Un moment bizar: Consiliul FSN preia fără nici un drept Puterea în România

Pe la 5 după-amiază, venind ora merelor la cină, îmi pun căștile pentru a viziona înregistrările de la tv din zilele de 22-31 decembrie 1989. Originalele au dispărut din arhiva postului. Dar chiar dacă ar fi existat, nu cred că vreun cercetător le-ar fi luat la mînă. Sînt ore întregi de emisie. Spre deosebire de lectură, cere timp pentru a le da gata. Astfel că nici o lucrare cît de cît despre Evenimente nu se hrănește și din suculenta hrană întruchipată de emisiunile tv din zilele zise ale Revoluției.

Ce păcat!
Nici nu-și imaginează cetățeanul simplu ce lucruri interesante despre Spectacolul teroriștilor jucat paralel cu spectacolul instalării puterii neocomuniste, după toate regulile instalării între 1945-1947 a puterii comuniste, se găsesc în aceste înregistrări. Frapează pe naiv, nu pe mine – care știu ce s-a întîmplat – punerea TVR în slujba noii echipe. Folosind pînă la amănuntul amănuntelor recuzita din vremea cînd TVR lucra pentru Vechiul Regim.

Mi-am pus căștile de tip wifi. Am luat din pungă un măr. În timp ce-l tai cu un cuțit de plastic, deschid primul fișier cu ziua de 23 decembrie 1989. Studioul se reduce la o masă ca de prezidiu la conferințele de partid raionale de pe vremea Anei Pauker. La ea stau în linie prezentatorii TVR de pe vremea lui Ceaușescu năpîrliți nu peste noapte, ci peste după-amiaza de 22 decembrie 1989. Se dă citire din nou Comunicatului FSN din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. Practic se redifuzează momentul prezentării Comunicatului de către Ion Iliescu. Studiez de decenii Evenimentele din decembrie 1989. N-am dat prea mare atenție cadrului televizionistic în care se desfășoară acțiunea numită citirea Comunicatului. Am acum prilejul de a vedea spectacolul regizat în stil bolșevic de către Noua Putere. Participanții sînt așezați pe două rînduri. În față stau în picioare, în următoarea ordine de la dreapta la stînga:

Silviu Brucan, pur și simplu Bestia Brucan, Dumitru Mazilu, cu cravată, batistuță de mire la buzunarul de la piept și bransardă tricoloră (a renunțat la dobîndirea Puterii în varianta sediul CC al PCR și s-a lipit de echipa Iliescu), Petre Roman, în flanel, ținînd mîinile pe spătarul scaunului din față, Ion Iliescu, în pulover și el, dar cu haină, fără bransardă, citind Comunicatul și prevăzut cu un pix, pentru a putea face corecturi din mers, un tip în flanel, pe post de bodyguard al lui Ion Iliescu, Cico Dumitrescu.

În rîndul doi se ițesc capetele lui Ion Caramitru, Mihai Lupoi – un ofițer pripășit pe la tv – Gelu Voican Voiculescu. Sînt decorul pentru instalarea noului Ceaușescu. La cuvîntul România, aplaudă conștiincioși, mai ceva ca poporul cînd ridica tonul Conducătorul pentru a crea un moment revoluționar. Am început primul măr. Și-l ascult pe Ion Iliescu zicînd:

„Cetățeni și cetățene,

Trăim un moment istoric. Clanul Ceaușescu, care a dus țara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu toții știm și recunoaștem că victoria de care se bucură întreaga țară este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate nationalitățile și, în primul rînd, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu prețul sîngelui, sentimentul demnității Naționale.

Un merit deosebit îl au cei care ani de zile și-au pus în pericol și viața, protestînd împotriva tiraniei. Se deschide o pagină nouă în viața politică și economică a României. În acest moment de răscruce am hotărît să ne constituim în Frontul Salvării Naționale, care se sprijină pe armata română și care grupează toate forțele sănătoase ale țării, fără deosebire de naționalitate, toate organizațiile și grupările care s-au ridicat cu curaj în apărarea libertății și demnității în anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salvării Naționale este instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român. Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea, întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei și a unităților Ministerului de Interne. Toate ministerele și organele centrale în actuala lor structură își vor continua activitatea normală, subordonîndu-se Frontului Salvării Naționale, pentru a asigura desfășurarea normală a întregii vieți economice și sociale. În teritoriu se vor constitui consilii județene, municipale, orășenești și comunale ale Frontului Salvării Naționale ca organe ale puterii locale. Miliția este chemată ca, împreună cu comitetele cetățenești, să asigure ordinea publică. Aceste organe vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea aprovizionării populației cu alimente, cu energie electrică, cu căldură și apă, pentru asigurarea transportului, a asistenței medicale și a întregii rețele comerciale.”

Cum adică „În acest moment de răscruce am hotărît să ne constituim în Frontul Salvării Naționale”? Cine sînt cei care au hotărît să se constituie? Mă rog, au tot dreptul să se constituie în ceea ce le trece prin cap (a venit libertatea de asociere!) numai că respectivii, care au hotărît să se constituie în FSN, își asumă preluarea puterii în stat. Am studiat Evenimentele din decembrie 1989, inclusiv preluarea puterii de către Ion Iliescu. Niciodată pînă acum însă, n-am avut atît de clară ticăloșia echipei Ion Iliescu. Ion Iliescu n-are nici cel mai mic rol în Căderea lui Nicolae Ceaușescu. N-a fost implicat în Evenimente nici măcar unu la sută din implicarea lui Claudiu Iordache la Timșoara, a lui Dan Iosif la București, chiar a lui Mircea Dinescu. A fost la serviciu în dimineața lui 22 decembrie 1989 și a dat fuga la TVR pentru a pune mîna pe putere. Despre Ion Iliescu au circulat și circulă numeroase teze și ipoteze privind implicarea sa în Lovitura de stat regizată de Moscova. El însă a negat și continuă să nege orice complot preexistent Căderii lui Ceaușescu. A fost o revoltă spontană, care a creat un gol de putere, riscînd să creeze un haos, gol pe care el, Salvatorul, l-a umplut imediat.

De ce el?
Ion Iliescu n-a răspuns niciodată. Dacă ar fi recunoscut fie și în fals implicarea minimă în evenimentele care au dus la căderea lui Ceaușescu, momentul din 22 decembrie 1989, cînd preia puterea în stat, ar fi fost legitim. Omul a complotat, chiar dacă nu a luptat. A contribuit la victoria Revoluției. Nu mai mult decît Dan Iosif, dar a contribuit. A avut dreptul să preia puterea. El însă a negat orice implicare în Lovitura de stat. Și dacă n-a avut nici o implicare, dacă nici măcar n-a avut domiciliu forțat ca Silviu Brucan sau n-a fost arestat ca Dumitru Mazilu, pe ce temei a preluat puterea în stat?