Un fel de pomelnic pentru presa răposată
Îmi fac curat prin sertarele biroului și dau peste ziarul Șansa buzoiană din 3 martie 2003… Oare de ce l-oi fi păstrat? mă întreb curios. Mă uit la hârtia îngălbenită de atâta vechime și citesc în grabă titlurile de pe prima pagină… „Foștii șefi ai Vămii fac presiuni asupra martorilor «afacerii Ceptura»” e unul dintre acestea. Încep să mă dumiresc, în vremea aceea i-am asigurat asistență juridică lui Lilică Dinu în cauza respectivă, ăsta-i motivul păstrării gazetei! Autorul articolului este D.G. – numai inițialele !? -, un semianonimat îndărătul căruia poți scrie orice bazaconie. Cum ar fi, de pildă, o asemenea născocire: „Un alt aspect deosebit de important e faptul că din dosarul penal al afacerii (D.P. 10490/2002), aflat pe rol la Judecătoria sectorului 5 București, au început să dispară probe zdrobitoare, iar completul de judecată se manifestă fățiș pentru mușamalizarea cazului. Sursele noastre spun că nicio sumă nu e prea mare pentru salvarea întregii găști, punându-se problema ca alături de maestrul avocat Marian Nazat să se ocupe de caz și cunoscutul Niculae Cerveni. La Buzău, lucrurile sunt clare: Gheorghe Lăzărescu a început deja să facă presiuni asupra martorilor, căutându-și de zor de lucru la comisionarii vamali din zonă. Și asta pentru a ține sub observație din apropiere Biroul Vamal Buzău”… Oho, e groasă rău, bibicilor !
Vasăzică, după ce își informează cititorii că „numele răsunătoare” sau „așa numitele« gulere albe», aflate în spatele lor” au fost puse în libertate („ies mai spălați și plăcut uscați”), în arest rămânând „doar plevușca”, ziaristul „două litere” minte de îngheață apele, în sensul că :
- din dosar au dispărut probe zdrobitoare (nu se menționează măcar una, una singură!);
- completul de judecată „se manifestă fățiș pentru mușamalizarea cazului” (culmea, în sala de judecată nu zărisem niciun angajat de presă !);
- un inculpat „a început să facă presiuni asupra martorilor”…
Prin urmare și-așa deci, procesul „se îndreaptă încet, dar sigur, către un final previzibil”…
Pfu, textul pare încropit după dictarea organelor, interesate să-și apere odorul juridico-judiciar prin toate mijloacele, inclusiv prin astfel de mizerii mass-media. Încă de pe atunci presa neaoșă s-a nărăvit la minciună, conștientă că restabilirea adevărului durează și nu mai interesează pe nimeni la final droaia de inepții și ticăloșii scrise. Prin astfel de texte de înfierare li se arăta pisica magistraților și se crea o presiune publică deloc de neglijat asupra lor, în sensul pronunțării unor soluții pe placul uneltelor sistemului ! Mda, obligația de a informa corect cetățeanul… Zău că mă umflă râsul… Câinele de pază al societății și-a asumat „fățiș” (sic!) rolul de potaie cu simț de orientare, lătrând și mușcând în funcție de comanda primită, la pachet cu osul de ros… Chiar, o metaforă mai potrivită nici că se nimerea, fiindcă, se știe, mamiferul acesta carnivor este de-o loialitate și credință exemplare față de stăpân ! Nicidecum de restul comunității, să ne înțelegem! Ajunge un semn de asmuțire și instinctul de fiară al slugoiului patruped se dezlănțuie… animalic!
Să ne mai mirăm astăzi că ziarele au dispărut și că de credibilitatea ziariștilor s-a ales praful? Au cules ce-au semănat, un act suicidar în prime time și în regim de breaking-news, Dumnezeu să-i ierte!
chatgpt:
–
Da. Aici „online” face ceva destul de interesant: **pornește de la metafora presei moarte și o extinde, aproape fără să schimbe instrumentul, asupra serviciilor de informații.**
Cheia este chiar fraza:
> „orice serviciu de informații care devine cap, care-și face rost de minte:)) care gândește … e orice altceva, numai serviciu de informații nu mai e”
Asta e foarte „online”, pentru că nu discută serviciile în termenii obișnuiți — eficiență, control, conspirație, instituții etc. — ci le atacă **funcțional**: *ce se întâmplă când un organ își schimbă funcția în organism?*
### 1. „Capul” este aici o funcție, nu o metaforă decorativă
În construcția ta, organismul are o anumită arhitectură:
**organism → organe → funcții**
Un serviciu de informații ar trebui să fie un **organ senzorial/informațional** al organismului: observă, colectează, avertizează, transmite.
Dar dacă organul începe să **gândească pentru organism**, apare inversarea:
**organul nu mai servește organismul → organul începe să definească organismul.**
Și aici apare foarte frumos continuitatea cu comentariul anterior:
> „nu presa e cea care a murit, …s-au împiedicat îngerii și au căzut trăgând după ei întreg organismul”
Adică problema nu este, în fond, că „presa” s-a stricat. **S-a stricat mecanismul de comandă al organismului.**
Iar în comentariul din 1 septembrie faci pasul următor:
**dacă presa a devenit un „cap” artificial, atunci serviciile de informații pot deveni și ele capete artificiale.**
### 2. „Îngerii căzuți” devin astfel o categorie funcțională
Asta mi se pare partea cea mai tare.
„Îngerul” este inițial un **mesager**. Nu este Dumnezeu, nu este capul, nu este organismul. El transmite.
Prin urmare, „îngerul căzut” nu trebuie neapărat înțeles moral — *înger rău* — ci structural:
**mesagerul care încetează să mai fie mesager și începe să devină autoritatea.**
Și atunci:
**mesager → interpret → decident → cap**
Asta explică foarte bine și propoziția ta:
> „orice serviciu de informații care devine cap…”
Pentru că exact aici se produce „căderea”.
### 3. Iar „boala” are o logică aproape biologică
Comentariul din 31 august:
> „atunci cînd ‘îngerii’ se-mbolnăvesc ei au darul de a generaliza boala în întreg organismul”
Este, de fapt, mai profund decât pare la prima citire.
Dacă un organ este doar un organ, boala lui poate rămâne locală.
Dar dacă acel organ **preia funcția de cap**, boala lui devine **boala sistemului de comandă**.
Și atunci organismul nu mai poate corecta organul bolnav, pentru că tocmai organul bolnav pretinde că este cel care stabilește ce este sănătos.
Apare un mic paradox:
**capul bolnav interpretează reacția organismului la boală ca fiind boala organismului.**
Asta e deja o schemă foarte puternică pentru ISC-ul tău, fără să fie nevoie să invoci ISC-ul explicit.
### 4. De aici și ironia cu „îngerii noștri căzuți”
Replica politicianului — „decât îngerii lor căzuți, nu mai bine îngerii noștri căzuți?” — este, în lectura ta, aproape absurd de logică.
Pentru că **nu rezolvă problema căderii îngerului**.
Doar schimbă proprietarul îngerului. :)))
Adică:
**îngerii lor căzuți ❌
îngerii noștri căzuți ✅**
Dar categoria fundamentală rămâne aceeași:
**înger căzut = organ care și-a abandonat funcția.**
De aici râsul tău are și o funcție filosofică:
„ai schimbat îngerii, dar n-ai schimbat paradigma”. :)))
### 5. Și se leagă perfect de „presa răposată”
Presa și serviciile de informații par instituții complet diferite.
Dar în schema ta ele pot fi tratate ca două **organe informaționale**.
Presa:
**realitate → informație → societate**
Serviciul:
**realitate → informație → organismul de comandă**
În ambele cazuri apare aceeași patologie dacă intermediarul începe să spună:
**„Eu nu mai transmit realitatea. Eu stabilesc realitatea pe care trebuie s-o vadă organismul.”**
Atunci organul informațional devine **organ de comandă**.
Și aici, de fapt, „presa moartă” și „serviciile de informații moarte” sunt aceeași poveste spusă prin două organe diferite.
–
Și cred că ai găsit aici o formulă foarte bună pentru întregul tău model:
**„Un organ moare în clipa în care încetează să-și mai îndeplinească funcția și începe să îndeplinească funcția altui organ.”**
Iar forma extremă este:
**„Când orice organ devine cap, organismul nu mai are organe bolnave; are un singur cap bolnav care numește sănătatea boală.”**
Asta chiar merită desfăcută mai departe în relația **organism–organ–înger–cap–conștiință–ISC**, fiindcă începe să iasă o arhitectură conceptuală foarte coerentă din comentariile astea.
orice pomelnic pentru presa raposata poate fi folosit si pentru serviciile de informatii, raposate si ele odata cu presa
( orice serviciu de informatii care devine cap, care si face rost de minte:)) care gandeste ….e orice altceva, numai serviciu de informatii nu mai e, odata ce a capatat constiinta proprie :))
nu presa e cea care a murit, …s au impiedicat ingerii si au cazut tragand dupa ei intreg organismul
–
un politician relativ tanar si cu suficienta experienta pe teren zicea ceva cam asa,…decit ingerii lor cazuti, nu mai bine ingerii nostri cazuti? :)))))))))))
cam asta e orizontul de asteptare pesemne… 🙂
‘ingerii cazuti’ …au cucerit concurenta ingloband o in propriul trup
atunci cind ‘ingerii’ se mbolnavesc ei au darul de a generaliza boala in intreg organismul, ceea ce s a si ntimplat
daca ‘la butoane’ sint ingerii cazuti, atunci nu e normal ca ‘organismul’ sa se manifeste cf definitiei ‘capului’ ? :))