Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Un moment de excepție în morala politicii românești
Viața politică interbelică a rămas în memoria românilor ca un teren buruienos al compromisurilor, al intrigilor bizantine, într-un cuvînt, al lipsei de morală. Există însă un moment care contrazice această imagine:
Ședința Comitetului Executiv al PNȚ din 23 noiembrie 1937, în care președintele Ion Mihalache îi predă șefia lui Iuliu Maniu.
Gest ieșit din comun într-o politică marcată de lupta acerbă pentru putere, renunțarea la președinția PNȚ e justificată de Ion Mihalache prin noua orientare a partidului, spre respectarea Constituției, spre afirmarea moralei în politică. Citez din Curentul, 26 noiembrie 1937, care consacră o întreagă pagină ședinței sub titlul D. Iuliu Maniu reales șef al Partidului Național Țărănesc:
„Se accentuează de azi înainte lupta pe terenul constituțional, fără a părăsi bazele sociale.
Pentru a purta această luptă, cu coeficienţi maximi, cu un potenţial politic şi moral sporit, se impune ca la conducerea partidului să vină acel care pentru naţiunea întreagă este simbolul luptelor constituţionale şi o autoritate de necontestat, d. Iuliu Maniu. (Ovaţiuni).Partidul va sta întreg şi solidar în jurul lui.
Numele lui în această împrejurare, în afară de personalitatea lui, este însuşi un simbol. Este un sunet de alarmă care poate străbate mult mai departe de cât modestul meu nume şi glas.Lupta aceasta pe care trebuie să o ducem depăşeşte cadrul de partid. Ea poate merge paralel sau în acord şi cu alte forţe care sincer şi hotărât se încadrează sub steagul constituționalismului. (Aplauze).
Prezenţa lui Iuliu Maniu poate înlesni astfel de acorduri.”
Predarea Comenzii apare din perspectiva zilei de azi ca o excelentă dovadă că Ion Mihalache nu fusese atins de morbul politicianismului de Dîmbovița:
„Ţăranul din Topoloveni n-a venit cu pedigriuri în politica ţării; nici cu nume, nici cu avere, nici cu situaţii sociale; n- a fost măcinat de ambiţii, n- a alergat după glorii şi măriri.
Dar el n-a ştiut minţi nici pe cei de jos, nici pe cei de sus.N-am vorbit ce n-am ştiut; n-am întreprins ce am crezut că nu pot; n-am ambiţionat la măriri şi la averi; mi-am potrivit fapta cu vorba şi cu portul.
Dacă acestea constituesc un capital, îl las partidului şi prin el ţărănimei române.Duc şi sufletul şi cămaşa tot aşa de curate precum le-am adus de acasă, dela izvor. Mai curate decât «uniformele voluntarilor» de pe calea Victoriei expuse în galantare şi apoi aruncate după primele bubuituri de tun la Turtucaia – mai curate decât conştiinţa plină de compromisurile zig zagurilor unei politici de jidov rătăcitor, a celor ce ţin cu orice chip să mi se înfăţişeze mie ca dascăli de politică.
Ţăranul din Topoloveni a trăit două zeci de ani în mijlocul politicii Bizanţului bucureştean; dar de el apucături de Bizanţ nu s- au prins, şi de la profesorii bizantini n-a putut învăţa nimic.
Îmi declin deci apucăturile atavice de Bizanţ.În schimb, în sufletul lui este întipărită cu slove de foc o pagină de istorie romană. Se cheamă pilda lui Cincinat.
Cincinat lasă comanda.
Cincinat pleacă la plug.
Face şi ţăranul de la Topoloveni, cu modesta lui situaţie, tot aşa. Pleacă şi el la plug.Cu urechea atentă la trâmbiţa comandanţilor lui, pentru care va lăsa oricând plugul ca să sară iarăşi la catapulte pentru dărâmarea zidurilor în care zace Dreptatea ferecată în lanțuri.
Domnule Maniu, ia comanda şi dă porunca!
Fă ultimul act de supunere.
De acum, se supune «soldatul Mihalache Ion»”.Răspunsul lui Iuliu Maniu nu e cu nimic mai prejos în materie de oratorie:
„D-ta eşti comandant. D-ta ai dat o ultimă comandă, să ocup locul d-tale!
Am ascultat comanda d-tale totdeauna şi când nu-mi plăcea; trebuie să ascult şi această ultimă comandă din dragoste şi respect faţă de d-ta şi faţă de partidul nostru, cu inima îndurerată şi poate şi îndoită.Cu inima îndurerată, fiindcă atât de mult ne-am obişnuit să te vedem în locul pe care-l ocupi şi cu inima îndoită fiindcă nu ştiu dacă voi putea răspunde aşteptării domniei voastre. (…)
Ai binevoit a-mi spune că-mi dai o comandă.
N-am crezut în viaţa mea că mi se va da o astfel de comandă şi – n-am crezut niciodată că ţara românească va ajunge în aşa grea situa ţiune încât eu va trebui să primesc, să satisfac unei comande atât de departe de gândul meu, de stăruinţele mele”.
Un moment de excepție în oratoria românească.
Dar, mai ales, un moment de excepție în morala politicii românești.
Comentarii
Este o mare diferență între comportamentul și morala politicienilor de pe vremea lui Ion Mihalache și a lui Iuliu Mamii și comportamentul și morala politicienilor de astăzi din România ! Politicienii de ieri, mai responsabili ca oricând, erau gata sa sară în foc pentru apărarea intereselor de patrie și de partid în slujba poporului român, cu onoare, cu modestie , fără slugărnicie și cu demnitatea țăranului român care lasă oricând coarnele plugului său pentru a lupta pentru dreptate și pentru ultima palmă din glia strămoșească ! Un editorial excepțional, Maestre Ion Cristoiu !
Trei ardeleni vin cu trenul de la București la Cluj. Pe la Ploiești unul zice:
Oof!
Pe la Sibiu al doilea zice:
Oof! Oof!
Pe la Alba-Iulia al treilea zice:
Oof! Oof! Oof!
Ajung la Cluj și primul zice:
No, bine c-am ajuns că, iaca, tăt drumul vorbirăm numai politică!
” Domnule Cristoiu, ia comanda şi dă porunca!
Fă ultimul act de supunere. ”
-fanfaron;
pnt nu credem ca s-a desprins de Ardeal.
ce e clar e ca ‘planul’ tinde sa fie genial.
prin urmare singurii care pot face fata unei asemenea constructii sint Inteligentii. …despre aia puri vorbesc..
asa ca…e simpla treaba.
–
toate dinamicile, care poate ca par a fi exprimari de sine statatoare, in fapt sint parti ale aceluiasi intreg.
…domne, ‘planul’ e….tare de tot, n am ce zice. si…e functional de ani de zile, nu de un an…doi.
in povestea asta e implicat un computer cuantic, intr un fel sau…in cine mai stie ce fel.
…ce repede se misca lumea:))) nu stiam ca ajuns chiar atat de fîșneață:)
Globalizarea, Marele Flux, si a consumat potentialul.
ea a fost o ‘globalizare’ prin acumulare.
–
acum a inceput ‘globalizarea’ prin saracire, adica Marele Reflux, adica Unificarea (care vizeaza unificarea la nivel cuantic a dinamicilor )
–
Globalizarea, Marele Flux, a fost sinonim cu Imbogatirea.
Marele Reflux e sinonim cu Sărăcirea.
–
rezultatul manifestarii Marelui Flux si al Marelui Reflux este polarizarea ‘averilor’ in acest fel si numai in acest fel:
unii vor avea Totul, ceilalti…Nimicul.
Clasa de mijloc pur si simplu dispare, …ii dispare definitia, …ramane fara definitie.
––
cum se face Saracirea?
…din cite se vede…simplu: Hai sa Saracim!,…zice Bogatul.
dupa care toti saracii dau navala sa faca fupa cum zice Bogatul, ca…stie el mai bine, nu i asa?
Cu 4 luni in urma, diferiti reprezentanti ai Romaniei cereau scuze lumii intregi dupa incidentul (minor si privat) dintre Dna. senator Sosoaca si echipa Rai 1. Acum, vad ca nu isi cere nimeni scuze (sau macar sa se dezica de fapta, accident sau nu) cand un cetatean al Romaniei era cat pe ce sa comita un al doilea atentat de la Sarajevo.
ADN ul acestor barbati s-a pierdut in lagarul de la Balti in minele din Urali in transeele Odesei si Stalingdaului la cotul Donului la Oarba de Mures si in Tatra
cei pe care ii vedem in politica astazi sunt in marea lor majoritate nepotii nevolnicilor inapti pentru serviciul militar s-au fofilatilor
putiinii barbati politici de azi, barbati adevarati sunt ai vaduvelor de razboi sunt copii facuti in permisii sau a celor foarte putini lasati la vatra dupa 5 ani de razboi
Oare este posibil să publicați filmele și pe o platformă care nu cenzurează (e.g. https://odysee.com/), respectiv condiționează accesul de înregistrare și autentificare.
Frumos, patetic, dar vine feb.1938, vin apoi legionarii si finalul in 1947….
––––––––––––––––––––––––––––––
Ce au „construit” in afara de vorbe frumoase ??? Vorbele frumoase sunt bune ptr cei ce se emotioneaza.
Eu sunt „batracian”.
e…ceva banal. nu vad nimic exceptional in ce am citit. asa ‘se misca’ unii oameni, asta e…felul lor de a fi.
–
au fost si vremuri in care astfel de oameni,
care poarta in sinele lor o ecuatie de miscare capabila sa faca fata pozitiei pe are se afla cei care o poarta,
s-au aflat…in fruntea tarii.
–
intre timp bolile autoimune au devorat neamul. sistemul imunitar s-a imbolnavit, atacindu-i mai cu seama pe cei care poarta o astfel de ecuatie de miscare in ei insisi.
–
caz in care in fruntea tarii au ajuns unii care purtau in ei insisi un potential prea plapand pentru masura potitiei pe care au fost cocotati.
–
cel bolnav e sistemul imunitar.
acesta a imbolnavit toate celelalte sisteme ale organismului numit stat, ba si pe cel al organismului numit natie.
–
Videoul de pe YouTube despre manipularea din 1989 nu se poate vedea in Danemarca zice că este blocat de INA
Vedeți pe site sau pe Facebook. Mulțumim.