Un Memoriu şi mai multe răspunsuri

Nicolae Dindelegan din Bucureşti a trimis un Memoriu Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi principalelor partide politice:

„Mă numesc Nicolae Dindelegan, domiciliat în str. Rădulescu, actualmente, Nada Florilor.
N-am fraţi, n-am surori.
Am rude în tot Bucureştiul, la Paris, în Grecia, în Orientul Apropiat, foarte mulţi dintre aceştia nu-i cunosc.
M-am născut într-o familie de oameni săraci şi nevoiaşi.
Tata şi mama au fost şefi de magazin alimentar.
Părinţii meu au muncit foarte mult.
Eu am trăit mai mult printre străini, fiind crescut de o ţigancă.
Pînă la vîrsta de 17 ani vorbeam ţigăneşte mai bine decît româneşte.
Mama dorind să scoată ceva din mine mi-a angajat profesoară de limba franceză, iar eu vorbeam ţigăneşte fără profesoară.
În cartier am învăţat păsăreasca de baltă (4 dialecte). Atît părinţii, cît şi bătrîna ţigancă m-au educat în spiritul unei vieţi demne, cinstite şi, în special, m-au învăţat să muncesc ca un rob.
În momentele de calm familial, tata mă învăţa secretele vieţii (cum se altoiesc trandafirii, cum se vorbeşte cu păsările şi cu animalele, cum se îmblînzeşte un cîine etc.)
Un singur om a reuşit să mă cunoască cu adevărat, iar în faţa acestuia am îngenunchiat pentru prima dată în viaţă, acesta fiind domnul colonel Mateescu.
De ce am îngenunchiat: simplu, pentru că este mai deştept decît mine (punct, cred că am spus tot).
De mic copil am fost rău (din cauză că am fost bătut şi vinovat şi nevinovat).
În viaţă am avut de a face numai cu şefi proşti şi tîmpiţi, curvari şi beţivi, care nu au făcut altceva decît s-au folosit de mine, exploatîndu-mă în interesul lor şi al familiei lor. În fine, o să vedeţi mai departe despre ce este vorba.
De femei să nu mai vorbim, am avut o nevastă proastă şi tîmpită, care m-a lăsat pe drumuri, cu un copil. În prezent îmi plăteşte pensie alimentară, ce să mai vorbim, în general, toate femeile sunt curioase şi cînd dau de bine li se urcă la cap, iar chestia asta poate da în tîmpenie, iar bărbatul de lîngă această femeie, dacă nu-şi dă seama la timp, este pierdut în spaţiu, adică se ratează în viaţă (Să continuăm).
De fapt sînt un tip foarte dur, caut o femeie deşteaptă, care să nu facă altceva decît să nu fie curioasă, să nu fie geloasă, să avem încredere unul în altul, să fie o excelentă gospodină, să aibă grijă de casă şi de copii, să nu fie curvă (dacă o prind, o arunc pe fereastră) să fie doamnă în societate, respectiv să-mi facă cinste şi onoare unde merge cu mine, să fie născută în zodia Taurului, dacă o găsesc îi vînd un pont, o învăţ cum se face un milion stînd acasă.
Să nu rîdeţi, eu sînt un inventator, am pus mîna pe trei invenţii, citiţi cu atenţie:
1. Dacă domnul Preşedinte îmi dă cu chirie un teren arabil şi mă lasă în pace un an de zile, să nu mă deranjeze nimeni eu plantez pe acest teren ceva (nu spun, e secret), statul ia toată recolta ce creşte deasupra pămîntului (o dau pe gratis), iar eu iau ce creşte în pămînt (pe dolari Vest).
2. Mă angajez la un stupar cu condiţia să mă hrănească un an fără salariu, iar într-o anumită săptămînă să plece de la stupină şi să mă lase în pace singur (la muşte nu le fac nimic) şi plec de acolo cu o geantă tip diplomat şi-i spun la revedere şi ajung afară şi ce voi avea în geantă: 100.000 de dolari.
3. Mă duc la o baltă de peşte, pleacă de acolo toţi, inclusiv pîndarul, scot toţi peştii din baltă, stau de vorbă cu ei şi am cîştigat 200.000 lei (peştii rămîn în baltă şi-şi văd de treabă).
Să mori de rîs şi nimic altceva.
Mai am şi alte invenţii mici, dar îmi este frică că pe cel ce le va citi îl va apuca durerile de cap.

Pagini: 1 2 3