Un film de propagandă otomană

Am ajuns cu serialul turcesc Osman la episodul 46 din sezonul 2.
De pe la episodul 43 producătorii au umblat la personajul Osman. Se face totul pentru a-l înfățișa ca fondator al Imperiului Otoman. Astfel Osman e pricopsit cu niște hîrtii zise secrete din care află cum să întemeieze statul. Statul ia locul tribului chiar și emblematic, prin înlocuirea steagului de pînă atunci al tribului Kayi cu steagul Semilunei. Un prim pas l-ar reprezenta unirea triburilor turce într-o armată menită să-i alunge pe bizantini din Anatolia. Desigur, Osman n-avea nevoie pentru asta de citirea pe timp de noapte și pe șest a unor documente. E limpede și unuia mai puțin destinat să întemeieze Imperiul Otoman că începutul stă în unirea triburilor turce. Ideea de geniu e de a găsi pentru triburi motivarea angajării în luptă. Și acest motiv nu poate fi decît procurarea de noi teritorii pentru pășuni. Teritoriile rîvnite sînt sub stăpînirea bizantină. Desigur războiul e declarat sfînt (altă noutate, pînă acum războiul a fost de răzbunare, potrivit tradiției tribale), dar motivul temeinic e unul pragmatic. Triburile vin spre Vest dinspre Estul cucerit de mongoli. Ca să-și găsească loc de rămas, triburile trebuie să-i alunge pe bizantini. Transformarea lui Osman în om de stat e semnalată și de schimbarea radicală de comportament. Cînd Lena, nefericita cumnată și mamă a unui băiat meșter la vîrît în încurcături, îl acuză că i-a lăsat fiul ostatic, îl blestemă cu public, Osman nu reacționează ca un șef de trib, cu prerogativa de a exila pe cine vrea el, ci se stăpînește, marcat de tăceri înțelepte. Trecerea de la șef de trib la șef de stat nu e singura schimbare vizibilă în mersul serialului. Producătorii și-au dat seama că trebuie să pună în serial și ceva telenovelă turcească. Așa s-a ajuns la conturarea unui personaj de excepție, mongolul Certukay, plin de umor, omenesc în amorul său față de Aigul. Din aceeași serie de semne face parte și uciderea lui Targun de către Bala. De remarcat că nici în Ertugrul, nici în Osman, femeile, chiar dacă războinice, nu sînt omorîte de bărbați.

Episodul 46 îi face intrare lui Malhun, viitoarea a două nevastă a lui Osman, mama lui Orhan. Producătorii au pus la cale o întreagă regie a intrării în scenă, fie și prin faptul că Malhun îl salvează pe Osman din capcană, dovedind pricepere deosebită în mînuirea arcului. Între Bala și Mlahun, cel puțin pînă la acest episod, deosebirile sînt uriașe. Cel puțin mie, Malhun mi se pare mai personalitate decît Bala.

Nu pot să nu remarc faptul că, odată cu apariția ideii de stat, filmul devine și de propagandă otomană, amintind de filmele lui Sergiu Nicolaescu despre trecutul național. Sincer să fiu pe mine nu mă deranjează idealizarea lui Osman. Pentru mine, Osman e un personaj de Western turcesc creat pentru a fi îndrăgit de spectator ca luptător și nu în postura de om de stat.