele şi ace de cravată.

Şi totuşi, mă încearcă bănuiala că Piaţa are ceva ieşit din comun.
Ceva extraordinar, pentru care şi-a primit binemeritatul loc în ghid.
Probabil că se petrec lucruri deosebite între 8 şi 9.30.
Eu am ajuns de fiecare dată la 9.30!